9.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 325/5


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Toscana — Italia) — Daniele Biasci și alții/Ministero dell'Interno, Questura di Livorno

(Cauzele conexate C-660/11 și C-8/12) (1)

(Libertatea de stabilire - Libera prestare a serviciilor - Articolele 43 CE și 49 CE - Jocuri de noroc - Colectarea de pariuri - Condiții de autorizare - Cerința unei autorizații de poliție și a unei concesiuni - Reglementare națională - Distanțe minime obligatorii între punctele de colectare de pariuri - Activități transfrontaliere asimilabile celor care fac obiectul concesiunii - Interdicție - Recunoaștere reciprocă a licențelor în materie de jocuri de noroc)

2013/C 325/07

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Toscana

Părțile din procedura principală

 

(Cauza C-660/11)

Reclamanți: Daniele Biasci, Alessandro Pasquini, Andrea Milianti, Gabriele Maggini, Elena Secenti, Gabriele Livi

Pârâți: Ministero dell'Interno, Questura di Livorno

cu participarea: SNAI — Sindacato Nazionale Agenzie Ippiche SpA

 

(Cauza C-8/12)

Reclamanți: Cristian Rainone, Orentino Viviani, Miriam Befani

Pârâți: Ministero dell'Interno, Questura di Prato, Questura di Firenze

cu participarea: SNAI — Sindacato Nazionale Agenzie Ippiche SpA, Stanley International Betting Ltd, Stanleybet Malta ltd.

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunale Amministrativo Regionale per la Toscana — Libera circulație a persoanelor — Libera prestare a serviciilor — Activitate de colectare de pariuri — Legislație națională care condiționează desfășurarea acestei activități de obținerea unei autorizații și a unei licențe de securitate publică eliberate de administrația națională — Nerecunoașterea autorizațiilor și a licențelor eliberate de administrațiile străine — Compatibilitate cu articolele 43 CE și 49 CE (devenite articolele 49 TFUE și 56 TFUE

Dispozitivul

1.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale care impune societăților care doresc să desfășoare activități legate de jocurile de noroc obligația de a obține o autorizație de poliție, pe lângă o concesiune acordată de stat pentru a desfășura astfel de activități, și care limitează acordarea unei asemenea autorizații în special la solicitanții care dețin deja o astfel de concesiune.

2.

Articolele 43 CE și 49 CE, precum și principiile egalității de tratament și efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru care a exclus, cu încălcarea dreptului Uniunii, o categorie de operatori de la atribuirea concesiunilor pentru desfășurarea unei activități economice și care încearcă să remedieze această încălcare prin scoaterea la concurs a unui număr important de noi concesiuni să protejeze pozițiile comerciale dobândite de operatorii existenți prevăzând, printre altele, obligația respectării unei distanțe minime între unitățile noilor concesionari și cele ale operatorilor existenți.

3.

Din articolele 43 CE și 49 CE, din principiul egalității de tratament, din obligația de transparență, precum și din principiul securității juridice rezultă că condițiile și modalitățile unei proceduri de cerere de ofertă precum cea în discuție în cauzele principale, în special dispozițiile care prevăd decăderea din dreptul la concesiunile acordate la finalul unei astfel de proceduri de cerere de ofertă, precum cele care figurează la articolul 23 alineatul 3 din proiectul de convenție, trebuie să fie formulate în mod clar, precis și univoc, instanței de trimitere revenindu-i sarcina de a verifica acest aspect.

4.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care împiedică în fapt orice activitate transfrontalieră în sectorul jocurilor, indiferent de forma în care această activitate este desfășurată, în special în cazurile în care are loc un contact direct între consumator și operator și în care intermediarii întreprinderii prezenți pe teritoriul național pot fi supuși unui control fizic în scopuri de poliție. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă aceasta este situația în ceea ce privește articolul 23 alineatul 3 din proiectul de convenție.

5.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, împrejurarea că un operator dispune, în statul membru în care este stabilit, de o autorizație care îi permite să ofere jocuri de noroc nu se opune posibilității ca un alt stat membru să impună, cu respectarea cerințelor dreptului Uniunii, obligația de a deține o autorizație eliberată de propriile autorități pentru ca un astfel de operator să poată oferi jocuri de noroc unor consumatori care se află pe teritoriul său.


(1)  JO C 73, 10.3.2012.