|
24.11.2012 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 366/18 |
Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 18 iunie 2012 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — Amorim Energia BV/Ministério das Finanças e da Administração Pública
(Cauza C-38/11) (1)
(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Articolele 49 TFUE și 54 TFUE - Articolele 63 TFUE și 65 TFUE - Directiva 90/435/CEE - Articolul 3 alineatul (2) - Legislație fiscală - Impozit pe profit - Impozitarea dividendelor - Reținere la sursă - Scutire - Deținerea unei participații minime în societatea care distribuie dividendele - Condiții - Perioadă minimă de deținere neîntreruptă a respectivei participații - Condiții - Societăți beneficiare rezidente și nerezidente - Diferență de tratament)
2012/C 366/29
Limba de procedură: portugheza
Instanța de trimitere
Supremo Tribunal Administrativo
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Amorim Energia BV
Pârât: Ministério das Finanças e da Administração Pública
în prezența: Ministério Público
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Supremo Tribunal Administrativo — Interpretarea articolelor 63 și 65 TFUE — Reglementare națională care supune dividendele distribuite unor societăți nerezidente unui regim fiscal mai puțin favorabil decât cel aplicat dividendelor distribuite societăților rezidente — Cerința față de societățile nerezidente a unei perioade minime de deținere a acțiunilor mai lungă și a unei participații la capitalul social minime mai importante
Dispozitivul
|
1. |
Articolele 63 TFUE și 65 TFUE se opun unei reglementări a unui stat membru, precum cea în discuție în cauza principală, care nu permite ca o societate rezidentă într-un alt stat membru și care deține, într-o societate rezidentă în Portugalia, o participație mai mare de 10 % dar mai mică de 20 %, să obțină scutirea de impozitul reținut la sursă pe dividendele distribuite de societatea rezidentă în Portugalia și supune astfel aceste dividende dublei impuneri economice, în timp ce, atunci când dividendele sunt distribuite societăților acționare rezidente în Portugalia și care dețin același tip de participații, o asemenea dublă impunere economică este evitată. Atunci când un stat membru invocă o convenție de evitare a dublei impuneri încheiată cu un alt stat membru, revine instanței naționale obligația de a stabili dacă trebuie să se țină seama de această convenție și, eventual, să verifice dacă aceasta permite neutralizarea efectelor restricției privind libera circulație a capitalurilor. |
|
2. |
Articolele 49 TFUE și 54 TFUE se opun unei reglementări a unui stat membru, precum cea în discuție in cauza principală, care permite ca o societate rezidentă într-un alt stat membru și care deține, într-o societate rezidentă în Portugalia, o participație mai mare de 20 %, să obțină rambursarea impozitului reținut la sursă pe dividendele distribuite de societatea rezidentă în Portugalia numai atunci când a deținut această participație în mod neîntrerupt timp de doi ani și întârzie astfel eliminarea dublei impuneri economice în raport cu societățile acționare rezidente în Portugalia care dețin același tip de participații. Atunci când un stat membru invocă o convenție de evitare a dublei impuneri încheiată cu un alt stat membru, revine instanței naționale obligația de a stabili dacă trebuie să se țină seama de această convenție și, eventual, să verifice dacă aceasta permite neutralizarea efectelor restricției privind libertatea de stabilire. |