1. Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale – Legea aplicabilă în absența alegerii – Criterii de legătură – Contract de muncă – Ierarhia criteriilor de legătură – Țară în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca – Criteriu de legătură prioritar
[Convenția de la Roma din 19 iunie 1980, art. 6 alin. (2) lit. (a) și (b)]
2. Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale – Legea aplicabilă în absența alegerii – Criterii de legătură – Contract de muncă – Sediul prin care a fost angajat salariatul – Noțiune – Locul în care angajatul lucrează efectiv – Excludere – Cerința ca sediul să aibă personalitate juridică – Inexistență
[Convenția de la Roma din 19 iunie 1980, art. 6 alin. (2) lit. (b)]
1. Din modul de redactare a articolului 6 alineatul (2) din Convenția de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale rezultă că intenția legiuitorului a fost să stabilească o ierarhie a criteriilor care trebuie luate în considerare pentru a determina legea aplicabilă contractului de muncă. În consecință, articolul 6 alineatul (2) din această convenție trebuie interpretat în sensul că instanța națională sesizată trebuie să stabilească mai întâi dacă angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca, în executarea contractului, în aceeași țară, care este cea în care sau din care, ținând seama de ansamblul elementelor ce caracterizează activitatea respectivă, angajatul se achită de cea mai importantă parte a obligațiilor sale față de angajator.
În acest scop, elementele ce caracterizează raportul de muncă, mai precis locul în care angajatul lucrează efectiv, locul în care primește instrucțiunile sau cel în care este obligat să se prezinte pentru a‑și îndeplini misiunile, sunt relevante pentru determinarea legii aplicabile acestui raport de muncă, în sensul că, atunci când aceste locuri se situează în aceeași țară, instanța sesizată poate considera că situația respectivă se înscrie în ipoteza prevăzută la articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Convenția de la Roma.
Astfel, criteriul țării în care angajatul „își desfășoară în mod obișnuit munca”, prevăzut la alineatul (2) litera (a) al articolului 6 din această convenție, trebuie interpretat în mod larg, în timp ce criteriul „sediului prin care a fost angajat”, prevăzut la alineatul (2) litera (b) al aceluiași articol, se aplică atunci când instanța sesizată nu este în măsură să determine țara în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca.
(a se vedea punctele 34, 35, 40 și 41 și dispozitiv 1)
2. Articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Convenția de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale trebuie să fie interpretat după cum urmează:
– noțiunea „sediul angajatorului prin care a fost angajat” salariatul trebuie înțeleasă în sensul că se referă exclusiv la sediul prin care s‑a efectuat angajarea salariatului, iar nu la sediul la care angajatul lucrează efectiv;
– deținerea personalității juridice nu constituie o cerință pe care trebuie să o îndeplinească sediul angajatorului în sensul acestei dispoziții;
– sediul unei alte întreprinderi decât cea care figurează din punct de vedere formal ca angajator și cu care aceasta se află în legătură poate fi calificat drept „sediu”, în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (b) din convenția respectivă, dacă elemente obiective permit stabilirea existenței unei situații reale diferite de cea care rezultă din clauzele contractului și aceasta chiar dacă dreptul de a da instrucțiuni și dispoziții nu a fost transferat din punct de vedere formal acestei alte întreprinderi. Astfel, în ipoteza în care elemente referitoare la procedura de angajare ar permite să se constate că întreprinderea care a încheiat contractul de muncă a acționat în realitate în numele și pe seama unei alte întreprinderi, instanța de trimitere ar putea considera că acest criteriu de legătură prevăzut la articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Convenția de la Roma face trimitere la legea țării în care este situat sediul acestei din urmă întreprinderi.
(a se vedea punctele 49, 52, 58 și 65 și dispozitiv 2)