12.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 46/5

Recurs introdus la 25 noiembrie 2010 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 13 septembrie 2010 în cauza T-452/04, Éditions Jacob/Comisia Europeană

(Cauza C-553/10 P)

2011/C 46/07

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, O. Beynet și S. Noë, agenți)

Celelalte părți în proces: Éditions Odile Jacob SAS, Wendel Investissement SA, Lagardère SCA

Concluziile recurentei

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 13 septembrie 2010, Éditions Jacob/Comisia (T-452/04), în măsura în care anulează Decizia D(2004) D/203365 a Comisiei din 30 iulie 2004 privind aprobarea societății Wendel Investissement în calitate de cumpărător al activelor cesionate conform Deciziei 2004/422/CE a Comisiei din 7 ianuarie 2004 prin care o operațiune de concentrare a fost declarată compatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind Spațiul Economic European (cazul COMP/M.2978 — Lagardère/Natexis/VUP) (1);

—	pronunțarea, eventual, a unei hotărâri definitive cu privire la aspectele care fac obiectul prezentului recurs în anulare, și

—	obligarea reclamantei din primă instanță [Éditions Jacob] la plata cheltuielilor de judecată efectuate la Tribunal și la Curte.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă trei motive în susținerea recursului.

Prin intermediul primului motiv invocat, Comisia arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a omis să examineze consecințele eventualei lipse de independență a mandatarului față de Editis cu privire la misiunea sa în raport cu Wendel. Astfel, potrivit recurentei, lipsa independenței unei persoane însărcinate cu evaluarea unui candidat nu are semnificație juridică decât dacă se stabilește că această persoană a luat în considerare, în evaluarea efectuată, un alt interes decât cel al bunei exercitări a misiunii încredințate.

Prin cel de al doilea motiv invocat, recurenta impută Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept și că a denaturat faptele în măsura în care a considerat că raportul mandatarului a avut o influență decisivă asupra deciziei atacate, în timp ce, de fapt, deși Comisia trebuie să ia în considerare opinia mandatarului, nu este legată de aceasta, ci este obligată să desfășoare investigația necesară pentru a se asigura că cumpărătorul respectă întocmai criteriile de aprobare.

Prin cel de al treilea motiv invocat, care cuprinde două aspecte, Comisia invocă, pe de o parte, o interpretare juridică eronată în privința admisibilității primului motiv invocat de reclamantă în primă instanță referitor la validitatea deciziei atacate și, pe de altă parte, o încălcare a obligației de motivare cu privire la acest aspect.

(1) JO L 125, p. 54.