4.12.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 328/35

Recurs introdus la 20 septembrie 2010 de Christian Kurrer împotriva Hotărârii pronunțate la 8 iulie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-139/06, Kurrer/Comisia

(Cauza T-441/10 P)

()

2010/C 328/60

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Christian Kurrer (Watermael-Boitsfort, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

—	Anularea hotărârii pronunțate în cauza F-139/06, Kurrer/Comisia;

—	anularea acelei părți din decizia din 27 martie 2006 care privește încadrarea recurentului ca funcționar stagiar în gradul A*6 a doua treaptă;

—	alternativ, trimiterea cauzei la Tribunalul Funcției Publice spre rejudecare;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, se solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 8 iulie 2010, pronunțată în cauza Kurrer/Comisia, F-139/06, de respingere a acțiunii prin care recurentul, fost agent temporar încadrat în gradul A*8, solicitase anularea deciziei Comisiei prin care aceasta: i) l-a numit administrator stagiar în urma unui concurs general publicat înainte de intrarea în vigoare a noului Statut al funcționarilor Uniunii Europene, în măsura în care prin această decizie recurentul era încadrat în gradul A*6 a doua treaptă în temeiul normelor noului statut și ii) nu i-a menținut punctele de promovare.

În susținerea recursului formulat, recurentul arată că articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la Statutul funcționarilor ar trebui interpretat în sensul că toți agenții temporari care au reușit la un concurs intern sau general ar trebui să își păstreze gradul la momentul încadrării acestora ca funcționari statutari, în timp ce TFP ar fi statuat că acest beneficiu trebuie rezervat numai agenților temporari care trec într-o categorie superioară în momentul titularizării.

Recurentul invocă în acest context patru motive, întemeiate pe:

—

o lipsă de motivare și pe o eroare de drept, întrucât TFP s-a pronunțat în mod foarte succint cu privire la discriminarea dintre agenții temporari recrutați de Comisia Europeană și agenții temporari recrutați de Parlamentul European și de Curtea de Conturi a Uniunii Europene, acestea din urmă păstrându-le, la încadrare, gradul și vechimea indiferent de încadrarea prevăzută în anunțul de concurs;

—	o încălcare a normelor de interpretare a dreptului comunitar, în măsura în care interpretarea urmată de TFP nu s-ar întemeia nici pe textul, nici pe logica articolului 5 alineatul (4) din anexa XIII la Statutul funcționarilor;

—

o încălcare a principiului egalității de tratament, a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și pe o eroare de drept, întrucât interpretarea urmată de TFP încalcă principiul potrivit căruia două situații care nu sunt esențial diferite nu pot fi tratate în mod diferit, în măsura în care nu ar exista o diferență esențială între agenții temporari titularizați la trecerea într-o altă categorie și agenții temporari clasificați ca funcționari ca urmare a unui concurs general; în plus, anumiți agenți temporari deveniți funcționari ca urmare a unui concurs general și-ar fi păstrat punctele de promovare spre deosebire de situația recurentului;

—	o încălcare a dreptului comunitar și în special pe vocația la o carieră și pe vocația agenților temporari de a deveni funcționari.