Cauza C-342/10
Comisia Europeană
împotriva
Republicii Finlanda
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Libera circulație a capitalurilor — Articolul 63 TFUE — Acordul privind SEE — Articolul 40 — Impozitarea dividendelor plătite fondurilor de pensii nerezidente”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 8 noiembrie 2012
Procedură jurisdicțională – Procedură orală – Redeschidere – Condiții
(Regulamentul de procedură al Curții, art. 61)
Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Definiție suficient de precisă a obiectului litigiului – Admisibilitate
[Regulamentul de procedură al Curții, art. 38 alin. (1) lit. (c)]
Libera circulație a capitalurilor – Restricții – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Impozitarea dividendelor – Reglementare națională care rezervă numai fondurilor de pensii rezidente dreptul de a trata drept cheltuieli deductibile dividendele încasate și transferate în fondurile de rezervă – Diferență de tratament în privința unor situații comparabile – Inadmisibilitate – Justificare – Necesitatea de a garanta coerența sistemului fiscal – Lipsă
(art. 63 TFUE; Acordul privind SEE, art. 40)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 13)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 20-22)
Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) statul membru care rezervă pentru fondurile de pensii rezidente dreptul de a trata drept cheltuieli deductibile sumele provizionate în vederea executării obligațiilor lor în materie de pensii fără a oferi același avantaj fondurilor de pensii nerezidente.
Astfel, ca urmare a unei asemenea reglementări, dividendele încasate de fondurile de pensii rezidente se dovedesc a fi în practică, spre deosebire de dividendele încasate de fondurile de pensii nerezidente, scutite sau aproape scutite de impozitul pe venit, în condițiile în care dividendele primite de fondurile de pensii nerezidente fac obiectul unei rețineri la sursă pentru care nu este permisă nicio deducere a impozitelor. Un asemenea regim dezavantajos al dividendelor plătite fondurilor de pensii nerezidente față de regimul rezervat dividendelor plătite unor fonduri de pensii rezidente este de natură să descurajeze societățile stabilite în alt stat membru al Uniunii sau în alt stat membru al SEE să facă investiții în statul membru menționat și, prin urmare, constituie o restricție privind libera circulație a capitalurilor, interzisă, în principiu, de articolul 63 TFUE și de articolul 40 din Acordul privind SEE.
Prin faptul că creează o legătură directă între sumele provizionate în vederea executării obligațiilor în materie de pensii și activitatea instituțiilor de asigurări de pensii care generează venituri impozabile, o astfel de reglementare urmărește să țină seama de finalitatea specifică a fondurilor de pensii, care este acumularea de capitaluri prin intermediul investițiilor care produc, în special, un venit sub forma dividendelor în vederea executării obligațiilor lor viitoare în temeiul contractelor de asigurare. Din moment ce acest scop specific este de natură să fie și cel al fondurilor de pensii nerezidente care desfășoară aceeași activitate, acestea din urmă se află într-o situație obiectiv comparabilă cu cea a fondurilor de pensii rezidente în ceea ce privește dividendele încasate în acest stat membru.
Pe de altă parte, o astfel de restricție privind libera circulație a capitalurilor nu este justificată de obiectivul bazat pe necesitatea de a garanta coerența sistemului fiscal național, din moment ce nu s-a demonstrat corespunzător cerințelor legale că avantajul fiscal acordat fondurilor de pensii rezidente este compensat printr-o încasare fiscală determinată, care să justifice astfel impozitarea dividendelor plătite fondurilor de pensii nerezidente.
(a se vedea punctele 32, 33, 41-43, 50 și 53 și dispozitivul)
Cauza C-342/10
Comisia Europeană
împotriva
Republicii Finlanda
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Libera circulație a capitalurilor — Articolul 63 TFUE — Acordul privind SEE — Articolul 40 — Impozitarea dividendelor plătite fondurilor de pensii nerezidente”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 8 noiembrie 2012
Procedură jurisdicțională — Procedură orală — Redeschidere — Condiții
(Regulamentul de procedură al Curții, art. 61)
Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă — Identificarea obiectului litigiului — Definiție suficient de precisă a obiectului litigiului — Admisibilitate
[Regulamentul de procedură al Curții, art. 38 alin. (1) lit. (c)]
Libera circulație a capitalurilor — Restricții — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Impozitarea dividendelor — Reglementare națională care rezervă numai fondurilor de pensii rezidente dreptul de a trata drept cheltuieli deductibile dividendele încasate și transferate în fondurile de rezervă — Diferență de tratament în privința unor situații comparabile — Inadmisibilitate — Justificare — Necesitatea de a garanta coerența sistemului fiscal — Lipsă
(art. 63 TFUE; Acordul privind SEE, art. 40)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 13)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 20-22)
Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) statul membru care rezervă pentru fondurile de pensii rezidente dreptul de a trata drept cheltuieli deductibile sumele provizionate în vederea executării obligațiilor lor în materie de pensii fără a oferi același avantaj fondurilor de pensii nerezidente.
Astfel, ca urmare a unei asemenea reglementări, dividendele încasate de fondurile de pensii rezidente se dovedesc a fi în practică, spre deosebire de dividendele încasate de fondurile de pensii nerezidente, scutite sau aproape scutite de impozitul pe venit, în condițiile în care dividendele primite de fondurile de pensii nerezidente fac obiectul unei rețineri la sursă pentru care nu este permisă nicio deducere a impozitelor. Un asemenea regim dezavantajos al dividendelor plătite fondurilor de pensii nerezidente față de regimul rezervat dividendelor plătite unor fonduri de pensii rezidente este de natură să descurajeze societățile stabilite în alt stat membru al Uniunii sau în alt stat membru al SEE să facă investiții în statul membru menționat și, prin urmare, constituie o restricție privind libera circulație a capitalurilor, interzisă, în principiu, de articolul 63 TFUE și de articolul 40 din Acordul privind SEE.
Prin faptul că creează o legătură directă între sumele provizionate în vederea executării obligațiilor în materie de pensii și activitatea instituțiilor de asigurări de pensii care generează venituri impozabile, o astfel de reglementare urmărește să țină seama de finalitatea specifică a fondurilor de pensii, care este acumularea de capitaluri prin intermediul investițiilor care produc, în special, un venit sub forma dividendelor în vederea executării obligațiilor lor viitoare în temeiul contractelor de asigurare. Din moment ce acest scop specific este de natură să fie și cel al fondurilor de pensii nerezidente care desfășoară aceeași activitate, acestea din urmă se află într-o situație obiectiv comparabilă cu cea a fondurilor de pensii rezidente în ceea ce privește dividendele încasate în acest stat membru.
Pe de altă parte, o astfel de restricție privind libera circulație a capitalurilor nu este justificată de obiectivul bazat pe necesitatea de a garanta coerența sistemului fiscal național, din moment ce nu s-a demonstrat corespunzător cerințelor legale că avantajul fiscal acordat fondurilor de pensii rezidente este compensat printr-o încasare fiscală determinată, care să justifice astfel impozitarea dividendelor plătite fondurilor de pensii nerezidente.
(a se vedea punctele 32, 33, 41-43, 50 și 53 și dispozitivul)