14.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de première instance de Namur (Belgia) la 28 mai 2010 — André Rossius/État belge — SPF Finances

(Cauza C-267/10)

()

2010/C 221/36

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Namur

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: André Rossius

Pârât: État belge — SPF Finances

Intervenient: État belge — SPF Défense

Întrebările preliminare

1.

Următoarele dispoziții din dreptul Uniunii Europene:

1.

Articolul 6 din Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992, în vigoare de la 1 decembrie 2009, potrivit căruia „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 22 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. […]”;

2.

Articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (1), potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces la asistența medicală preventivă și de a beneficia de îngrijiri medicale […]. În definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”,

interpretate în conformitate cu marile principii pe care se întemeiază Uniunea Europeană, astfel cum sunt amintite în Preambulul Tratatului de la Lisabona,

se opun ca un stat membru, în speță Belgia, să permită, pe teritoriul său, continuarea fabricării, a importului, a promovării și a comercializării tutunului prelucrat pentru fumat, în timp ce același stat recunoaște oficial că aceste produse dăunează grav sănătății celor care le utilizează și că sunt identificate drept cauză a numeroase boli invalidante și a numeroase decese premature, ceea ce ar trebui să justifice în mod logic interzicerea acestora?

2.

Următoarele dispoziții din dreptul Uniunii Europene:

1.

Articolul 6 din Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992, în vigoare de la 1 decembrie 2009, potrivit căruia „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 22 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. […]”

2.

Și articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO C 364, 18 decembrie 2000), potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces la asistența medicală preventivă și de a beneficia de îngrijiri medicale […]. În definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”,

interpretate în conformitate cu marile principii pe care se întemeiază Uniunea Europeană, astfel cum sunt amintite în Preambulul Tratatului de la Lisabona,

se opun ca următoarele dispoziții din dreptul belgian:

 

Legea generală privind activitatea vamală și accizele, coordonată prin Decretul regal din 18 iulie 1977 (Moniteur belge din 21 septembrie 1977) și confirmată prin Legea din 6 iulie 1978, articolul 1 (Moniteur belge din 12 august 1978);

 

Legea din 10 iunie 1997 privind regimul general, deținerea, circulația și controlul produselor supuse accizelor (Moniteur belge din 1 august 1997);

 

Legea din 3 aprilie 1997 privind regimul fiscal al tutunului prelucrat (Moniteur belge din 1 august 1997), modificată prin Legea din 26 noiembrie 2006 (Moniteur belge din 8 decembrie 2006);

autorizează statul belgian să considere tutunul prelucrat pentru fumat drept bază impozabilă cu titlu de accize, în timp ce:

 

pe de o parte, statul menționat recunoaște oficial că aceste produse dăunează grav sănătății celor care le utilizează și că sunt identificate drept cauză a numeroase boli invalidante și a numeroase decese premature, ceea ce ar trebui să justifice în mod logic dispariția acestora;

 

pe de altă parte, procedând astfel, însuși statul respectiv împiedică adoptarea măsurilor susceptibile să provoace în mod eficient această dispariție, prin favorizarea randamentului fiscal față de orice efect cu adevărat descurajator?

(1)  JO 2000, C 364, p. 1.