Cauza C-465/11
Forposta SA
și
Direct Contact sp. z o.o.
împotriva
Poczta Polska SA
(cerere de decizie preliminară formulată de Krajowa Izba Odwoławcza)
„Directiva 2004/18/CE — Articolul 45 alineatul (2) primul paragraf litera (d) — Directiva 2004/17/CE — Articolul 53 alineatul (3) și articolul 54 alineatul (4) — Achiziții publice — Sectorul serviciilor poștale — Criterii de excludere de la procedura de atribuire a contractului — Abatere profesională gravă — Protecția interesului public — Menținerea unei concurențe loiale”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 decembrie 2012
Întrebări preliminare – Sesizarea Curții – Instanță națională în sensul articolului 267 TFUE – Noțiune – Organ de trimitere chemat să pronunțe o decizie cu caracter jurisdicțional – Krajowa Izba Odwoławcza (Camera națională de recurs a Poloniei) – Includere
(art. 267 TFUE)
Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Atribuirea contractelor – Cauze de excludere de la participarea la un contract – Abatere profesională gravă – Noțiune – Interpretare – Reglementare națională care consacră o noțiune bazată pe existența unor circumstanțe imputabile operatorului – Excludere – Necesitatea unei aprecieri de la caz la caz de către autoritatea contractantă a comportamentului imputat
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 45 alin. (2) primul paragraf lit. (d)]
Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Atribuirea contractelor – Cauze de excludere de la participarea la un contract – Caracter limitativ al listei cauzelor enumerate la articolul 45 alineatul (2) din directivă – Posibilitatea statelor membre de a prevedea alte măsuri de excludere – Condiții
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 45 alin. (2)]
Întrebări preliminare – Interpretare – Efectul în timp al hotărârilor de interpretare – Efect retroactiv – Limite – Securitate juridică – Puterea de apreciere a Curții
(art. 267 TFUE)
Întrebări preliminare – Interpretare – Efectul în timp al hotărârilor de interpretare – Efect retroactiv – Limitare de către Curte – Condiții – Importanța consecințelor financiare ale hotărârii pentru statul membru în cauză – Criteriu nedecisiv
(art. 267 TFUE)
Pentru a aprecia dacă un organ de trimitere are caracterul unei „instanțe” în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ține doar de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organ a normelor de drept, precum și independența acestuia.
În această privință, Krajowa Izba Odwoławcza, un organ înființat prin Legea privind achizițiile publice din Polonia, dotat cu competența exclusivă de a judeca în primă instanță litigii între operatori economici și autorități contractante, este o instanță, în sensul articolului 267 TFUE, în exercitarea competențelor sale care rezultă din legea menționată. Faptul că acest organ este eventual învestit, în temeiul altor dispoziții, cu funcții de natură consultativă este lipsit de relevanță în această privință.
(a se vedea punctele 17 și 18)
Articolul 45 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că există o abatere profesională gravă care conduce la excluderea automată a unui operator economic de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice în curs în ipoteza în care, din motive imputabile acestui operator economic, autoritatea contractantă a reziliat, a anulat sau a denunțat unilateral un contract de achiziții publice precedent încheiat cu operatorul menționat, dacă rezilierea, anularea ori denunțarea unilaterală a contractului a survenit într-un interval de trei ani înainte de inițierea procedurii în curs, iar valoarea părții neexecutate din contractul de achiziții publice precedent se ridică la cel puțin 5 % din valoarea totală a acestui contract.
Într-adevăr, noțiunea „abatere gravă” trebuie să fie înțeleasă ca referindu-se în mod normal la un comportament al operatorului economic în cauză care denotă o intenție culpabilă sau o neglijență de o anumită gravitate din partea sa. Astfel, orice executare incorectă, imprecisă sau defectuoasă a unui contract sau a unei părți din acest contract poate demonstra eventual o competență profesională limitată a operatorului economic în cauză, dar nu echivalează în mod automat cu o abatere gravă. În plus, constatarea existenței unei abateri grave necesită, în principiu, efectuarea unei aprecieri concrete și individualizate a atitudinii operatorului economic în cauză. În această privință, noțiunea „abatere gravă” nu poate fi înlocuită cu noțiunea „motive imputabile” operatorului economic în cauză.
În consecință, o reglementare națională care nu se limitează să traseze cadrul general de aplicare a articolului 45 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din Directiva 2004/18, ci impune în această privință autorităților contractante condiții imperative și concluzii care trebuie să fie trase în mod automat din anumite circumstanțe, fără a lăsa acestei autorități contractante posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, gravitatea comportamentului pretins culpabil al operatorului menționat în cadrul executării contractului precedent, depășește astfel marja de apreciere de care dispun statele membre, în temeiul articolului 45 alineatul (2) al doilea paragraf din această directivă, cu privire la precizarea condițiilor de aplicare a cauzei de excludere prevăzute la același alineat (2) primul paragraf litera (d) al acestui articol, cu respectarea dreptului Uniunii.
(a se vedea punctele 30, 31 și 33-36 și dispozitiv 1)
Principiile și normele dreptului Uniunii în materia contractelor de achiziții publice nu justifică, în temeiul protejării interesului public și a intereselor legitime ale autorităților contractante, precum și pentru menținerea unei concurențe loiale între operatorii economici, impunerea printr-o reglementare națională a unei obligații în sarcina unei autorități contractante de a exclude în mod automat de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice un operator economic din cauza unei abateri profesionale grave fără să efectueze o apreciere concretă și individualizată a atitudinii operatorului economic în cauză.
Astfel, articolul 45 alineatul (2) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii enumeră în mod exhaustiv cauzele care pot să justifice excluderea unui operator economic de la participarea la un contract pentru motive, întemeiate pe elemente obiective, privind calitățile sale profesionale și se opune, în consecință, ca statele membre să completeze lista pe care o cuprinde cu alte cauze de excludere întemeiate pe criterii referitoare la calitatea profesională.
Numai în cazul în care excluderea în discuție nu are legătură cu calitățile profesionale ale operatorului economic și, prin urmare, nu se încadrează într-o astfel de enumerare exhaustivă poate fi avută în vedere admisibilitatea eventuală a acestei cauze în temeiul principiilor sau al altor norme ale dreptului Uniunii în materie de achiziții publice.
(a se vedea punctele 38, 39 și 41 și dispozitiv 2)
În exercitarea competenței pe care i-o acordă articolul 267 TFUE, Curtea poate numai în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, să considere necesar să limiteze posibilitatea oricărei persoane interesate de a invoca o dispoziție pe care a interpretat-o în scopul de a contesta raporturi juridice stabilite cu bună-credință. Mai precis, Curtea nu a recurs la această soluție decât în împrejurări bine determinate, în special în cazul în care există un risc de repercusiuni economice grave, cauzate mai ales de numărul mare de raporturi juridice constituite cu bună-credință pe baza reglementării considerate ca fiind în mod legal în vigoare și în cazul în care reiese că particularii și autoritățile naționale au fost determinați să adopte un comportament neconform cu dreptul Uniunii ca urmare a unei incertitudini obiective și importante privind domeniul de aplicare al dispozițiilor de drept al Uniunii, incertitudine la care au contribuit eventual și comportamentele altor state membre sau al Comisiei Europene.
(a se vedea punctele 44 și 45)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 47)
Cauza C-465/11
Forposta SA
și
Direct Contact sp. z o.o.
împotriva
Poczta Polska SA
(cerere de decizie preliminară formulată de Krajowa Izba Odwoławcza)
„Directiva 2004/18/CE — Articolul 45 alineatul (2) primul paragraf litera (d) — Directiva 2004/17/CE — Articolul 53 alineatul (3) și articolul 54 alineatul (4) — Achiziții publice — Sectorul serviciilor poștale — Criterii de excludere de la procedura de atribuire a contractului — Abatere profesională gravă — Protecția interesului public — Menținerea unei concurențe loiale”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 decembrie 2012
Întrebări preliminare — Sesizarea Curții — Instanță națională în sensul articolului 267 TFUE — Noțiune — Organ de trimitere chemat să pronunțe o decizie cu caracter jurisdicțional — Krajowa Izba Odwoławcza (Camera națională de recurs a Poloniei) — Includere
(art. 267 TFUE)
Apropierea legislațiilor — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2004/18 — Atribuirea contractelor — Cauze de excludere de la participarea la un contract — Abatere profesională gravă — Noțiune — Interpretare — Reglementare națională care consacră o noțiune bazată pe existența unor circumstanțe imputabile operatorului — Excludere — Necesitatea unei aprecieri de la caz la caz de către autoritatea contractantă a comportamentului imputat
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 45 alin. (2) primul paragraf lit. (d)]
Apropierea legislațiilor — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2004/18 — Atribuirea contractelor — Cauze de excludere de la participarea la un contract — Caracter limitativ al listei cauzelor enumerate la articolul 45 alineatul (2) din directivă — Posibilitatea statelor membre de a prevedea alte măsuri de excludere — Condiții
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 45 alin. (2)]
Întrebări preliminare — Interpretare — Efectul în timp al hotărârilor de interpretare — Efect retroactiv — Limite — Securitate juridică — Puterea de apreciere a Curții
(art. 267 TFUE)
Întrebări preliminare — Interpretare — Efectul în timp al hotărârilor de interpretare — Efect retroactiv — Limitare de către Curte — Condiții — Importanța consecințelor financiare ale hotărârii pentru statul membru în cauză — Criteriu nedecisiv
(art. 267 TFUE)
Pentru a aprecia dacă un organ de trimitere are caracterul unei „instanțe” în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ține doar de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organ a normelor de drept, precum și independența acestuia.
În această privință, Krajowa Izba Odwoławcza, un organ înființat prin Legea privind achizițiile publice din Polonia, dotat cu competența exclusivă de a judeca în primă instanță litigii între operatori economici și autorități contractante, este o instanță, în sensul articolului 267 TFUE, în exercitarea competențelor sale care rezultă din legea menționată. Faptul că acest organ este eventual învestit, în temeiul altor dispoziții, cu funcții de natură consultativă este lipsit de relevanță în această privință.
(a se vedea punctele 17 și 18)
Articolul 45 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că există o abatere profesională gravă care conduce la excluderea automată a unui operator economic de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice în curs în ipoteza în care, din motive imputabile acestui operator economic, autoritatea contractantă a reziliat, a anulat sau a denunțat unilateral un contract de achiziții publice precedent încheiat cu operatorul menționat, dacă rezilierea, anularea ori denunțarea unilaterală a contractului a survenit într-un interval de trei ani înainte de inițierea procedurii în curs, iar valoarea părții neexecutate din contractul de achiziții publice precedent se ridică la cel puțin 5 % din valoarea totală a acestui contract.
Într-adevăr, noțiunea „abatere gravă” trebuie să fie înțeleasă ca referindu-se în mod normal la un comportament al operatorului economic în cauză care denotă o intenție culpabilă sau o neglijență de o anumită gravitate din partea sa. Astfel, orice executare incorectă, imprecisă sau defectuoasă a unui contract sau a unei părți din acest contract poate demonstra eventual o competență profesională limitată a operatorului economic în cauză, dar nu echivalează în mod automat cu o abatere gravă. În plus, constatarea existenței unei abateri grave necesită, în principiu, efectuarea unei aprecieri concrete și individualizate a atitudinii operatorului economic în cauză. În această privință, noțiunea „abatere gravă” nu poate fi înlocuită cu noțiunea „motive imputabile” operatorului economic în cauză.
În consecință, o reglementare națională care nu se limitează să traseze cadrul general de aplicare a articolului 45 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din Directiva 2004/18, ci impune în această privință autorităților contractante condiții imperative și concluzii care trebuie să fie trase în mod automat din anumite circumstanțe, fără a lăsa acestei autorități contractante posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, gravitatea comportamentului pretins culpabil al operatorului menționat în cadrul executării contractului precedent, depășește astfel marja de apreciere de care dispun statele membre, în temeiul articolului 45 alineatul (2) al doilea paragraf din această directivă, cu privire la precizarea condițiilor de aplicare a cauzei de excludere prevăzute la același alineat (2) primul paragraf litera (d) al acestui articol, cu respectarea dreptului Uniunii.
(a se vedea punctele 30, 31 și 33-36 și dispozitiv 1)
Principiile și normele dreptului Uniunii în materia contractelor de achiziții publice nu justifică, în temeiul protejării interesului public și a intereselor legitime ale autorităților contractante, precum și pentru menținerea unei concurențe loiale între operatorii economici, impunerea printr-o reglementare națională a unei obligații în sarcina unei autorități contractante de a exclude în mod automat de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice un operator economic din cauza unei abateri profesionale grave fără să efectueze o apreciere concretă și individualizată a atitudinii operatorului economic în cauză.
Astfel, articolul 45 alineatul (2) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii enumeră în mod exhaustiv cauzele care pot să justifice excluderea unui operator economic de la participarea la un contract pentru motive, întemeiate pe elemente obiective, privind calitățile sale profesionale și se opune, în consecință, ca statele membre să completeze lista pe care o cuprinde cu alte cauze de excludere întemeiate pe criterii referitoare la calitatea profesională.
Numai în cazul în care excluderea în discuție nu are legătură cu calitățile profesionale ale operatorului economic și, prin urmare, nu se încadrează într-o astfel de enumerare exhaustivă poate fi avută în vedere admisibilitatea eventuală a acestei cauze în temeiul principiilor sau al altor norme ale dreptului Uniunii în materie de achiziții publice.
(a se vedea punctele 38, 39 și 41 și dispozitiv 2)
În exercitarea competenței pe care i-o acordă articolul 267 TFUE, Curtea poate numai în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, să considere necesar să limiteze posibilitatea oricărei persoane interesate de a invoca o dispoziție pe care a interpretat-o în scopul de a contesta raporturi juridice stabilite cu bună-credință. Mai precis, Curtea nu a recurs la această soluție decât în împrejurări bine determinate, în special în cazul în care există un risc de repercusiuni economice grave, cauzate mai ales de numărul mare de raporturi juridice constituite cu bună-credință pe baza reglementării considerate ca fiind în mod legal în vigoare și în cazul în care reiese că particularii și autoritățile naționale au fost determinați să adopte un comportament neconform cu dreptul Uniunii ca urmare a unei incertitudini obiective și importante privind domeniul de aplicare al dispozițiilor de drept al Uniunii, incertitudine la care au contribuit eventual și comportamentele altor state membre sau al Comisiei Europene.
(a se vedea punctele 44 și 45)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 47)