Recurs introdus la 2 februarie 2011 de Deutsche Bahn AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 12 noiembrie 2010 în cauza T-404/09 — Deutsche Bahn AG/OAPI

(Cauza C-45/11 P)

2011/C 130/18

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Deutsche Bahn AG (reprezentant: K. Schmidt-Hern, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs are ca obiect hotărârea Tribunalului prin care acesta din urmă a respins acțiunea recurentei în anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 23 iulie 2009 de respingere a cererii sale de înregistrare a unei mărci figurative, constând într-o combinație orizontală a culorilor gri și roșu.

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în temeiul a patru motive.

În primul rând, în cadrul examinării caracterului distinctiv, Tribunalul a luat în considerare un semn diferit de marca a cărei înregistrare este solicitată. Tribunalul nu a examinat marca în ansamblul său, ci s-ar fi bazat numai pe o combinație a culorilor gri deschis și roșu semafor, aranjate într-un mod oarecare. Caracteristicile speciale ale diagramei de culori nu au fost luate în considerare în speță, deși aranjarea efectivă a acestor culori în cadrul mărcii în litigiu face parte din cererea de înregistrare a mărcii și caracterizează semnul.

În al doilea rând, la aprecierea caracterului distinctiv, Tribunalul nu a luat în considerare serviciile specifice pentru care marca a fost solicitată și a verificat posibilitatea de protecție în raport cu produse total diferite. În hotărâre, pretinsa lipsă a caracterului distinctiv al mărcii ar fi fost dedusă din împrejurarea că anumite obiecte și/sau produse sunt realizate, de obicei, în culorile respective (părți de locomotive și cutii de comandă de-a lungul liniei de cale ferată, panouri de semnalizare, bariere feroviare și panouri rutiere privind căile ferate, trenuri și peroane de gară). Cu toate acestea, înregistrarea mărcii în cauză nu a fost solicitată pentru astfel de produse. Tribunalul nu a precizat motivele pentru care eventuala imposibilitate de protecție a mărcii în cauză pentru anumite produse din domeniul transportului sau al transportului feroviar trebuie să justifice și imposibilitatea de protecție pentru serviciile solicitate în speță.

În al treilea rând, la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii, Tribunalul s-ar fi bazat pe temeiuri juridice eronate, prin faptul că a evaluat în același mod caracterul distinctiv al mărcilor de produse și cel al mărcilor de servicii. Tribunalul nu a luat în considerare că diferitele categorii de semne nu sunt percepute de către public neapărat în același mod. Deși este adevărat că, probabil, consumatorii nu sunt obișnuiți să prezume originea produselor după culoarea mărfurilor sau a ambalajului lor, în lipsa unor elemente grafice sau textuale, deoarece produsele și ambalajele sunt de obicei colorate, situația serviciilor este cu totul diferită. Întrucât serviciile, prin natura lor, nu sunt colorate, percepția consumatorilor asupra culorilor pentru servicii este complet diferită de percepția culorilor pentru produse. Prin urmare, la aprecierea caracterului distinctiv al culorilor, ar trebui să se facă distincție între produse și servicii.

În al patrulea rând, la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii specifice, Tribunalul a denaturat faptele relevante și nu a motivat suficient hotărârea. Tribunalul a presupus, fără nicio justificare, că liniile orizontale colorate sunt utilizate în mod obișnuit ca elemente decorative pe trenuri. În acest mod, nu a luat în considerare faptul că, în speță, este vorba despre aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci de culoare specifice și nu al unor linii aplicate pe vagoanele de tren în general. De asemenea, Tribunalul nu a constatat că marca în litigiu nu a fost solicitată pentru vagoane de tren, ci pentru servicii din clasa 39. În sfârșit, recurenta a prezentat în mod amplu teza potrivit căreia, în domeniul transportului feroviar, elementele de culoare nu sunt considerate elemente decorative, ci indicații de origine. Tribunalul nu a analizat aceste argumente ale recurentei.