1. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Regim special de impozitare a unei întreprinderi care îi asigură un avantaj
[art. 87 alin. (1) CE]
2. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Regim special de impozitare a unei întreprinderi – Compensarea unei diferențe de impozit favorabile corespunzătoare unei anumite perioade cu un excedent de impozit achitat pentru o altă perioadă ca urmare a unei taxe forfetare
[art. 87 alin. (1) CE]
3. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Ajutor acordat cu încălcarea normelor de procedură prevăzute la articolul 88 CE – Încredere legitimă eventuală a beneficiarilor – Protecție – Condiții și limite
[art. 88 alin. (3) CE]
4. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Prescripția de zece ani prevăzută la articolul 15 din Regulamentul nr. 659/1999 – Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție – Data la care ajutorul este acordat beneficiarului
[art. 88 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 15]
5. Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața comună și se dispune restituirea sa – Posibilitatea Comisiei de a lăsa în sarcina autorităților naționale calcularea cuantumului exact care trebuie restituit – Încălcarea principiului securității juridice – Inexistență
1. Un regim special de impozitare poate acorda un avantaj unei întreprinderi, în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, chiar dacă cuantumul exact al ajutoarelor acordate în temeiul regimului menționat anterior trebuie stabilit în temeiul anumitor factori externi regimului respectiv.
Atunci când constatarea existenței unui ajutor depinde de un anumit număr de „circumstanțe exterioare” regimului special de impozitare, cum ar fi anualitatea taxei profesionale și nivelul cotelor de impozitare votate anual de colectivitățile teritoriale, astfel de circumstanțe nu împiedică în niciun mod ca regimul special de impozitare să poată fi calificat, încă de la momentul adoptării sale, ca ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. Astfel, trebuie să se distingă între, pe de o parte, adoptarea schemei de ajutor, în speță regimul special de impozitare, și, pe de altă parte, acordarea unor ajutoare anuale întreprinderii pe baza schemei respective, al căror cuantum exact depindea de anumiți factori externi.
Într‑un asemenea caz, existența unui avantaj este datorată, pe de o parte, unui element fix legat de regimul fiscal special aplicat întreprinderii în raport cu regimul de drept comun și, pe de altă parte, unui element variabil care depinde de împrejurări de fapt, respectiv localizarea spațiilor sau a terenurilor în diferite colectivități locale, precum și cota de impozitare aplicabilă în colectivitățile menționate.
(a se vedea punctele 21-23 și 27)
2. În ceea ce privește noțiunea de ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, o măsură nu poate fi exclusă de la calificarea ca ajutor atunci când beneficiarul acesteia este supus unei sarcini specifice care este distinctă și fără legătură cu ajutorul în cauză.
Astfel, a determina dacă excedentul de impozit achitat de o întreprindere într‑o anumită perioadă, din cauza unei taxe forfetare, compensează o diferență de impozit favorabilă de care aceasta ar fi beneficiat într‑o altă perioadă depinde, așadar, de analiza caracteristicilor obiective ale acestei taxe forfetare și de aspectul dacă ea poate fi considerată o sarcină inerentă avantajului care rezultă pentru întreprinderea vizată, dacă este cazul, din supunerea sa la un regim special de impozitare.
Stabilirea faptului dacă un excedent de impozit achitat de o întreprindere într‑o anumită perioadă, ca urmare a taxei forfetare la care a fost supusă, compensează diferența de impozit de care a beneficiat pentru o anumită perioadă, depinde de analiza caracteristicilor obiective ale taxei forfetare aplicabile și de aspectul dacă aceasta poate fi considerată o sarcină inerentă avantajului care rezultă pentru întreprindere din supunerea sa la regimul special de impozitare. Simpla împrejurare că taxa forfetară și regimul special de impozitare au fost, amândouă, instituite prin aceeași lege nu permite să se stabilească faptul că supunerea întreprinderii la plata acestei taxe forfetare era inerentă instituirii regimului special de impozitare.
(a se vedea punctele 43, 44 și 48)
3. Având în vedere caracterul imperativ al controlului ajutoarelor de stat realizat de Comisie, întreprinderile care beneficiază de un ajutor nu pot avea, în principiu, încredere legitimă în legalitatea ajutorului decât dacă acesta a fost acordat cu respectarea procedurii prevăzute de articolul 88 CE, iar un operator economic diligent trebuie să fie, în mod normal, în măsură să se asigure că procedura respectivă a fost respectată. În special, atunci când un ajutor este pus în aplicare fără a fi notificat în prealabil Comisiei, astfel încât acesta este ilegal în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) CE, beneficiarul ajutorului nu poate avea, în acel moment, o încredere legitimă în legalitatea acordării acestuia.
În plus, atunci când un ajutor nu a fost notificat Comisiei, inacțiunea acesteia cu privire la măsura respectivă este lipsită de semnificație.
(a se vedea punctele 59 și 60)
4. Potrivit articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 privind aplicarea articolului 88 CE, prerogativele Comisiei de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripție de 10 ani. Din cuprinsul alineatului (2) al aceluiași articol rezultă că termenul de prescripție începe să curgă numai din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului. În consecință, elementul decisiv în vederea stabilirii termenului de prescripție prevăzut la articolul 15 este cel al acordării efective a ajutorului.
Din articolul 15 alineatul (2) menționat rezultă că, pentru a stabili data de la care începe să curgă termenul de prescripție, această dispoziție face referire la acordarea ajutorului către beneficiar, iar nu la data adoptării unei scheme de ajutor.
În această privință, trebuie să se sublinieze că stabilirea datei de acordare a unui ajutor poate varia în funcție de natura ajutorului în discuție. Astfel, în ipoteza unei scheme plurianuale care implică plăți sau acordarea periodică a unor avantaje, data adoptării unui act care constituie temeiul juridic al acordării ajutorului și data la care întreprinderilor li se va atribui efectiv beneficiul acestuia pot fi separate de un interval de timp important. Într‑o asemenea situație, în vederea calculării termenului de prescripție, ajutorul trebuie considerat ca fiind acordat beneficiarului numai de la data la care îi este acordat în mod efectiv.
(a se vedea punctele 80-82)
5. Principiul securității juridice, care face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în privința efectelor lor, astfel încât persoanele interesate să se poată orienta în situații și în raporturi juridice care sunt guvernate de ordinea juridică a Uniunii.
În domeniul ajutoarelor de stat, nicio dispoziție de drept al Uniunii nu impune Comisiei să stabilească valoarea exactă a ajutorului care trebuie restituit atunci când aceasta dispune restituirea unui ajutor declarat incompatibil cu piața comună. Este suficient ca decizia Comisiei să cuprindă indicații care să îi permită destinatarului său să stabilească, el însuși, fără dificultăți excesive, această valoare.
(a se vedea punctele 100 și 102)