Recurs introdus la 23 noiembrie 2010 de Hans-Peter Wilfer împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) pronunțate la 8 septembrie 2010 în cauza T-458/08 — Wilfer/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-546/10 P)

()

2011/C 30/42

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Hans-Peter Wilfer (reprezentant: W. Prinz, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentului

Motivele și principalele argumente

Recursul de față este formulat împotriva hotărârii Tribunalului prin care acesta a respins acțiunea în anulare introdusă de recurent împotriva Deciziei Camerei a patra a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 25 iulie 2008 de respingere a cererii de înregistrare a unei mărci figurative ce reprezintă un cap de chitară în culorile argintiu, gri și maro.

În susținerea recursului, recurentul invocă patru motive.

Tribunalul nu a luat în considerare înscrisurile care au fost depuse pentru prima dată odată cu cererea introductivă. Recurentul consideră că au fost analizate numai completările la argumentul formulat anterior, astfel încât că ar fi fost necesară luarea în considerare a acestor înscrisuri.

Tribunalul a încălcat articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 deoarece nu a reținut că, în privința mărcilor de formă tridimensională ale produselor, trebuie să se facă distincție între, pe de o parte, produse destinate vânzării publicului larg și, pe de altă parte, produse specifice. Produsele specifice se diferențiază prin faptul că, în opinia generală a publicului relevant, anumite părți ale produsului exprimă cu exactitate destinația acestuia, fiind necesară indicarea originii. Prin urmare, nu este aplicabilă astfel nicio cerință specială privind demonstrarea caracterului distinctiv. Pe fond, este suficient un caracter distinctiv minim între părțile asemănătoare ale produselor. În plus, problema caracterului distinctiv nu a fost analizată în raport cu experiența reală, publicul relevant (muzicieni profesioniști sau ocazionali) având cunoștință, în general, de faptul că instrumentele cu corzi, de exemplu viorile, precum viorile Stradivarius, au un semn distinctiv sub forma capului de prindere a corzilor. Tribunalul nu a reținut nici că o marcă figurativă ce reproduce doar o parte a unui produs, ce servește în mod obișnuit la stabilirea semnului distinctiv al produsului, de exemplu capul de chitară, ar prezenta deja un caracter distinctiv minim.

Tribunalul nu a respectat principiul examinării din oficiu a faptelor de către Oficiu, prevăzut la articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94, întrucât a apreciat în mod greșit raportul dintre regulă și excepție în legătură cu aspectul privind indicarea originii de către un cap de chitară.

În sfârșit, Tribunalul a încălcat principiul egalității întrucât nu a luat în considerare faptul că există alte mărci comunitare sau mărci naționale ce reproduc în mod asemănător capul de chitară.