Cauza C-35/11
Test Claimants in the FII Group Litigation
împotriva
Commissioners of Inland Revenue și The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs
[cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division]
„Articolele 49 TFUE și 63 TFUE — Distribuire de dividende — Impozit pe profit — Cauza C-446/04 — Test Claimants in the FII Group Litigation — Interpretarea hotărârii — Prevenirea dublei impuneri economice — Echivalența dintre metoda scutirii și metoda deducerii — Noțiunile «cote de impozitare» și «niveluri diferite de impozitare» — Dividende provenite din țări terțe”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 noiembrie 2012
Libertatea de stabilire – Libera circulaţie a capitalurilor – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Scutirea dividendelor de origine națională – Impozitarea dividendelor de origine străină prin deducerea impozitului efectiv plătit de societatea care efectuează distribuirea în statul membru de reședință – Nivel efectiv de impozitare a profiturilor societății care este în general inferior cotei de impozitare nominale – Inadmisibilitate – Justificare – Necesitatea de a garanta coerența sistemului fiscal – Lipsă
(art. 49 TFUE și 63 TFUE)
Libertatea de stabilire – Libera circulaţie a capitalurilor – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Deducerea din impozitul anticipat datorat de o societate rezidentă care încasează dividende de origine națională a cuantumului impozitului menționat plătit de societatea care efectuează distribuirea – Imposibilitatea unei societăți rezidente care încasează dividende de origine străină de a deduce impozitul corespondent profiturilor distribuite plătit de societatea care efectuează distribuirea în statul său de reședință – Impozit străin plătit de o filială – Impozit anticipat plătit de societatea-mamă rezidentă – Inadmisibilitate
(art. 49 TFUE și 63 TFUE)
Libertatea de stabilire – Libera circulaţie a capitalurilor – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Scutirea plății anticipate a impozitului pe profit a societăților rezidente care distribuie propriilor acționari dividende rezultate din dividende de origine națională – Regim facultativ în favoarea societăților rezidente care distribuie propriilor acționari dividende rezultate din dividende de origine străină care le permite să recupereze impozitul pe profit plătit anticipat – Obligația de a plăti impozitul anticipat menționat și de a cere ulterior rambursarea acestuia – Inexistența unui credit fiscal pentru acționarii societăților menționate – Impozit străin plătit de o filială – Impozit anticipat plătit de societatea-mamă rezidentă – Inadmisibilitate
(art. 49 TFUE și 63 TFUE)
Dreptul Uniunii Europene – Efect direct – Taxe naționale incompatibile cu dreptul Uniunii – Obligația de restituire
Libertatea de stabilire – Libera circulaţie a capitalurilor – Domeniu de aplicare – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Impozitarea dividendelor – Tratament fiscal al dividendelor distribuite de o societate rezidentă a unei țări terțe – Tratament care nu se aplică exclusiv în situațiile în care societatea-mamă exercită o influență decisivă asupra societății care efectuează distribuirea – Inaplicabilitatea dispozițiilor care guvernează libertatea de stabilire – Aplicabilitatea dispozițiilor care guvernează libera circulație a capitalurilor
(art. 49 TFUE și 63 TFUE)
Libertatea de stabilire – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Legislație națională care nu permite unei societăți rezidente să transfere către filiale nerezidente care nu sunt supuse impozitării în acel stat a unui excedent de impozit plătit anticipat – Admisibilitate
(art. 49 TFUE)
Articolele 49 TFUE și 63 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru care aplică metoda scutirii pentru dividendele de origine națională și metoda deducerii pentru dividendele de origine străină, dacă se stabilește, pe de o parte, că creditul fiscal de care beneficiază societatea care încasează dividende în cadrul metodei deducerii este echivalent cu cuantumul impozitului plătit efectiv pentru profiturile subiacente dividendelor distribuite și, pe de altă parte, că nivelul efectiv de impozitare a profiturilor societăților în statul membru în cauză este, în general, mai redus decât cota de impozitare nominală prevăzută.
Astfel, în cazul în care se distribuie dividende de origine națională, acestea sunt scutite de impozitul pe profit impus societății beneficiare, indiferent de impozitul achitat de societatea care efectuează distribuirea, cu alte cuvinte sunt scutite și în cazul în care, datorită degrevărilor de care beneficiază, această din urmă societate nu are nicio obligație de a plăti impozite sau plătește impozit pe profit la o cotă care este inferioară cotei nominale aplicabile. În schimb, aplicarea metodei deducerii unor dividende de origine străină va determina o sarcină fiscală suplimentară pentru societatea beneficiară rezidentă dacă nivelul efectiv de impozitare aplicat profiturilor societății care distribuie dividende nu atinge cota de impozitare nominală la care sunt supuse profiturile societății rezidente care beneficiază de dividende. Contrar metodei scutirii, metoda deducerii nu permite cesionarea către societatea acționar a beneficiului deducerilor acordate în amonte în materie de impozit pe profit societății care distribuie dividende. În consecință, echivalența dintre scutirea fiscală a dividendelor distribuite de o societate rezidentă și aplicarea unei metode de deducere pentru dividendele distribuite de o societate nerezidentă care ia în considerare nivelul efectiv de impozitare a profiturilor în statul de origine dispare dacă profiturile societății rezidente care efectuează distribuirea sunt supuse în statul membru de reședință unui nivel efectiv de impozitare mai redus decât cota de impozitare nominală aplicabilă în statul menționat.
O astfel de reglementare nu este justificată de necesitatea de a asigura coerența sistemului fiscal național. Astfel, deși aplicarea metodei deducerii pentru dividendele de origine străină și a metodei scutirii pentru dividendele de origine națională poate fi justificată pentru a evita o dublă impunere economică a profiturilor distribuite, pentru a menține coerența sistemului fiscal în cauză nu este totuși necesar să se ia în considerare, pe de o parte, nivelul efectiv de impozitare aplicat profiturilor distribuite pentru calcularea avantajului fiscal în cadrul aplicării metodei deducerii și, pe de altă parte, numai cota de impozitare nominală aplicată profiturilor distribuite în cadrul metodei scutirii. O reglementare națională care ar lua în special în considerare, și în cadrul metodei deducerii aplicabile dividendelor de origine străină, cota nominală de impozitare aplicată profiturilor subiacente dividendelor distribuite ar fi de natură să prevină dubla impunere economică a profiturilor distribuite și să asigure coerența internă a sistemului fiscal, afectând în același timp într-o măsură mai redusă libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor.
(a se vedea punctele 46-48, 60-62 și 65 și dispozitiv 1)
Articolele 49 TFUE și 63 TFUE se opun legislației unui stat membru care permite unei societăți rezidente, care încasează dividende de la o altă societate rezidentă, să deducă din cuantumul pe care îl datorează prima societate, cu titlu de impozit pe profit plătit anticipat, cuantumul acestui impozit plătit anticipat de cea de a doua societate, în timp ce, în cazul unei societăți rezidente care încasează dividende de la o societate nerezidentă, o astfel de deducere nu este permisă în ceea ce privește impozitul aferent profiturilor distribuite achitat într-un alt stat membru și atunci când:
|
— |
impozitul pe profit străin aplicat profiturilor subiacente dividendelor distribuite nu a fost achitat sau nu a fost achitat integral de societatea nerezidentă care distribuie dividendele menționate societății rezidente, ci a fost achitat prin intermediul unei filiale directe sau indirecte a acesteia care este rezidentă într-un stat membru; |
|
— |
impozitul anticipat pe profit nu a fost achitat de societatea rezidentă care încasează dividendele de la o societate nerezidentă, ci era plătit de societatea sa mamă rezidentă în cadrul sistemului de impunere la nivel de grup. |
(a se vedea punctele 67 și 82 și dispozitiv 2)
Articolele 49 TFUE și 63 TFUE se opun legislației unui stat membru care, în timp ce acordă societăților rezidente care distribuie acționarilor lor dividende provenite din dividende de origine națională o scutire de la plata anticipată a impozitului pe profit, acordă societăților rezidente care distribuie acționarilor lor dividende provenite din dividende de origine străină posibilitatea de a opta să fie impozitate potrivit unui sistem care le permite să recupereze impozitul pe profit plătit anticipat, dar, pe de o parte, le impune să achite respectivul impozit anticipat și ulterior să solicite rambursarea acestuia și, pe de altă parte, nu prevede un credit fiscal pentru acționarii lor, deși aceștia ar fi beneficiat de un astfel de credit în cazul unei distribuiri de dividende de origine națională efectuate de o societate rezidentă. Aceste dispoziții ale tratatului se opun unei asemenea legislații și în cazul în care:
|
— |
impozitul pe profit străin aplicat profiturilor subiacente dividendelor distribuite nu a fost achitat sau nu a fost achitat integral de societatea nerezidentă care distribuie dividendele menționate societății rezidente, ci a fost achitat prin intermediul unei filiale directe sau indirecte a acesteia care este rezidentă într-un stat membru; |
|
— |
impozitul anticipat pe profit nu a fost achitat de societatea rezidentă care încasează dividendele de la o societate nerezidentă, ci era plătit de societatea sa mamă rezidentă în cadrul sistemului de impunere la nivel de grup. |
(a se vedea punctele 67 și 82 și dispozitiv 2)
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o societate-mamă rezidentă într-un stat membru care, în cadrul unui sistem de impunere la nivel de grup, a fost obligată, cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, să plătească impozitul anticipat pe profit pentru partea din profituri provenită din dividende de origine străină poate să introducă o acțiune în restituirea impozitului perceput fără a fi datorat în măsura în care acesta depășește majorarea impozitului pe profit pe care statul membru în cauză avea dreptul de a o preleva pentru a compensa cota de impozitare nominală mai redusă aplicată profiturilor subiacente dividendelor de origine străină în raport cu cota de impozitare nominală aplicabilă profiturilor societății-mamă rezidente.
Astfel, dreptul de a obține restituirea impozitelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii este urmarea și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Prin urmare, statul membru este obligat, în principiu, să restituie impozitele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
(a se vedea punctele 84 și 87 și dispozitiv 3)
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o societate care este rezidentă într-un stat membru și deține participații la o societate rezidentă într-o țară terță ce îi conferă o influență certă asupra deciziilor acestei din urmă societăți și îi permit să stabilească activitățile societății menționate poate să invoce articolul 63 TFUE pentru a pune în discuție conformitatea cu această dispoziție a legislației din statul membru respectiv privind tratamentul fiscal al dividendelor provenite din țara terță menționată, care nu se aplică în exclusivitate situațiilor în care societatea-mamă exercită o influență decisivă asupra societății care distribuie dividendele.
În schimb, din moment ce capitolul din tratat referitor la libertatea de stabilire nu conține nicio dispoziție care să extindă domeniul de aplicare al dispozițiilor sale la situații care privesc stabilirea unei societăți dintr-un stat membru într-o țară terță sau a unei societăți dintr-o țară terță într-un stat membru, o legislație referitoare la tratamentul fiscal al dividendelor provenite din țări terțe nu poate să facă parte din domeniul de aplicare al articolului 49 TFUE.
De asemenea, în cazul în care reiese din obiectul unei astfel de legislații naționale că aceasta este aplicabilă numai participațiilor care permit exercitarea unei influențe certe asupra deciziilor societății în cauză și stabilirea activităților acesteia, nici articolul 49 TFUE, nici articolul 63 TFUE nu pot fi invocate. În schimb, o reglementare națională privind tratamentul fiscal al dividendelor provenite dintr-o țară terță, care nu se aplică în mod exclusiv situațiilor în care societatea-mamă exercită o influență decisivă asupra societății care distribuie dividendele, trebuie apreciată din perspectiva articolului 63 TFUE.
(a se vedea punctele 97-99 și 104 și dispozitiv 4)
Articolul 49 TFUE nu se opune legislației unui stat membru care permite unei societăți rezidente să cesioneze unor filiale rezidente cuantumul impozitului anticipat pe profit care nu poate fi dedus din impozitul pe profit datorat de prima societate pentru exercițiul financiar în curs sau pentru exercițiile financiare anterioare sau ulterioare pentru ca filialele menționate să îl poată deduce din impozitul pe profit pe care îl datorează, însă nu permite unei societăți rezidente să cesioneze un astfel de cuantum unor filiale nerezidente în cazul în care acestea nu sunt impozabile în statul membru respectiv.
Astfel, dreptul de a cesiona un excedent de impozit anticipat pe profit unor filiale garantează că un grup de societăți impozitate într-un stat membru nu plătește, pentru simplul motiv al acestei impozitări anticipate, impozite într-un cuantum mai mare decât datoria fiscală a grupului în acest stat membru. Extinderea acestui drept la societăți nerezidente și neimpozabile în acest stat membru ar priva statul membru menționat de dreptul legitim de a preleva o majorare de impozit pentru dividendele de origine străină plătite din profiturile care au fost impozitate cu o cotă de impozitare nominală inferioară celei aplicabile în acest stat membru și ar compromite astfel o repartizare echilibrată a competenței de impozitare între statele membre.
(a se vedea punctele 106, 110 și 111 și dispozitiv 5)
Cauza C-35/11
Test Claimants in the FII Group Litigation
împotriva
Commissioners of Inland Revenue și The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs
[cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division]
„Articolele 49 TFUE și 63 TFUE — Distribuire de dividende — Impozit pe profit — Cauza C-446/04 — Test Claimants in the FII Group Litigation — Interpretarea hotărârii — Prevenirea dublei impuneri economice — Echivalența dintre metoda scutirii și metoda deducerii — Noțiunile «cote de impozitare» și «niveluri diferite de impozitare» — Dividende provenite din țări terțe”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 noiembrie 2012
Libertatea de stabilire — Libera circulaţie a capitalurilor — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Scutirea dividendelor de origine națională — Impozitarea dividendelor de origine străină prin deducerea impozitului efectiv plătit de societatea care efectuează distribuirea în statul membru de reședință — Nivel efectiv de impozitare a profiturilor societății care este în general inferior cotei de impozitare nominale — Inadmisibilitate — Justificare — Necesitatea de a garanta coerența sistemului fiscal — Lipsă
(art. 49 TFUE și 63 TFUE)
Libertatea de stabilire — Libera circulaţie a capitalurilor — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Deducerea din impozitul anticipat datorat de o societate rezidentă care încasează dividende de origine națională a cuantumului impozitului menționat plătit de societatea care efectuează distribuirea — Imposibilitatea unei societăți rezidente care încasează dividende de origine străină de a deduce impozitul corespondent profiturilor distribuite plătit de societatea care efectuează distribuirea în statul său de reședință — Impozit străin plătit de o filială — Impozit anticipat plătit de societatea-mamă rezidentă — Inadmisibilitate
(art. 49 TFUE și 63 TFUE)
Libertatea de stabilire — Libera circulaţie a capitalurilor — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Scutirea plății anticipate a impozitului pe profit a societăților rezidente care distribuie propriilor acționari dividende rezultate din dividende de origine națională — Regim facultativ în favoarea societăților rezidente care distribuie propriilor acționari dividende rezultate din dividende de origine străină care le permite să recupereze impozitul pe profit plătit anticipat — Obligația de a plăti impozitul anticipat menționat și de a cere ulterior rambursarea acestuia — Inexistența unui credit fiscal pentru acționarii societăților menționate — Impozit străin plătit de o filială — Impozit anticipat plătit de societatea-mamă rezidentă — Inadmisibilitate
(art. 49 TFUE și 63 TFUE)
Dreptul Uniunii Europene — Efect direct — Taxe naționale incompatibile cu dreptul Uniunii — Obligația de restituire
Libertatea de stabilire — Libera circulaţie a capitalurilor — Domeniu de aplicare — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Impozitarea dividendelor — Tratament fiscal al dividendelor distribuite de o societate rezidentă a unei țări terțe — Tratament care nu se aplică exclusiv în situațiile în care societatea-mamă exercită o influență decisivă asupra societății care efectuează distribuirea — Inaplicabilitatea dispozițiilor care guvernează libertatea de stabilire — Aplicabilitatea dispozițiilor care guvernează libera circulație a capitalurilor
(art. 49 TFUE și 63 TFUE)
Libertatea de stabilire — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Legislație națională care nu permite unei societăți rezidente să transfere către filiale nerezidente care nu sunt supuse impozitării în acel stat a unui excedent de impozit plătit anticipat — Admisibilitate
(art. 49 TFUE)
Articolele 49 TFUE și 63 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru care aplică metoda scutirii pentru dividendele de origine națională și metoda deducerii pentru dividendele de origine străină, dacă se stabilește, pe de o parte, că creditul fiscal de care beneficiază societatea care încasează dividende în cadrul metodei deducerii este echivalent cu cuantumul impozitului plătit efectiv pentru profiturile subiacente dividendelor distribuite și, pe de altă parte, că nivelul efectiv de impozitare a profiturilor societăților în statul membru în cauză este, în general, mai redus decât cota de impozitare nominală prevăzută.
Astfel, în cazul în care se distribuie dividende de origine națională, acestea sunt scutite de impozitul pe profit impus societății beneficiare, indiferent de impozitul achitat de societatea care efectuează distribuirea, cu alte cuvinte sunt scutite și în cazul în care, datorită degrevărilor de care beneficiază, această din urmă societate nu are nicio obligație de a plăti impozite sau plătește impozit pe profit la o cotă care este inferioară cotei nominale aplicabile. În schimb, aplicarea metodei deducerii unor dividende de origine străină va determina o sarcină fiscală suplimentară pentru societatea beneficiară rezidentă dacă nivelul efectiv de impozitare aplicat profiturilor societății care distribuie dividende nu atinge cota de impozitare nominală la care sunt supuse profiturile societății rezidente care beneficiază de dividende. Contrar metodei scutirii, metoda deducerii nu permite cesionarea către societatea acționar a beneficiului deducerilor acordate în amonte în materie de impozit pe profit societății care distribuie dividende. În consecință, echivalența dintre scutirea fiscală a dividendelor distribuite de o societate rezidentă și aplicarea unei metode de deducere pentru dividendele distribuite de o societate nerezidentă care ia în considerare nivelul efectiv de impozitare a profiturilor în statul de origine dispare dacă profiturile societății rezidente care efectuează distribuirea sunt supuse în statul membru de reședință unui nivel efectiv de impozitare mai redus decât cota de impozitare nominală aplicabilă în statul menționat.
O astfel de reglementare nu este justificată de necesitatea de a asigura coerența sistemului fiscal național. Astfel, deși aplicarea metodei deducerii pentru dividendele de origine străină și a metodei scutirii pentru dividendele de origine națională poate fi justificată pentru a evita o dublă impunere economică a profiturilor distribuite, pentru a menține coerența sistemului fiscal în cauză nu este totuși necesar să se ia în considerare, pe de o parte, nivelul efectiv de impozitare aplicat profiturilor distribuite pentru calcularea avantajului fiscal în cadrul aplicării metodei deducerii și, pe de altă parte, numai cota de impozitare nominală aplicată profiturilor distribuite în cadrul metodei scutirii. O reglementare națională care ar lua în special în considerare, și în cadrul metodei deducerii aplicabile dividendelor de origine străină, cota nominală de impozitare aplicată profiturilor subiacente dividendelor distribuite ar fi de natură să prevină dubla impunere economică a profiturilor distribuite și să asigure coerența internă a sistemului fiscal, afectând în același timp într-o măsură mai redusă libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor.
(a se vedea punctele 46-48, 60-62 și 65 și dispozitiv 1)
Articolele 49 TFUE și 63 TFUE se opun legislației unui stat membru care permite unei societăți rezidente, care încasează dividende de la o altă societate rezidentă, să deducă din cuantumul pe care îl datorează prima societate, cu titlu de impozit pe profit plătit anticipat, cuantumul acestui impozit plătit anticipat de cea de a doua societate, în timp ce, în cazul unei societăți rezidente care încasează dividende de la o societate nerezidentă, o astfel de deducere nu este permisă în ceea ce privește impozitul aferent profiturilor distribuite achitat într-un alt stat membru și atunci când:
|
— |
impozitul pe profit străin aplicat profiturilor subiacente dividendelor distribuite nu a fost achitat sau nu a fost achitat integral de societatea nerezidentă care distribuie dividendele menționate societății rezidente, ci a fost achitat prin intermediul unei filiale directe sau indirecte a acesteia care este rezidentă într-un stat membru; |
|
— |
impozitul anticipat pe profit nu a fost achitat de societatea rezidentă care încasează dividendele de la o societate nerezidentă, ci era plătit de societatea sa mamă rezidentă în cadrul sistemului de impunere la nivel de grup. |
(a se vedea punctele 67 și 82 și dispozitiv 2)
Articolele 49 TFUE și 63 TFUE se opun legislației unui stat membru care, în timp ce acordă societăților rezidente care distribuie acționarilor lor dividende provenite din dividende de origine națională o scutire de la plata anticipată a impozitului pe profit, acordă societăților rezidente care distribuie acționarilor lor dividende provenite din dividende de origine străină posibilitatea de a opta să fie impozitate potrivit unui sistem care le permite să recupereze impozitul pe profit plătit anticipat, dar, pe de o parte, le impune să achite respectivul impozit anticipat și ulterior să solicite rambursarea acestuia și, pe de altă parte, nu prevede un credit fiscal pentru acționarii lor, deși aceștia ar fi beneficiat de un astfel de credit în cazul unei distribuiri de dividende de origine națională efectuate de o societate rezidentă. Aceste dispoziții ale tratatului se opun unei asemenea legislații și în cazul în care:
|
— |
impozitul pe profit străin aplicat profiturilor subiacente dividendelor distribuite nu a fost achitat sau nu a fost achitat integral de societatea nerezidentă care distribuie dividendele menționate societății rezidente, ci a fost achitat prin intermediul unei filiale directe sau indirecte a acesteia care este rezidentă într-un stat membru; |
|
— |
impozitul anticipat pe profit nu a fost achitat de societatea rezidentă care încasează dividendele de la o societate nerezidentă, ci era plătit de societatea sa mamă rezidentă în cadrul sistemului de impunere la nivel de grup. |
(a se vedea punctele 67 și 82 și dispozitiv 2)
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o societate-mamă rezidentă într-un stat membru care, în cadrul unui sistem de impunere la nivel de grup, a fost obligată, cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, să plătească impozitul anticipat pe profit pentru partea din profituri provenită din dividende de origine străină poate să introducă o acțiune în restituirea impozitului perceput fără a fi datorat în măsura în care acesta depășește majorarea impozitului pe profit pe care statul membru în cauză avea dreptul de a o preleva pentru a compensa cota de impozitare nominală mai redusă aplicată profiturilor subiacente dividendelor de origine străină în raport cu cota de impozitare nominală aplicabilă profiturilor societății-mamă rezidente.
Astfel, dreptul de a obține restituirea impozitelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii este urmarea și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Prin urmare, statul membru este obligat, în principiu, să restituie impozitele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
(a se vedea punctele 84 și 87 și dispozitiv 3)
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o societate care este rezidentă într-un stat membru și deține participații la o societate rezidentă într-o țară terță ce îi conferă o influență certă asupra deciziilor acestei din urmă societăți și îi permit să stabilească activitățile societății menționate poate să invoce articolul 63 TFUE pentru a pune în discuție conformitatea cu această dispoziție a legislației din statul membru respectiv privind tratamentul fiscal al dividendelor provenite din țara terță menționată, care nu se aplică în exclusivitate situațiilor în care societatea-mamă exercită o influență decisivă asupra societății care distribuie dividendele.
În schimb, din moment ce capitolul din tratat referitor la libertatea de stabilire nu conține nicio dispoziție care să extindă domeniul de aplicare al dispozițiilor sale la situații care privesc stabilirea unei societăți dintr-un stat membru într-o țară terță sau a unei societăți dintr-o țară terță într-un stat membru, o legislație referitoare la tratamentul fiscal al dividendelor provenite din țări terțe nu poate să facă parte din domeniul de aplicare al articolului 49 TFUE.
De asemenea, în cazul în care reiese din obiectul unei astfel de legislații naționale că aceasta este aplicabilă numai participațiilor care permit exercitarea unei influențe certe asupra deciziilor societății în cauză și stabilirea activităților acesteia, nici articolul 49 TFUE, nici articolul 63 TFUE nu pot fi invocate. În schimb, o reglementare națională privind tratamentul fiscal al dividendelor provenite dintr-o țară terță, care nu se aplică în mod exclusiv situațiilor în care societatea-mamă exercită o influență decisivă asupra societății care distribuie dividendele, trebuie apreciată din perspectiva articolului 63 TFUE.
(a se vedea punctele 97-99 și 104 și dispozitiv 4)
Articolul 49 TFUE nu se opune legislației unui stat membru care permite unei societăți rezidente să cesioneze unor filiale rezidente cuantumul impozitului anticipat pe profit care nu poate fi dedus din impozitul pe profit datorat de prima societate pentru exercițiul financiar în curs sau pentru exercițiile financiare anterioare sau ulterioare pentru ca filialele menționate să îl poată deduce din impozitul pe profit pe care îl datorează, însă nu permite unei societăți rezidente să cesioneze un astfel de cuantum unor filiale nerezidente în cazul în care acestea nu sunt impozabile în statul membru respectiv.
Astfel, dreptul de a cesiona un excedent de impozit anticipat pe profit unor filiale garantează că un grup de societăți impozitate într-un stat membru nu plătește, pentru simplul motiv al acestei impozitări anticipate, impozite într-un cuantum mai mare decât datoria fiscală a grupului în acest stat membru. Extinderea acestui drept la societăți nerezidente și neimpozabile în acest stat membru ar priva statul membru menționat de dreptul legitim de a preleva o majorare de impozit pentru dividendele de origine străină plătite din profiturile care au fost impozitate cu o cotă de impozitare nominală inferioară celei aplicabile în acest stat membru și ar compromite astfel o repartizare echilibrată a competenței de impozitare între statele membre.
(a se vedea punctele 106, 110 și 111 și dispozitiv 5)