ORDONANȚA CURȚII (Camera a cincea)

13 iulie 2011(*)

„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură – Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor”

În cauza C‑438/10,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Bacău (România), prin decizia din 1 septembrie 2010, primită de Curte la 13 septembrie 2010, în procedura

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău,

Administrația Finanțelor Publice Bacău

împotriva

Lilia Druțu,

CURTEA (Camera a cincea),

compusă din domnul J.‑J. Kasel, președinte de cameră, domnii M. Ilešič (raportor) și E. Levits, judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

Curtea urmând să se pronunțe prin ordonanță motivată, conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură,

după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Ordonanță

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 110 TFUE.

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și Administrația Finanțelor Publice Bacău, pe de o parte, și doamna Druțu, pe de altă parte, cu privire la o taxă pe care aceasta din urmă a trebuit să o achite cu ocazia înmatriculării unui autovehicul provenit dintr‑un alt stat membru.

 Cadrul juridic

 Reglementarea Uniunii

3        „Normele europene de emisii” stabilesc limitele permise ale emisiilor de gaze de evacuare pentru autovehiculele noi comercializate în statele membre ale Uniunii Europene. Prima dintre aceste norme (denumită în general „Euro 1”) a fost introdusă prin Directiva 91/441/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (JO L 242, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 10, p. 135), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1992. De atunci, normele în materie au fost înăsprite progresiv în vederea îmbunătățirii calității aerului în Uniune.

4        Norma „Euro 2” a fost instituită începând de la 1 ianuarie 1996. Legiuitorul Uniunii a introdus, ulterior, noi norme, printre care norma „Euro 4”, instituită începând cu 1 ianuarie 2005. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, p. 1), limita în vigoare în prezent este cea a normei „Euro 5”, iar instituirea unei norme „Euro 6” este prevăzută pentru anul 2014.

5        Pe de altă parte, Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă‑cadru) (JO L 263, p. 1) distinge autovehiculele din categoria M, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul pasagerilor”, de cele din categoria N, care cuprinde „[autovehiculele] cu cel puțin patru roți, […] pentru transportul mărfurilor”. Aceste categorii cuprind subdiviziuni în funcție de numărul de locuri și de masa maximă (categoria M) sau numai în funcție de masa maximă (categoria N).

 Reglementarea națională

6        Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008”), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, instituie, la articolul 3, o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3.

7        Potrivit articolului 4 litera a) din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.

8        Articolul 6 din OUG nr. 50/2008 prevede:

„(1)  Suma de plată reprezentând taxa se calculează [...] după cum urmează:

a)       pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:

[…]

Suma de plată = [(A × B × 30/100) + (C × D × 70/100)] × (100 − E)/100,

unde:

A =      valoarea combinată a emisiilor de CO₂, exprimată în grame/km;

B =       taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO₂, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 1;

C =       cilindree (capacitatea cilindrică);

D =       taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;

E =       cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;

[…]

b)       pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare non‑Euro, Euro 1 sau Euro 2, după formula:

[…]

(3)      Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. […]

[…]”

9        Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 208/2008”), autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000 cm³ și care au fost înmatriculate pentru prima dată în România sau în alte state membre începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei stabilite prin OUG nr. 50/2008.

10      Pentru autovehiculele care nu îndeplineau aceste criterii, cuantumul taxei menționate a fost majorat prin OUG nr. 208/2008.

11      OUG nr. 208/2008 a fost ulterior abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 218/2008”), această nouă ordonanță prevăzând că autovehiculele din categoria M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2 000 cm³, precum și toate autovehiculele din categoria N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 se exceptează de la obligația de plată a taxei instituite prin OUG nr. 50/2008.

12      Pentru celelalte autovehicule din categoriile M1 și N1, cuantumul taxei nu s‑a modificat în raport cu cel stabilit prin OUG nr. 208/2008.

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

13      Doamna Druțu a înmatriculat în România, în cursul lunii februarie a anului 2009, un autovehicul de ocazie cumpărat din Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele din categoria M1, are o capacitate cilindrică de 1 896 cm³ și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 4. Acesta fusese înmatriculat în Germania în cursul anului 2005.

14      În vederea acestei înmatriculări în România, doamna Druțu a trebuit să plătească suma de 4 352 de lei ca taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare. Ulterior, aceasta a solicitat autorității competente restituirea acestei sume.

15      Împotriva refuzului de a se da curs cererii sale, doamna Druțu a introdus o acțiune în justiție prin care a solicitat ca reclamantele din acțiunea principală să fie obligate să îi restituie suma menționată. În urma admiterii acestei acțiuni, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și Administrația Finanțelor Publice Bacău au formulat recurs la Curtea de Apel Bacău. Acestea susțin, contrar celor afirmate de doamna Druțu, că taxa în cauză este compatibilă cu articolul 110 TFUE.

16      În aceste condiții, Curtea de Apel Bacău a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      În acest context, se impune a se stabili dacă art. 110 paragraful 1 […] din [t]ratat se opune impunerii unei taxe interne care să condiționeze înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismelor deja înmatriculate într‑o țară membră a U. E. în condițiile în care autoturismele deja înmatriculate în România pot face obiectul tranzacțiilor fără perceperea unei asemenea taxe.

2)      Cum art. 110 paragraful 2 din [t]ratat are în vedere eliminarea elementelor de natură să protejeze piața națională și să încalce principiile concurențiale ce guvernează piața comunitară, se impune a se stabili dacă instituirea unor excepții de la obligația de plată a taxei de poluare, în cadrul cărora se situează și autoturismele din producția internă, constituie o măsură de protecție a sectorului național de producție de autoturisme.”

 Cu privire la întrebările preliminare

17      Conform articolului 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o întrebare formulată cu titlu preliminar este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea s‑a pronunțat deja, aceasta, după ascultarea avocatului general, poate oricând să se pronunțe prin ordonanță motivată, în cuprinsul căreia se face trimitere la hotărârea anterioară.

18      Prima întrebare adresată de Curtea de Apel Bacău este, în esență, identică cu cea adresată de Tribunalul Gorj în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii din 7 iulie 2011, Nisipeanu (C‑263/10). Prin urmare, interpretarea articolului 110 TFUE reținută de Curte în acea hotărâre este valabilă și în prezenta cauză.

19      Astfel cum a amintit Curtea la punctul 24 din Hotărârea Nisipeanu, citată anterior, autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.

20      În această privință, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea Nisipeanu, citată anterior, punctul 25).

21      Or, astfel cum a statuat Curtea la punctele 26 și 27 din Hotărârea Nisipeanu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008, atât în versiunea inițială, cât și în versiunile ulterioare, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

22      Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare adresată că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

23      Întrucât acest răspuns permite instanței de trimitere să soluționeze acțiunea principală, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

24      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Semnături

* Limba de procedură: româna.