Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 19 ianuarie 2012 —

Procedură penală împotriva lui Aldo Patriciello

(Cauza C‑496/10)

„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Membru al Parlamentului European — Protocolul privind privilegiile și imunitățile — Articolul 8 – Procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de insultă — Declarații efectuate în afara incintei Parlamentului European — Noțiunea «opinie exprimată în exercițiul funcției de parlamentar» — Imunitate — Condiții”

Privilegii și imunități ale Uniunii Europene — Membrii Parlamentului European — Imunitate pentru opiniile și voturile exprimate în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare — Noțiunea de opinie exprimată în exercițiul funcției — Aplicare în cadrul unei proceduri judiciare inițiate împotriva unui membru al Parlamentului European — Competența instanței naționale sesizate (Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, art. 8) (a se vedea punctele 15‑17 și 19 și dispozitivul)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Ufficio del Giudice di Pace di Venafro — Interpretarea articolelor 9 și 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene (JO 1967, 152, p. 13) — Membru al Parlamentului European inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de insultă în urma unei false acuzații aduse unui reprezentant al forțelor de ordine — Noțiunea de opinie exprimată în cadrul exercitării funcției de parlamentar

Dispozitivul

Articolul 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatele UE, FUE și CEEA, trebuie interpretat în sensul că o declarație efectuată de un deputat european în afara incintei Parlamentului European și care a condus la declanșarea urmăririi penale în statul membru de origine sub aspectul infracțiunii de insultă nu constituie o opinie exprimată în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare care să fie apărată de imunitatea prevăzută la această dispoziție decât atunci când această declarație corespunde unei aprecieri subiective care prezintă o legătură directă și evidentă cu exercitarea unor asemenea funcții. Revine instanței de trimitere competența de a stabili dacă în cauza principală sunt întrunite aceste condiții.