6.11.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 301/18

Recurs introdus la 15 septembrie 2010 de Grain Millers, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 9 iulie 2010 în cauza T-430/08 — Grain Millers, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Grain Millers GmbH & Co. KG

(Cauza C-447/10 P)

()

2010/C 301/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Grain Millers, Inc. (reprezentanți: L.-E. Ström, K. Martinsson, advokater)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Grain Millers GmbH & Co. KG

Concluziile recurentului

—

Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea), pronunțată în cauza T-430/08 la 9 iulie 2010 prin care a confirmat Decizia Camerei a doua de recurs a OAPI din 23 iulie 2008 (cauza R 478/2007-2) privind o procedură de opoziție între Grain Millers GmbH & Co. KG și Grain Millers, Inc, și obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate la Curte și la Tribunal și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile care s-au aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI și a diviziei de opoziție a OAPI.

Motivele și principalele argumente

Cauza privește problema dacă Grain Millers GmbH & KG a dovedit în mod suficient utilizarea semnului GRAIN MILLERS pentru a îndeplini condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din regulament (1), astfel încât cererea recurentei nr. 003650256 de înregistrare a semnului GRAIN MILLERS ca marcă comunitară să fie respinsă.

Tribunalul s-a pronunțat, în cauza Moreira da Fonseca/OAPI — General Óptica (GENERAL OPTICA) (T-318/06-T-321/06, Rep., p. II-649, punctele 33-35), cu privire la interpretarea scopului condiției ca „incidenț[a să] nu [fie] numai pe plan local” prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din regulament, care urmărește limitarea situațiilor de conflict doar la cele dintre semnele cu adevărat semnificative, dat fiind că această condiție trebuie examinată nu doar din punctul de vedere al dimensiunii geografice, ci și al dimensiunii economice a aplicabilității semnului, care este analizată în funcție de durata pe parcursul căreia își îndeplinește funcția în comerț și de intensitatea utilizării. Totuși, în decizia atacată, Tribunalul nu a urmat această abordare și nimic nu sugerează că Tribunalul a fost măcar conștient de principiile stabilite în hotărârea sus-menționată.

Recurenta susține că Tribunalul a constatat în mod eronat că articolul 8 alineatul (4) nu impune să se facă dovada utilizării serioase a semnului în vederea susținerii opoziției, astfel cum prevede articolul 43 alineatul (2) din regulament.

Tribunalul a ignorat în mod eronat jurisprudența anterioară privind analiza probelor și cerința privind standardul obligației de probă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 a Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p.1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).