Cauza C-544/11
Helga Petersen și Peter Petersen
împotriva
Finanzamt Ludwigshafen
(cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Rheinland-Pfalz)
„Libera prestare a serviciilor — Libera circulație a lucrătorilor — Reglementare a unui stat membru care permite scutirea de impozit pe veniturile obținute din activități efectuate într-un alt stat în cadrul ajutorului pentru dezvoltare — Condiții — Stabilirea angajatorului pe teritoriul național — Refuz în cazul în care angajatorul este stabilit pe teritoriul altui stat membru”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2013
Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor de drept al Uniunii relevante – Reformularea întrebărilor
(art. 267 TFUE)
Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Dispoziții din dreptul Uniunii – Lucrător rezident într-un stat membru, salariat al unei întreprinderi dintr-un alt stat membru și care își desfășoară activitatea într-o țară terță – Condiție de aplicare – Legătura raportului de muncă cu dreptul unui stat membru
(art. 45 TFUE)
Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Restricții – Excluderea scutirii de impozitul pe venitul din activitățile efectuate de un lucrător rezident într-un stat membru și salariat al unei întreprinderi dintr-un alt stat membru – Inadmisibilitate – Justificare – Inexistență
(art. 45 TFUE)
Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Restricții – Lucrător rezident într-un stat membru și care își desfășoară activitatea într-o țară terță – Reglementare națională care condiționează scutirea acestuia de impozitul pe venit de furnizarea de informații de către statul terț – Cooperarea administrativă în domeniul fiscal – Directiva 2011/16 – Obligația de asistență reciprocă acordată de autoritățile competente dintr-un stat membru și dintr-un stat terț – Inexistență
(art. 45 TFUE; Directivele 77/799 și 2011/16 ale Consiliului)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 23 și 24)
Dispozițiile din dreptul Uniunii se pot aplica unor activități profesionale exercitate în afara teritoriului Uniunii din moment ce raportul de muncă păstrează o legătură suficient de strânsă cu acest teritoriu. Acest principiu trebuie înțeles în sensul că are în vedere și cazurile în care raportul de muncă este suficient de legat de dreptul unui stat membru și, prin urmare, de normele relevante din dreptul Uniunii.
O astfel de legătură poate decurge din împrejurarea că un cetățean al Uniunii, rezident într-un stat membru, a fost angajat de o întreprindere stabilită în alt stat membru și pentru care își desfășoară activitatea. Împrejurarea că acesta își desfășoară activitatea în cadrul ajutorului pentru dezvoltare în mod orientat în exclusivitate într-un stat terț nu poate să repună în discuție elementele de legătură cu dreptul Uniunii.
(a se vedea punctele 41-43)
Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale a unui stat membru potrivit căreia veniturile obținute din activități salariate de către un contribuabil rezident în acest stat membru și supus integral la plata impozitului sunt scutite de impozitul pe venit în cazul în care angajatorul este stabilit în statul membru menționat, însă nu sunt scutite în cazul în care acesta este stabilit în alt stat membru.
O asemenea reglementare constituie o restricție privind libera circulație a lucrătorilor, iar statul membru în cauză nu poate invoca imposibilitatea de a solicita colaborarea altui stat membru pentru a efectua cercetări sau pentru a primi informații, în vederea stabilirii în mod corect a impozitelor și a taxelor respective, cu scopul de a justifica refuzul unui avantaj fiscal. Într-adevăr, nimic nu împiedică autoritățile fiscale în cauză să impună contribuabilului să prezinte probele pe care acestea le consideră necesare în acest scop și, dacă este cazul, să refuze scutirea solicitată dacă aceste probe nu sunt furnizate. În această privință, nu se poate exclude a priori ca persoana supusă la plata impozitului să fie în măsură să prezinte înscrisurile justificative pertinente care să permită autorităților fiscale ale statului membru în care se plătește impozitul să verifice, în mod clar și precis, că aceasta îndeplinește condițiile pentru a beneficia de avantajul fiscal în discuție.
(a se vedea punctele 46, 51, 52 și 62 și dispozitivul)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 55)
Cauza C-544/11
Helga Petersen și Peter Petersen
împotriva
Finanzamt Ludwigshafen
(cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Rheinland-Pfalz)
„Libera prestare a serviciilor — Libera circulație a lucrătorilor — Reglementare a unui stat membru care permite scutirea de impozit pe veniturile obținute din activități efectuate într-un alt stat în cadrul ajutorului pentru dezvoltare — Condiții — Stabilirea angajatorului pe teritoriul național — Refuz în cazul în care angajatorul este stabilit pe teritoriul altui stat membru”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 februarie 2013
Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor de drept al Uniunii relevante – Reformularea întrebărilor
(art. 267 TFUE)
Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Dispoziții din dreptul Uniunii – Lucrător rezident într-un stat membru, salariat al unei întreprinderi dintr-un alt stat membru și care își desfășoară activitatea într-o țară terță – Condiție de aplicare – Legătura raportului de muncă cu dreptul unui stat membru
(art. 45 TFUE)
Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Restricții – Excluderea scutirii de impozitul pe venitul din activitățile efectuate de un lucrător rezident într-un stat membru și salariat al unei întreprinderi dintr-un alt stat membru – Inadmisibilitate – Justificare – Inexistență
(art. 45 TFUE)
Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Restricții – Lucrător rezident într-un stat membru și care își desfășoară activitatea într-o țară terță – Reglementare națională care condiționează scutirea acestuia de impozitul pe venit de furnizarea de informații de către statul terț – Cooperarea administrativă în domeniul fiscal – Directiva 2011/16 – Obligația de asistență reciprocă acordată de autoritățile competente dintr-un stat membru și dintr-un stat terț – Inexistență
(art. 45 TFUE; Directivele 77/799 și 2011/16 ale Consiliului)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 23 și 24)
Dispozițiile din dreptul Uniunii se pot aplica unor activități profesionale exercitate în afara teritoriului Uniunii din moment ce raportul de muncă păstrează o legătură suficient de strânsă cu acest teritoriu. Acest principiu trebuie înțeles în sensul că are în vedere și cazurile în care raportul de muncă este suficient de legat de dreptul unui stat membru și, prin urmare, de normele relevante din dreptul Uniunii.
O astfel de legătură poate decurge din împrejurarea că un cetățean al Uniunii, rezident într-un stat membru, a fost angajat de o întreprindere stabilită în alt stat membru și pentru care își desfășoară activitatea. Împrejurarea că acesta își desfășoară activitatea în cadrul ajutorului pentru dezvoltare în mod orientat în exclusivitate într-un stat terț nu poate să repună în discuție elementele de legătură cu dreptul Uniunii.
(a se vedea punctele 41-43)
Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale a unui stat membru potrivit căreia veniturile obținute din activități salariate de către un contribuabil rezident în acest stat membru și supus integral la plata impozitului sunt scutite de impozitul pe venit în cazul în care angajatorul este stabilit în statul membru menționat, însă nu sunt scutite în cazul în care acesta este stabilit în alt stat membru.
O asemenea reglementare constituie o restricție privind libera circulație a lucrătorilor, iar statul membru în cauză nu poate invoca imposibilitatea de a solicita colaborarea altui stat membru pentru a efectua cercetări sau pentru a primi informații, în vederea stabilirii în mod corect a impozitelor și a taxelor respective, cu scopul de a justifica refuzul unui avantaj fiscal. Într-adevăr, nimic nu împiedică autoritățile fiscale în cauză să impună contribuabilului să prezinte probele pe care acestea le consideră necesare în acest scop și, dacă este cazul, să refuze scutirea solicitată dacă aceste probe nu sunt furnizate. În această privință, nu se poate exclude a priori ca persoana supusă la plata impozitului să fie în măsură să prezinte înscrisurile justificative pertinente care să permită autorităților fiscale ale statului membru în care se plătește impozitul să verifice, în mod clar și precis, că aceasta îndeplinește condițiile pentru a beneficia de avantajul fiscal în discuție.
(a se vedea punctele 46, 51, 52 și 62 și dispozitivul)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 55)