1. Resursele proprii ale Uniunii Europene – Regulamentul referitor la protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Aplicabilitatea unor termene de prescripție naționale mai lungi
[Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (3)]
2. Resursele proprii ale Uniunii Europene – Regulamentul referitor la protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Aplicabilitatea unor termene de prescripție naționale mai lungi
[Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) primul și al treilea paragraf]
3. Resursele proprii ale Uniunii Europene – Regulamentul referitor la protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Aplicabilitatea unor termene de prescripție naționale mai lungi
[Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) primul și al treilea paragraf]
1. Principiul securității juridice nu se opune, în principiu, ca, în contextul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene definite în Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și în temeiul articolului 3 alineatul (3) din acest regulament, autoritățile și instanțele naționale ale unui stat membru să aplice prin analogie într‑un litigiu referitor la rambursarea unei restituiri la export plătite nejustificat un termen de prescripție întemeiat pe o dispoziție națională de drept comun, cu condiția totuși ca o astfel de aplicare care rezultă dintr‑o practică jurisprudențială să fi fost suficient de previzibilă, aspect care trebuie verificat de instanța națională.
(a se vedea punctul 35 și dispozitiv 1)
2. Principiul proporționalității se opune, în cadrul punerii în aplicare de statele membre a posibilității care le este oferită de articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, aplicării unui termen de prescripție de 30 de ani într‑un litigiu referitor la rambursarea restituirilor primite nejustificat.
Din punctul de vedere al obiectivului de protecție a intereselor financiare ale Uniunii, pentru care legiuitorul Uniunii a considerat că o durată de prescripție de 4 ani, chiar de 3 ani, era deja o durată suficientă ca atare pentru a permite autorităților naționale să urmărească în justiție o abatere care aduce atingere acestor interese financiare și care poate duce la adoptarea unei măsuri precum recuperarea unui avantaj obținut nejustificat, dacă se acordă autorităților menționate o durată de 30 de ani, se depășește ceea ce este necesar pentru o administrație diligentă.
(a se vedea punctele 43 și 47 și dispozitiv 2)
3. Într‑o situație care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, principiul securității juridice se opune ca un termen de prescripție mai lung în sensul articolului 3 alineatul (3) din acest regulament să poată rezulta dintr‑un termen de prescripție de drept comun redus pe cale jurisprudențială pentru ca acesta să respecte în aplicarea sa principiul proporționalității, din moment ce, în orice caz, termenul de prescripție de 4 ani prevăzut la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 este aplicabil în astfel de împrejurări.
(a se vedea punctele 50 și 54 și dispozitiv 3)