4.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 328/19

Acțiune introdusă la 29 septembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Ungară

(Cauza C-473/10)

()

2010/C 328/36

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Støvlbæk și B. D. Simon, agenți)

Pârâtă: Republica Ungară

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Ungară

—

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (3) sau al anexei II la Directiva 91/440/CEE (1), precum și în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE întrucât nu a garantat o desemnare independentă a traselor ale întreprinderilor feroviare,

—

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (3) sau al anexei II la Directiva 91/440/CEE, precum și în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE (2), întrucât nu a garantat o tarifare independentă a întreprinderilor feroviare;

—

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE, întrucât nu a garantat echilibrul financiar al administratorilor infrastructurii,

—

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE întrucât nu a motivat administratorii infrastructurii să reducă costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul redevențelor de acces,

—

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2001/14/CE, întrucât nu a garantat că redevențele încasate pentru ansamblul prestațiilor minime și pentru accesul prin rețea la infrastructurile de servicii sunt egale cu costurile direct imputabile exploatării serviciului feroviar,

—

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/14/CE, întrucât nu a stabilit un sistem care să încurajeze întreprinderile feroviare și administratorii infrastructurii să diminueze perturbările și să îmbunătățească performanța rețelei feroviare;

—

obligarea Republicii Ungare la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directivele 91/440/CEE și 2001/14/CE au ca obiectiv să garanteze întreprinderilor feroviare un acces echitabil și nediscriminatoriu la infrastructura feroviară. Pentru a atinge acest obiectiv, directivele menționate prevăd că organismul care efectuează prestații de servicii de transport feroviar nu poate să adopte decizii în raport cu desemnarea traselor, iar organismul de repartizare trebuie să efectueze în mod independent repartiția capacităților. Dacă întreprinderea feroviară ar fi însărcinată cu gestionarea traficului, acest lucru ar determina inevitabil un avantaj concurențial, întrucât, pentru a efectua sarcinile în raport cu gestiunea traficului, aceasta trebuie să dispună de cunoștințe detaliate privind serviciile furnizate de întreprinderile feroviare, privind cantitate acestora și momentul prestării lor.

Prezenta acțiune a devenit necesară printre altele din cauza faptului că în Ungaria — cu încălcarea prevederilor directivelor citate anterior — administrarea traficului este asigurată de organisme care efectuează prestări de servicii de transport feroviar.

Administrarea traficului nu poate fi calificată drept activitate de exploatare a infrastructurii care nu implică o desemnare a traselor sau o repartizare a capacităților, întrucât administrarea traficului participă în mod necesar la procesul decizional în raport cu desemnarea traselor sau cu repartizarea capacităților. Pe de o parte, administratorul traficului trebuie să cunoască deciziile de repartizare a capacităților pentru a putea administra traficul și, pe de altă parte, în caz de perturbare a traficului sau în caz de urgență, trebuie să ia măsurile necesare pentru restabilirea traficului potrivit planului, ceea ce determină în mod obligatoriu o reatribuire a traselor disponibile sau a capacităților rețelei.

Este încălcat principiul independenței administrării traficului prin faptul că, în Ungaria, întreprinderile feroviare sunt cele care stabilesc cifrele detaliate ale redevențelor percepute pentru utilizarea infrastructurii. Întrucât cifrele detaliate fac trimitere în mod obligatoriu, între altele, la serviciile utilizate de întreprinderile feroviare, precum și la calitatea lor și la momentul prestării lor, stabilirea cifrelor acordă un avantaj concurențial întreprinderilor feroviare care le realizează.

Dincolo de încălcarea obligațiilor în materie de independență a desemnării traselor, Republica Ungară nu și-a îndeplinit nici obligațiile care îi revin în temeiul Directivelor 91/440/CEE și 2001/14/CE, întrucât

—

nu a stabilit condițiile care garantează echilibrul financiar al administratorilor infrastructurii,

—

nu a adoptat măsurile care ar constrânge administratorii infrastructurii să reducă cheltuielile de funcționare și redevențele pentru accesul la rețea,

—

nu a adoptat măsurile de executare care ar garanta aplicarea principiului costurilor directe cu ocazia stabilirii redevențelor percepute pentru accesul de către rețea la serviciile de infrastructură și, în sfârșit,

—

nu a stabilit un sistem care să încurajeze întreprinderile feroviare și administratorii infrastructurii, prin stimulente, să diminueze perturbările și să îmbunătățească performanțele rețelei feroviare.

(1)  Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (JO L 237, 24.8.1991, p. 25, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 86).

(2)  Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO L 75, 15.3.2001, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66).