Cauza C-130/10
Parlamentul European
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Politica externă și de securitate comună — Regulamentul (CE) nr. 881/2002 — Regulamentul (UE) nr. 1286/2009 — Măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii — Înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Alegerea temeiului juridic — Articolele 75 TFUE și 215 TFUE — Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona — Dispoziții tranzitorii — Poziții comune și decizii PESC — Propunere comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei”
Sumarul hotărârii
Acte ale instituțiilor – Alegerea temeiului juridic – Criterii – Act al Uniunii care urmărește două finalități sau care are două componente – Referire la finalitatea sau la componenta principală sau preponderentă – Finalități sau componente legate în mod indisociabil – Cumul de temeiuri juridice – Limite – Incompatibilitatea procedurilor
Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii – Regulamentul nr. 1286/2009 – Înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Procedură de înscriere pe lista întocmită în conformitate cu Rezoluțiile 1267 (1999) și 1333 (2000) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite – Alegerea temeiului juridic – Articolul 215 TFUE
[art. 3 alin. (2) TUE și art. 21 alin. (2) lit. (c) TUE; art. 215 alin. (2) TFUE; Poziția comună 2002/402 a Consiliului; Regulamentele nr. 881/2002 și nr. 1286/2009 ale Consiliului]
Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii – Regulamentul nr. 1286/2009 – Înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Procedură de înscriere pe lista întocmită în conformitate cu Rezoluțiile 1267 (1999) și 1333 (2000) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite – Procedură care garantează respectarea drepturilor fundamentale – Alegerea temeiului juridic – Articolul 215 TFUE, iar nu articolul 75 TFUE – Admisibilitate
[art. 75 TFUE și art. 215 alin. (2) TFUE; Regulamentul nr. 1286/2009 al Consiliului]
Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Propunere comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant – Decalaj în timp – Admisibilitate
(art. 215 TFUE)
Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii – Poziția comună 2002/402 – Efecte după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona
(Protocolul nr. 36 anexat la Tratatele UE, FUE și CEEA, art. 9; Poziția comună 2002/402 a Consiliului)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 42-45)
Articolul 215 alineatul (2) TFUE are vocația de a constitui temeiul juridic al măsurilor restrictive, inclusiv al măsurilor prin care se urmărește combaterea terorismului adoptate de Uniune împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal în cazul în care decizia de adoptare a unor asemenea măsuri intră în domeniul acțiunii acesteia în cadrul politicii externe și de securitate comună (PESC).
Astfel, deși combaterea terorismului și a finanțării acestuia este, desigur, susceptibilă să facă parte din obiectivele urmărite de spațiul de libertate, securitate și justiție, astfel cum reies în special de la articolul 3 alineatul (2) TUE, obiectivul prin care se urmărește combaterea terorismului internațional și a finanțării acestuia în vederea menținerii păcii și securității internaționale corespunde totuși obiectivelor urmărite de dispozițiile tratatelor referitoare la acțiunea externă a Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 21 alineatul (2) litera (c) TUE. Prin urmare, acțiunile desfășurate de Uniune în cadrul PESC, precum și măsurile adoptate pentru aplicarea acestei politici în cadrul acțiunii externe a Uniunii și în special măsurile restrictive, în sensul articolului 215 alineatul (2) TFUE, pot avea ca obiect combaterea acestuia.
În consecință, articolul 215 alineatul (2) TFUE constituie temeiul juridic adecvat al Regulamentului nr. 1286/2009 de modificare a Regulamentului nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii. Astfel, acest regulament instituie o procedură de înscriere pe lista întocmită în conformitate cu Rezoluțiile 1267 (1999) și 1333 (2000) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care garantează respectarea dreptului fundamental la apărare. Acesta modifică Regulamentul nr. 881/2002, care constituie unul dintre instrumentele prin care Uniunea a pus în aplicare o acțiune decisă în cadrul Consiliului de Securitate și prin care se urmărește menținerea păcii și securității internaționale, și are legătură, având în vedere obiectivele sale, precum și conținutul său, cu o decizie luată de Uniune în cadrul PESC.
(a se vedea punctele 61, 63, 65, 71 și 76)
Regulamentul nr. 1286/2009 de modificare a Regulamentului nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii, care cuprinde garanții cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor care figurează pe lista întocmită în conformitate cu Rezoluțiile 1267 (1999) și 1333 (2000) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, poate fi adoptat în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE, iar nu în temeiul articolului 75 TFUE.
Deși participarea Parlamentului European la procesul legislativ este reflectarea, la nivelul Uniunii, a unui principiu democratic fundamental, potrivit căruia popoarele participă la exercitarea puterii prin intermediul unei adunări reprezentative, posibilitatea de a se adopta măsuri care au o incidență directă asupra drepturilor fundamentale ale particularilor și ale grupurilor prin intermediul unei proceduri care să excludă participarea Parlamentului European nu ar fi contrară dreptului Uniunii. Astfel, obligația de a respecta drepturile fundamentale se adresează, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. În plus, atât potrivit dispozițiilor articolului 75 TFUE, cât și celor ale articolului 215 alineatul (3) TFUE, actele vizate de aceste două articole conțin dispozițiile necesare în materie de garanții juridice.
(a se vedea punctele 81, 83 și 84)
Articolul 215 TFUE nu impune decât existența unei propuneri comune a Comisiei și a Înaltului Reprezentant, fără a impune ca Înaltul Reprezentant să prezinte o expunere de motive separată sau să o completeze pe cea a propunerii Comisiei.
(a se vedea punctul 105)
În conformitate cu articolul 9 din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii, actele instituțiilor, ale organelor, ale oficiilor sau ale agențiilor Uniunii adoptate în temeiul Tratatului UE înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona continuă să producă efecte juridice atât timp cât aceste acte nu vor fi fost abrogate, anulate sau modificate în temeiul tratatelor.
Este cazul Poziției comune 2002/402 privind unele măsuri restrictive împotriva lui Osama ben Laden, a membrilor organizației Al-Qaida, precum și a talibanilor și a altor persoane, grupuri, întreprinderi și entități asociate, ale cărei efecte continuă astfel să subziste după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona atât timp cât aceasta nu a fost abrogată, anulată sau modificată.
Prin urmare, împrejurarea că Tratatul UE nu mai prevede adoptarea de poziții comune, ci a unor decizii în materie de politică externă și de securitate comună, nu are ca efect să facă inexistente pozițiile comune adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în caz contrar articolul 9 din Protocolul (nr. 36) fiind lipsit de o parte importantă a efectului său util. Deși contextul juridic din jurul acestor două categorii de acte juridice nu este identic, pozițiile comune care nu au fost abrogate, anulate sau modificate după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona pot fi considerate că corespund, în scopul punerii în aplicare a articolului 215 TFUE, deciziilor adoptate în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul UE la care articolul menționat face trimitere.
(a se vedea punctele 107-110)
Cauza C-130/10
Parlamentul European
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Politica externă și de securitate comună — Regulamentul (CE) nr. 881/2002 — Regulamentul (UE) nr. 1286/2009 — Măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii — Înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Alegerea temeiului juridic — Articolele 75 TFUE și 215 TFUE — Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona — Dispoziții tranzitorii — Poziții comune și decizii PESC — Propunere comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei”
Sumarul hotărârii
Acte ale instituțiilor — Alegerea temeiului juridic — Criterii — Act al Uniunii care urmărește două finalități sau care are două componente — Referire la finalitatea sau la componenta principală sau preponderentă — Finalități sau componente legate în mod indisociabil — Cumul de temeiuri juridice — Limite — Incompatibilitatea procedurilor
Uniunea Europeană — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii — Regulamentul nr. 1286/2009 — Înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Procedură de înscriere pe lista întocmită în conformitate cu Rezoluțiile 1267 (1999) și 1333 (2000) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite — Alegerea temeiului juridic — Articolul 215 TFUE
[art. 3 alin. (2) TUE și art. 21 alin. (2) lit. (c) TUE; art. 215 alin. (2) TFUE; Poziția comună 2002/402 a Consiliului; Regulamentele nr. 881/2002 și nr. 1286/2009 ale Consiliului]
Uniunea Europeană — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii — Regulamentul nr. 1286/2009 — Înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Procedură de înscriere pe lista întocmită în conformitate cu Rezoluțiile 1267 (1999) și 1333 (2000) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite — Procedură care garantează respectarea drepturilor fundamentale — Alegerea temeiului juridic — Articolul 215 TFUE, iar nu articolul 75 TFUE — Admisibilitate
[art. 75 TFUE și art. 215 alin. (2) TFUE; Regulamentul nr. 1286/2009 al Consiliului]
Uniunea Europeană — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului — Propunere comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant — Decalaj în timp — Admisibilitate
(art. 215 TFUE)
Uniunea Europeană — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii — Poziția comună 2002/402 — Efecte după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona
(Protocolul nr. 36 anexat la Tratatele UE, FUE și CEEA, art. 9; Poziția comună 2002/402 a Consiliului)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 42-45)
Articolul 215 alineatul (2) TFUE are vocația de a constitui temeiul juridic al măsurilor restrictive, inclusiv al măsurilor prin care se urmărește combaterea terorismului adoptate de Uniune împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal în cazul în care decizia de adoptare a unor asemenea măsuri intră în domeniul acțiunii acesteia în cadrul politicii externe și de securitate comună (PESC).
Astfel, deși combaterea terorismului și a finanțării acestuia este, desigur, susceptibilă să facă parte din obiectivele urmărite de spațiul de libertate, securitate și justiție, astfel cum reies în special de la articolul 3 alineatul (2) TUE, obiectivul prin care se urmărește combaterea terorismului internațional și a finanțării acestuia în vederea menținerii păcii și securității internaționale corespunde totuși obiectivelor urmărite de dispozițiile tratatelor referitoare la acțiunea externă a Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 21 alineatul (2) litera (c) TUE. Prin urmare, acțiunile desfășurate de Uniune în cadrul PESC, precum și măsurile adoptate pentru aplicarea acestei politici în cadrul acțiunii externe a Uniunii și în special măsurile restrictive, în sensul articolului 215 alineatul (2) TFUE, pot avea ca obiect combaterea acestuia.
În consecință, articolul 215 alineatul (2) TFUE constituie temeiul juridic adecvat al Regulamentului nr. 1286/2009 de modificare a Regulamentului nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii. Astfel, acest regulament instituie o procedură de înscriere pe lista întocmită în conformitate cu Rezoluțiile 1267 (1999) și 1333 (2000) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care garantează respectarea dreptului fundamental la apărare. Acesta modifică Regulamentul nr. 881/2002, care constituie unul dintre instrumentele prin care Uniunea a pus în aplicare o acțiune decisă în cadrul Consiliului de Securitate și prin care se urmărește menținerea păcii și securității internaționale, și are legătură, având în vedere obiectivele sale, precum și conținutul său, cu o decizie luată de Uniune în cadrul PESC.
(a se vedea punctele 61, 63, 65, 71 și 76)
Regulamentul nr. 1286/2009 de modificare a Regulamentului nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii, care cuprinde garanții cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor care figurează pe lista întocmită în conformitate cu Rezoluțiile 1267 (1999) și 1333 (2000) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, poate fi adoptat în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE, iar nu în temeiul articolului 75 TFUE.
Deși participarea Parlamentului European la procesul legislativ este reflectarea, la nivelul Uniunii, a unui principiu democratic fundamental, potrivit căruia popoarele participă la exercitarea puterii prin intermediul unei adunări reprezentative, posibilitatea de a se adopta măsuri care au o incidență directă asupra drepturilor fundamentale ale particularilor și ale grupurilor prin intermediul unei proceduri care să excludă participarea Parlamentului European nu ar fi contrară dreptului Uniunii. Astfel, obligația de a respecta drepturile fundamentale se adresează, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. În plus, atât potrivit dispozițiilor articolului 75 TFUE, cât și celor ale articolului 215 alineatul (3) TFUE, actele vizate de aceste două articole conțin dispozițiile necesare în materie de garanții juridice.
(a se vedea punctele 81, 83 și 84)
Articolul 215 TFUE nu impune decât existența unei propuneri comune a Comisiei și a Înaltului Reprezentant, fără a impune ca Înaltul Reprezentant să prezinte o expunere de motive separată sau să o completeze pe cea a propunerii Comisiei.
(a se vedea punctul 105)
În conformitate cu articolul 9 din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii, actele instituțiilor, ale organelor, ale oficiilor sau ale agențiilor Uniunii adoptate în temeiul Tratatului UE înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona continuă să producă efecte juridice atât timp cât aceste acte nu vor fi fost abrogate, anulate sau modificate în temeiul tratatelor.
Este cazul Poziției comune 2002/402 privind unele măsuri restrictive împotriva lui Osama ben Laden, a membrilor organizației Al-Qaida, precum și a talibanilor și a altor persoane, grupuri, întreprinderi și entități asociate, ale cărei efecte continuă astfel să subziste după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona atât timp cât aceasta nu a fost abrogată, anulată sau modificată.
Prin urmare, împrejurarea că Tratatul UE nu mai prevede adoptarea de poziții comune, ci a unor decizii în materie de politică externă și de securitate comună, nu are ca efect să facă inexistente pozițiile comune adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în caz contrar articolul 9 din Protocolul (nr. 36) fiind lipsit de o parte importantă a efectului său util. Deși contextul juridic din jurul acestor două categorii de acte juridice nu este identic, pozițiile comune care nu au fost abrogate, anulate sau modificate după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona pot fi considerate că corespund, în scopul punerii în aplicare a articolului 215 TFUE, deciziilor adoptate în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul UE la care articolul menționat face trimitere.
(a se vedea punctele 107-110)