1. Recurs – Motive – Eroare de drept – Neluarea în considerare a tuturor factorilor pertinenți pentru aprecierea riscului de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 – Denaturarea conținutului unui act
(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)
2. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Risc de asociere – Mărci anterioare având caracteristici care permit să se considere că fac parte din aceeași „serie” sau „familie” – Condiții
[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
1. Existența unui risc de confuzie în percepția publicului, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, trebuie să fie apreciată în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză. Deși aprecierea acestor factori este o chestiune de fapt care nu este supusă controlului Curții, neluarea în considerare a tuturor acestor factori constituie, în schimb, o eroare de drept și poate fi invocată, ca atare, în fața Curții în cadrul unui recurs. Situația este aceeași în cazul criticii potrivit căreia Tribunalul ar fi denaturat analiza efectuată de camera de recurs, întrucât denaturarea conținutului unui act constituie de asemenea o eroare de drept.
(a se vedea punctele 45 și 46)
2. Constituie un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.
În ipoteza în care opoziția se întemeiază pe existența mai multor mărci care au caracteristici comune care permit să se considere că fac parte din aceeași familie sau serie, pentru a aprecia existența unui risc de confuzie, trebuie să se țină cont de faptul că, în cazul unei familii sau al unei serii de mărci, un astfel de risc rezultă din faptul că un consumator se poate înșela în ceea ce privește proveniența sau originea produselor sau a serviciilor desemnate de marca a cărei înregistrare se solicită și poate considera în mod greșit că marca face parte din această familie sau serie.
(a se vedea punctele 53 și 54)