1. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica de imigrare – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Obiect – Armonizarea integrală a normelor naționale privind șederea străinilor – Excludere
(Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului)
2. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica de imigrare – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Resortisant care face obiectul unei proceduri de returnare în sensul Directivei 2008/115 – Reglementare națională care sancționează șederea ilegală cu pedeapsa cu închisoarea – Inadmisibilitate
(Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8)
3. Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica de imigrare – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Resortisant care a făcut obiectul unei proceduri de returnare în sensul Directivei 2008/115 – Reglementare națională care sancționează șederea ilegală cu pedeapsa cu închisoarea în caz de imposibilitate de realizare a procedurii de returnare – Admisibilitate – Condiții – Respectarea drepturilor fundamentale
(Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului)
1. Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală nu privește decât returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală într‑un stat membru și în special adoptarea unor decizii de returnare și executarea acestor decizii. Directiva nu are, așadar, ca obiect armonizarea integrală a normelor naționale privind șederea străinilor.
În consecință, această directivă nu se opune posibilității ca dreptul unui stat membru să califice șederea ilegală drept infracțiune și să prevadă sancțiuni penale pentru a descuraja și a reprima săvârșirea unei astfel de infracțiuni în raport cu normele naționale în materie de ședere. Această directivă nu se opune nici unei dețineri în vederea stabilirii caracterului legal sau nelegal al șederii unui resortisant al unei țări terțe. Astfel, s‑ar aduce atingere obiectivului Directivei 2008/115, mai precis returnării eficiente a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, dacă statele membre nu ar avea posibilitatea să evite, printr‑o modalitate de privare de libertate precum reținerea preventivă, ca o persoană bănuită că se află în situație de ședere ilegală să fugă înainte ca situația sa să fie clarificată.
(a se vedea punctele 28-30)
2. Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări dintr‑un stat membru care instituie sancțiuni penale pentru șederea ilegală în măsura în care aceasta permite deținerea unui resortisant al unei țări terțe care, deși se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul statului membru și nu este dispus să părăsească acest teritoriu voluntar, nu a fost supus măsurilor coercitive în sensul articolului 8 din această directivă, iar în cazul luării sale în custodie publică în vederea pregătirii și a desfășurării acestei îndepărtări, nu a fost atins termenul maxim al acestei luări în custodie.
Astfel, aplicarea și executarea unei pedepse cu închisoarea în cursul procedurii de returnare prevăzute de Directiva 2008/115 nu contribuie la realizarea îndepărtării, care reprezintă obiectivul acestei proceduri, și anume transportul fizic al persoanei interesate în afara statului membru. Prin urmare, o astfel de pedeapsă nu constituie o „măsură” sau o „măsură coercitivă” în sensul articolului 8 din directiva menționată.
(a se vedea punctele 37 și 50 și dispozitivul)
3. Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări dintr‑un stat membru care instituie sancțiuni penale în măsura în care aceasta permite deținerea resortisantului unei țări terțe căruia i s‑a aplicat procedura de returnare stabilită de directiva menționată și care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul acestui stat membru fără un motiv justificat de nereturnare.
Astfel, deși statele membre pentru care Directiva 2008/115 este obligatorie nu pot institui o pedeapsă cu închisoarea pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală în împrejurări în care aceștia trebuie, în temeiul unor norme și al unor proceduri comune stabilite de această directivă, să fie îndepărtați și pot, în vederea pregătirii și a desfășurării acestei îndepărtări, cel mult să facă obiectul unei măsuri de reținere, acest lucru nu exclude facultatea statelor membre de a adopta sau de a menține dispoziții, dacă este cazul cu caracter penal, care să stabilească, cu respectarea principiilor directivei menționate și a obiectivului acesteia, situația în care prin măsurile coercitive nu s‑a reușit să se realizeze îndepărtarea unui resortisant al unei țări terțe care se află în situație de ședere ilegală.
În această privință, în cadrul aplicării normelor de procedură penală menționate, aplicarea sancțiunilor penale trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale și în special cele garantate de Convenția europeană a drepturilor omului.
(a se vedea punctele 46, 49 și 50 și dispozitivul)