Cauza C-38/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Portugheze

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 49 TFUE — Legislație fiscală — Transferul domiciliului fiscal — Transfer de active — Impozit imediat la ieșire”

Sumar — Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 septembrie 2012

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Obiectul litigiului – Stabilire în cursul procedurii precontencioase – Obligație a Comisiei de a stabili că obiecțiile din scrisoarea de punere în întârziere, pe de o parte, și din avizul motivat și din acțiune, pe de altă parte, sunt identice – Lipsă – Inadmisibilitate

   (art. 256 TFUE)

2. Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare

   (art. 49 TFUE)

3. Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Restricții – Legislație fiscală – Transferul sediului și al conducerii efective ale unei societăți de drept național sau transferul activelor unui sediu permanent al unei societăți nerezidente, situat pe teritoriul statului membru în cauză, către un alt stat membru – Reglementare națională care prevede impozitarea imediată a plusvalorilor latente privind activele transferate – Inadmisibilitate

   (art. 49 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 15 și 16)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 24-26)

   Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE un stat membru care adoptă și menține în vigoare dispoziții privind impozitul pe profitul persoanelor juridice, aplicabile în cazul transferului de către o societate de drept național al sediului său social și al conducerii sale efective către un alt stat membru sau în cazul transferului de către o societate nerezidentă în acest stat membru al unei părți sau al tuturor activelor legate de un sediu permanent situat pe teritoriul său către un alt stat membru, dispoziții care prevăd impozitarea imediată a plusvalorilor latente privind activele în cauză, însă nu și impozitarea imediată a plusvalorilor latente care rezultă din operațiuni exclusiv naționale. Astfel, o asemenea societate este penalizată financiar în raport cu o societate guvernată de dreptul aceluiași stat membru, care limitează operațiuni similare la teritoriul acestuia din urmă, fără ca respectiva diferență de tratament să poată fi justificată de o diferență obiectivă de situație.

   (a se vedea punctele 27-29 și 35 și dispozitivul)

Cauza C-38/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Portugheze

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 49 TFUE — Legislație fiscală — Transferul domiciliului fiscal — Transfer de active — Impozit imediat la ieșire”

Sumar — Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 septembrie 2012

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Obiectul litigiului — Stabilire în cursul procedurii precontencioase — Obligație a Comisiei de a stabili că obiecțiile din scrisoarea de punere în întârziere, pe de o parte, și din avizul motivat și din acțiune, pe de altă parte, sunt identice — Lipsă — Inadmisibilitate

   (art. 256 TFUE)

2. Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Dispozițiile tratatului — Domeniu de aplicare

   (art. 49 TFUE)

3. Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Restricții — Legislație fiscală — Transferul sediului și al conducerii efective ale unei societăți de drept național sau transferul activelor unui sediu permanent al unei societăți nerezidente, situat pe teritoriul statului membru în cauză, către un alt stat membru — Reglementare națională care prevede impozitarea imediată a plusvalorilor latente privind activele transferate — Inadmisibilitate

   (art. 49 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 15 și 16)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 24-26)

   Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE un stat membru care adoptă și menține în vigoare dispoziții privind impozitul pe profitul persoanelor juridice, aplicabile în cazul transferului de către o societate de drept național al sediului său social și al conducerii sale efective către un alt stat membru sau în cazul transferului de către o societate nerezidentă în acest stat membru al unei părți sau al tuturor activelor legate de un sediu permanent situat pe teritoriul său către un alt stat membru, dispoziții care prevăd impozitarea imediată a plusvalorilor latente privind activele în cauză, însă nu și impozitarea imediată a plusvalorilor latente care rezultă din operațiuni exclusiv naționale. Astfel, o asemenea societate este penalizată financiar în raport cu o societate guvernată de dreptul aceluiași stat membru, care limitează operațiuni similare la teritoriul acestuia din urmă, fără ca respectiva diferență de tratament să poată fi justificată de o diferență obiectivă de situație.

   (a se vedea punctele 27-29 și 35 și dispozitivul)