Recurs introdus la 8 martie 2010 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 15 decembrie 2009 în cauza T-156/04, Électricité de France (EDF)/Comisia

(Cauza C-124/10 P)

(2010/C 161/23)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Gippini Fournier, B. Stromsky și D. Grespan, agenți)

Celelalte părți în proces: Électricité de France (EDF), Republica Franceză, Iberdrola SA

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Uniunii Europene (Camera a treia) din 15 decembrie 2009, notificată Comisiei la 16 decembrie 2009, în cauza T-156/04, EDF/Comisia, în măsura în care prin aceasta: — au fost anulate articolele 3 și 4 din Decizia (C 2003/4637) Comisiei din 16 decembrie 2003 privind măsuri de ajutor în favoarea EDF și a sectorului industriei energiei electrice și a gazelor (C 68/2002, N 504/2003 și C 25/2003); — obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Électricité de France (EDF);

—	trimiterea cauzei la Tribunal pentru o nouă examinare;

—	soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

Comisia Europeană invocă două motive în susținerea recursului.

Prin intermediul primului motiv, aceasta susține că Tribunalul a denaturat faptele aflate la originea litigiului. Astfel, contrar celor indicate în hotărârea atacată, Republica Franceză nu ar fi efectuat conversia unei creanțe fiscale în capital, ci doar ar fi acordat în favoarea EDF un ajutor sub forma unei scutiri de impozit pe profit. Recapitalizarea EDF, în sine, nu ar fi fost considerată în decizia anulată drept ajutor de stat, numai incidența sa fiscală ar fi fost calificată în acest mod de către Comisie.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde patru aspecte, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând acțiunile guvernului francez din speță drept un comportament al unui investitor privat avizat în economia de piață.

În primul rând, recurenta contestă aprecierea Tribunalului potrivit căreia distincția dintre statul acționar și statul care exercită puterea publică ar depinde în principal de obiectivul urmărit de stat — în speță recapitalizarea EDF —, iar nu de elemente obiective și verificabile. Astfel, pe de o parte, Curtea ar fi amintit în mod repetat că articolul 87 alineatul (1) CE nu distinge în funcție de cauzele și de obiectivele intervențiilor statului. Pe de altă parte, un criteriu întemeiat pe intenția statului ar fi extrem de neadecvat pentru aprecierea existenței unui ajutor de stat în măsura în care un astfel de criteriu este, prin natura sa, subiectiv și supus interpretărilor.

În al doilea rând, Comisia reproșează Tribunalului că nu și-a întemeiat analiza pe studiul comparativ, pe de o parte, al comportamentului pe care l-ar fi adoptat în împrejurări similare un operator privat avizat, lipsit de privilegii, și, pe de altă parte, al comportamentului statului francez în speță, stat care își exercită prerogativele de putere publică.

În al treilea rând, recurenta susține că hotărârea atacată nu a respectat principiul egalității de tratament între întreprinderi publice și întreprinderi private, permițând astfel un tratament fiscal mai favorabil al statului, inclusiv în societăți în care statul nu este unicul acționar.

În fine, potrivit Comisiei, Tribunalul nu ar fi respectat normele care reglementează repartizarea sarcinii probei în ceea ce privește aplicabilitatea principiului investitorului privat avizat în economia de piață și în același timp ar fi ținut cont de elemente ulterioare datei adoptării deciziei anulate.