—

pentru domnul Radziejewski, de E. Envall, socionom/utredare;

—

pentru Kronofogdemyndigheten i Stockholm, de A.-C. Gustafsson și de S. Höglund Westermark, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul suedez, de A. Falk, de C. Meyer-Seitz și de C. Stege, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de J. Enegren și de G. Rozet, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 45 TFUE.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Radziejewski, pe de o parte, și Kronofogdemyndigheten i Stockholm (serviciul public de executări silite din Stockholm, denumit în continuare „KFM”), pe de altă parte, în legătură cu o cerere de acordare a unei măsuri de anulare a datoriilor.

3

Potrivit considerentului (9) al Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (JO L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143):

„[…] Procedurile de insolvență cărora li se aplică prezentul regulament sunt enumerate în anexe. […]”

4

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 are următorul cuprins:

„Prezentul regulament se aplică procedurilor colective ce iau naștere în contextul insolvenței debitorului care au ca urmare desistarea parțială sau totală a acestuia și desemnarea unui lichidator.”

5

Articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 1346/2000 definește „procedura de insolvență” drept „procedurile colective prevăzute la articolul 1 alineatul (1)”, care sunt enumerate în lista din anexa A.

6

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 prevede:

„Competența de a deschide procedura de insolvență revine instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale unui debitor. […]”

7

Anexa A la Regulamentul nr. 1346/2000 prevede:

„Procedurile de insolvență prevăzute la articolul 2 litera (a)

[…]

SVERIGE

[…]”

8

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) definește domeniul de aplicare al acestuia astfel:

„(1)   Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială indiferent de natura instanței. El nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă.

(2)   Prezentul regulament nu se aplică pentru:

[...]

[...]”

9

Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001 prevede:

„O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru:

[…]”

10

Articolul 32 din Regulamentul nr. 44/2001 are următorul cuprins:

„În sensul prezentului regulament, «hotărâre» înseamnă o hotărâre pronunțată de o instanță dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentință, ordonanță sau mandat de executare, precum și stabilirea de către un grefier a cheltuielilor de judecată.”

11

Potrivit articolului 62 din Regulamentul nr. 44/2001:

„În Suedia, în cadrul procedurilor simplificate privind ordinele de plată (betalningsföreläggande) și asistența (handräckning), termenul «instanță» include serviciul suedez de executare silită (kronofogdemyndighet).”

12

Articolul 4 din Legea nr. 548 din 2006 privind anularea în tot sau în parte a datoriilor [skuldsaneringslagen (2006:548), denumită în continuare „SSL”] prevede:

„Orice debitor persoană fizică cu domiciliul în Suedia poate beneficia de măsura anulării în tot sau în parte a datoriilor dacă:

Pentru aplicarea punctului 1, se consideră că persoanele fizice înscrise în registrul de evidență a populației în Suedia au domiciliul în Suedia.

Pentru aplicarea punctului 2 al primului paragraf de mai sus, trebuie să se țină seama în special de împrejurările în care au luat naștere datoriile, de eforturile depuse de debitor pentru a-și îndeplini obligațiile și angajamentele, precum și de comportamentul său în timpul desfășurării procedurii cererii de anulare a datoriilor.

În cazul în care debitorul exercită o activitate economică, anularea datoriilor nu poate fi acordată decât dacă analiza condițiilor economice ale acesteia nu ridică nicio dificultate.”

13

Articolul 13 din SSL prevede că o cerere este respinsă dacă nu îndeplinește cerințele menționate la articolul 4.

14

Articolul 14 din SSL prevede obligația KFM de a solicita de la alte autorități administrative, în măsura în care este necesar, informații în legătură cu situația personală și financiară a debitorului.

15

Articolul 17 din SSL prevede că KFM audiază debitorul, dacă este necesar, înainte de adoptarea unei decizii, acesta din urmă având obligația de a se prezenta personal la o astfel de convocare și de a furniza toate informațiile necesare.

16

Domnul Radziejewski este un cetățean suedez care are reședința și lucrează în Belgia din anul 2001. Angajatorul său este Biserica Suediei.

17

Între 1971 și 1996, acesta a administrat împreună cu soția sa un centru de tratament în Suedia. Acest centru a intrat în lichidare în 1996, ceea ce a antrenat insolvența soților Radziejewski. Aceștia fac obiectul unei proceduri de poprire pe salariu începând cu anul 1997, procedură administrată de KFM.

18

În 2011, domnul Radziejewski a introdus la KFM o cerere de anulare a datoriilor. Această cerere a fost respinsă prin decizia din 29 iunie 2011 pentru motivul că una dintre condițiile pentru acordarea unei astfel de măsuri era ca debitorul să aibă domiciliul în Suedia. KFM nu a examinat dacă domnul Radziejewski îndeplinea celelalte condiții legale pentru a putea beneficia de măsura de anulare a datoriilor.

19

Domnul Radziejewski a introdus o acțiune la Stockholms tingsrätt împotriva acestei decizii de respingere, susținând în special că legea suedeză este contrară liberei circulații a lucrătorilor în Uniunea Europeană. Domnul Radziejewski a solicitat Stockholms tingsrätt trimiterea cauzei la KFM și dispunerea inițierii unei proceduri de anulare a datoriilor.

20

Potrivit Stockholms tingsrätt, procedura de anulare a datoriilor nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1346/2000. În consecință, o măsură adoptată de o autoritate suedeză în conformitate cu această procedură nu poate fi executată în general în afara Regatului Suediei.

21

Stockholms tingsrätt explică faptul că o măsură de anulare a datoriilor nu poate fi acordată decât dacă debitorul are domiciliul în Suedia, fără ca cetățenia suedeză să fie totuși cerută. O persoană care a emigrat și are domiciliul în străinătate nu poate, așadar, să beneficieze de o măsură de anulare a datoriilor în Suedia, chiar dacă există o legătură puternică cu acest stat membru, din cauza faptului că datoriile au luat naștere în Suedia și că angajatorul acestei persoane are cetățenia suedeză.

22

În aceste condiții, Stockholms tingsrätt a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Condiția referitoare la domiciliu impusă prin articolul 4 din [SSL] poate fi considerată ca fiind de natură să împiedice sau să descurajeze un lucrător să părăsească Suedia pentru a-și exercita dreptul la libera circulație și, prin urmare, contrară principiului liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Uniunii stabilit la articolul 45 TFUE?”

23

Cu titlu introductiv, trebuie constatat, pe de o parte, că, astfel cum a invocat guvernul suedez în observațiile scrise, procedura suedeză de anulare a datoriilor nu determină desistarea debitorului, astfel încât aceasta nu poate fi calificată drept procedură de insolvență în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 1346/2000 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 mai 2006, Eurofood IFSC, C-341/04, Rec., p. I-3813, punctul 46).

24

Procedura suedeză de anulare a datoriilor nu figurează, de altfel, în anexa A la Regulamentul nr. 1346/2000. Întrucât acest regulament se aplică numai procedurilor enumerate în anexa menționată, procedura de anulare a datoriilor în discuție în cauza principală nu intră în domeniul său de aplicare.

25

Pe de altă parte, în ceea ce privește Regulamentul nr. 44/2001, trebuie să se observe, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 41 din concluzii, că o decizie de anulare a datoriilor precum cea în discuție în cauza principală este un act adoptat de o autoritate administrativă care, în afara procedurilor prevăzute la articolul 62 din acest regulament, nu poate fi calificată drept „instanță”, în sensul articolului 32 din regulamentul menționat.

26

Rezultă că o decizie de anulare a datoriilor adoptată de o autoritate publică precum KFM este exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 44/2001.

27

În lumina acestor considerații este necesar să se răspundă la întrebarea adresată Curții de instanța de trimitere.

28

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în cauza principală, care subordonează acordarea unei măsuri de anulare a datoriilor unei condiții privind domiciliul în statul membru în cauză.

29

În această privință, trebuie amintit că ansamblul dispozițiilor Tratatului FUE referitoare la libera circulație a persoanelor urmărește facilitarea exercitării activităților profesionale de orice natură de către resortisanții statelor membre pe teritoriul Uniunii și se opune măsurilor care i-ar putea defavoriza atunci când doresc să exercite o activitate economică pe teritoriul unui alt stat membru (a se vedea Hotărârea din 16 martie 2010, Olympique Lyonnais, C-325/08, Rep., p. I-2177, punctul 33 și jurisprudența citată).

30

Prevederile naționale care împiedică sau descurajează un lucrător resortisant al unui stat membru să își părăsească statul de origine pentru a-și exercita dreptul la liberă circulație constituie, prin urmare, restricții privind această libertate, chiar dacă acestea se aplică indiferent de cetățenia lucrătorilor în cauză (a se vedea Hotărârea Olympique Lyonnais, citată anterior, punctul 34).

31

Trebuie să se constate că o reglementare națională precum cea în discuție în cauza principală, care subordonează acordarea unei măsuri de anulare a datoriilor unei condiții privind domiciliul, este de natură să descurajeze un lucrător insolvabil și ale cărui datorii sunt de așa natură încât nu se poate întrevedea posibilitatea rambursării lor într-un orizont de timp previzibil să își exercite dreptul la libera circulație. Astfel, acesta va fi descurajat să își părăsească statul membru de origine pentru a merge să lucreze în alt stat membru dacă acest lucru îl privează de posibilitatea de a beneficia de o măsură de anulare a datoriilor în acest stat membru de origine.

32

În consecință, o astfel de reglementare constituie o restricție privind libera circulație a lucrătorilor interzisă, în principiu, de articolul 45 TFUE.

33

O măsură care împiedică libera circulație a lucrătorilor nu poate fi admisă decât dacă urmărește un obiectiv legitim compatibil cu tratatul și dacă este justificată de motive imperative de interes general. În acest caz, în plus, trebuie ca punerea în aplicare a unei astfel de măsuri să fie de natură să asigure realizarea obiectivului în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv (a se vedea Hotărârea Olympique Lyonnais, citată anterior, punctul 38).

34

Guvernul suedez invocă în primul rând ca justificare faptul că din lucrările pregătitoare ale SSL reiese că respectiva condiție privind domiciliul este legată de faptul că măsurile privind anularea datoriilor nu sunt, în general, recunoscute în străinătate. Prin impunerea existenței unei legături cu Regatul Suediei care se exprimă prin intermediul condiției privind domiciliul, legiuitorul suedez ar fi dorit să protejeze debitorul împotriva creditorilor străini care nu sunt părți la procedura suedeză de anulare a datoriilor.

35

În această privință, trebuie să se constate că, în măsura în care o decizie de anulare a datoriilor precum cea a KFM nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1346/2000 și nici în cel al Regulamentului nr. 44/2001, dreptul Uniunii nu impune autorităților celorlalte state membre nicio obligație de recunoaștere a unei astfel de decizii.

36

În lipsa unor măsuri de armonizare, este, așadar, legitim ca un stat membru să dorească să protejeze eficacitatea măsurilor de anulare a datoriilor adoptate de propriile autorități.

37

Cu toate acestea, o condiție privind domiciliul precum cea în discuție în cauza principală riscă, având în vedere acest obiectiv, să fie ineficace în anumite cazuri și să fie prea generală în alte cazuri.

38

Astfel, deși o decizie de anulare a datoriilor precum cea a KFM nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 44/2001, totuși acest regulament cuprinde regulile de competență internațională aplicabile litigiilor în materie civilă și comercială dintre creditori și debitorul acestora.

39

Astfel, pe de o parte, un debitor cu domiciliul în Suedia poate fi acționat în justiție de creditorii săi în fața instanțelor dintr-un alt stat membru, fără să fie totuși cert că acesta se poate prevala în acest stat de o măsură de anulare a datoriilor precum cea a KFM. Această situație se regăsește, de exemplu, în cazul în care un debitor este acționat în justiție, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001, de creditorii săi în fața instanțelor dintr-un alt stat membru decât Regatul Suediei, în care se află locul unde obligația contractuală care servește drept bază a cererii a fost sau trebuie să fie executată.

40

Rezultă că o condiție privind domiciliul precum cea în discuție în cauza principală nu poate exclude riscul ca creditorii unui debitor cu domiciliul în Suedia să solicite plata creanțelor lor în alt stat membru decât Regatul Suediei, în care o măsură de anulare a datoriilor precum cea a KFM nu este recunoscută.

41

Pe de altă parte, un debitor care are domiciliul în alt stat membru decât Regatul Suediei poate, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001, să fie acționat în justiție de creditorii săi în fața instanțelor suedeze, acestea din urmă putând să se considere competente în special în cazul în care o obligație contractuală a fost sau trebuie să fie executată în Suedia.

42

Or, spre deosebire de un debitor cu domiciliul în Suedia, un debitor precum domnul Radziejewski este lipsit de posibilitatea de a beneficia de protecția oferită în Suedia de o măsură de anulare a datoriilor precum cea a KFM în cadrul acțiunilor în justiție introduse împotriva sa, de către creditorii săi, în acest stat membru.

43

Rezultă că o reglementare națională precum cea în discuție în cauza principală depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul menționat la punctul 34 din prezenta hotărâre.

44

Guvernul suedez susține, în al doilea rând, că o condiție privind domiciliul precum cea prevăzută de reglementarea națională în discuție în cauza principală este necesară pentru a putea stabili în mod satisfăcător situația financiară și personală a debitorului.

45

Guvernul suedez explică faptul că, pentru a putea beneficia de o măsură de anulare a datoriilor, articolul 4 din SSL prevede că KFM trebuie nu numai să examineze informațiile inițiale furnizate de debitor, ci și să poată ancheta și controla aceste informații, precum și să urmărească eforturile realizate de debitor pentru a-și îndeplini obligațiile și angajamentele. Pe de altă parte, procedura de anulare a datoriilor ar presupune de asemenea o participare activă a debitorului, care ar fi facilitată dacă acesta are domiciliul în țara în care se derulează această procedură. În consecință, potrivit guvernului suedez, condiția privind domiciliul ar putea astfel să se dovedească utilă pentru a asigura eficacitatea controalelor KFM.

46

În această privință, este legitimă dorința unui stat membru de a controla situația financiară și personală a debitorului înainte de a-i acorda o măsură care vizează ștergerea tuturor sau a unei părți din datoriile acestuia (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 iulie 2006, De Cuyper, C-406/04, Rec., p. I-6947, punctul 41).

47

Cu toate acestea, guvernul suedez a admis în ședință că un debitor cu domiciliul în Suedia la momentul formulării cererii de anulare a datoriilor, dar care, după ce a beneficiat de o astfel de măsură, decide să lucreze și să locuiască în alt stat membru, rămânând însă înscris în registrul de evidență a populației din Suedia, continuă să beneficieze de această măsură. Prin urmare, stabilirea unei condiții privind domiciliul precum cea prevăzută de reglementarea în discuție în cauza principală, raportată exclusiv la data introducerii cererii privind o măsură de anulare a datoriilor, nu este o condiție legată de eficacitatea controalelor KFM (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 octombrie 2006, Tas-Hagen și Tas, C-192/05, Rec., p. I-10451, punctul 39). Astfel, faptul de a avea domiciliul în alt stat membru nu pare să împiedice controalele care se impun după acordarea unei măsuri de anulare a datoriilor.

48

În plus, trebuie să se arate că situația financiară și personală a unui debitor precum domnul Radziejewski poate fi stabilită fără să fie necesar ca acesta să aibă domiciliul în Suedia, întrucât acesta face obiectul unei proceduri de poprire pe salariu administrată de KFM, angajatorul său este suedez și este, potrivit Legii nr. 1229 din 1999 privind impozitul pe venit [inkomstskattelagen (1999:1229)], o „persoană pe deplin supusă” la plata impozitului în Suedia.

49

De asemenea, KFM poate invita un debitor precum domnul Radziejewski să se deplaseze în Suedia sau, în lipsa posibilității de a efectua o astfel de călătorie, poate să îi furnizeze toate informațiile relevante privind situația sa personală și financiară, sub sancțiunea suspendării sau a anulării procedurii suedeze de anulare a datoriilor în cazul refuzului nejustificat al debitorului menționat. Astfel, contrar celor susținute de guvernul suedez, faptul că anumite informații trebuie să fie obținute de la debitorul însuși nu poate aduce atingere în sine capacității de control a KFM.

50

În consecință, o condiție privind domiciliul precum cea în discuție în cauza principală depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul menționat la punctul 44 din prezenta hotărâre.

51

În al treilea rând, guvernul suedez a susținut, în ședință, că condiția privind domiciliul prevăzută de reglementarea în discuție în cauza principală urmărește să asigure aplicarea efectivă a Regulamentului nr. 1346/2000.

52

Cu toate acestea, astfel cum s-a constatat la punctul 23 din prezenta hotărâre, o procedură de anulare a datoriilor precum cea în discuție în cauza principală nu este o procedură de insolvență în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 1346/2000.

53

În consecință, reglementarea în discuție în cauza principală nu este în măsură să afecteze regula de competență internațională prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000.

54

Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în cauza principală, care subordonează acordarea unei măsuri de anulare a datoriilor unei condiții privind domiciliul în statul membru în cauză.

55

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în cauza principală, care subordonează acordarea unei măsuri de anulare a datoriilor unei condiții privind domiciliul în statul membru în cauză.