CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

JULIANE KOKOTT

prezentate la 7 iulie 2011(1)

Cauza C‑197/10

Unió de Pagesos de Catalunya

împotriva

Administración del Estado

Coordinadora de Organizaciones de Agricultores y Ganaderos – Iniciativa Rural del Estado Español

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Supremo (Spania)]

„Politica agricolă comună – Schemă de plată unică – Rezervă națională – Posibilitate de a atribui cantități de referință noilor agricultori – Putere de apreciere a statelor membre – Atribuire limitată către noii agricultori – Admisibilitate”

I – Introducere

1. Politica agricolă comună a Uniunii Europene (PAC) urmărește, între altele, să asigure agricultorilor un venit echitabil(2). În acest scop, Uniunea prevede în bugetul său resurse destinate acordării, către agricultori, a unor ajutoare directe de venit. Ajutoarele care erau inițial legate de produs au fost „decuplate” în mod progresiv, începând cu reforma din 2003 și reunite în cadrul unei „plăți unice”. Scopul urmărit este acela ca agricultorii să se orienteze, în alegerea produselor pe care urmează să le cultive, în funcție de piață, iar nu în funcție de ajutor. Cuantumul plății unice pe care un agricultor o poate pretinde depinde(3), între altele, de cuantumul ajutoarelor pe care le primea înainte de reformă; în acest sens, se iau în considerare anii 2000-2002.

2. Pentru ca persoanele care intră pentru prima dată pe piață să poată de asemenea beneficia de un drept la plata unică, statele membre le pot atribui cuantumuri de referință dintr‑o „rezervă națională”, constituită în special prin reducerea cuantumurilor de referință alocate până la momentul respectiv beneficiarilor ajutorului. În acest context, Tribunal Supremo (Spania) a solicitat Curții să clarifice aspectul dacă statele membre sunt autorizate să considere drept „noi” agricultori(4) numai „tinerii” agricultori (în vârstă de cel mult 40 de ani), care, la prima instalare, beneficiaseră deja de o măsură de sprijin din partea Uniunii, și anume „ajutorul de instalare”(5), alocat pentru dezvoltare rurală.

II – Cadrul juridic

A – Dreptul Uniunii

1. Regulamentul nr. 1782/2003 cu privire la plata unică

3. Regulamentul nr. 1782/2003(6) a reunit, în mare parte, în cadrul unei plăți unice, ajutoarele directe de venit ale agricultorilor, prevăzute în cadrul politicii agricole comune, care până la data respectivă erau cuplate la produs.

4. În temeiul considerentului (29) al regulamentului menționat, „[p]entru a stabili cuantumul ajutorului pe care îl poate solicita un agricultor în cadrul unei noi scheme, ar trebui să se facă trimitere la sumele acordate în decursul unei perioade de referință. Ar trebui constituită o rezervă națională în vederea situațiilor speciale. Această rezervă poate fi folosită și pentru a facilita participarea la schemă a noilor agricultori. Plata unică trebuie fixată la nivel de exploatație.”

5. Articolul 33 din Regulamentul nr. 1782/2003, intitulat „Eligibilitatea pentru ajutor”, prevede la alineatul (1):

„Agricultorii au acces la schema de plată unică:

[…]

6. Articolul 42 din regulament, intitulat „Rezerva națională”, prevede:

„(1) [...] [S]tatele membre aplică un procent de reducere liniară a cuantumurilor de referință, pentru a constitui o rezervă națională. Reducerea nu poate fi mai mare de 3 %.

[…]

(3) Statele membre pot utiliza rezerva națională pentru a acorda, în mod prioritar, cuantumurile de referință agricultorilor care încep să desfășoare o activitate agricolă după 31 decembrie 2002 sau în 2002, dar fără să perceapă plăți directe în anul respectiv, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.

(4) Statele membre utilizează rezerva națională pentru a stabili, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, cuantumurile de referință pentru agricultorii care se află într‑o situație specială, situație definită de Comisie conform procedurii prevăzute la articolul 144 alineatul (2).

(5) Statele membre pot utiliza rezerva națională pentru a stabili, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, cuantumurile de referință pentru agricultorii din zonele care fac obiectul unor regimuri de restructurare și/sau de dezvoltare în ceea ce privește o formă sau alta de intervenție publică, pentru a se evita abandonarea terenurilor agricole și/sau pentru a se compensa dezavantajele specifice care afectează agricultorii din respectivele zone.

[…]

(7) Dacă rezerva națională nu este suficientă pentru a acoperi cazurile prevăzute la alineatele (3) și (4), statele membre procedează la reduceri liniare ale drepturilor.

[…]”

2. Regulamentul de aplicare nr. 795/2004

7. În temeiul articolului 2 litera (k) din Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003(7), un „«agricultor care începe să desfășoare o activitate agricolă» în sensul articolului 37 alineatul (2) și al articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003” este „orice persoană fizică sau juridică care nu a desfășurat niciodată activități agricole în nume și pe cont propriu sau care nu a avut control asupra unei persoane juridice care a desfășurat activități agricole în ultimii cinci ani care au precedat lansarea noii activități agricole.

În cazul unei persoane juridice, persoana sau persoanele fizice care dețin controlul persoanei juridice trebuie să nu fi desfășurat nicio activitate agricolă în nume sau pe cont propriu sau să nu fi avut controlul asupra unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activității de către persoana juridică.”

Articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de aplicare prevede:

„În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 42 alineatele (3) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, agricultorii pot beneficia de drepturile la plată din rezerva națională, conform condițiilor stabilite în prezenta secțiune și conform criteriilor obiective stabilite de către statul membru în cauză.”

3. Regulamentul nr. 1698/2005 privind dezvoltarea rurală

8. Articolul 20 din Regulamentul nr. 1698/2005(8), care face parte din titlul IV, „Ajutor pentru dezvoltare rurală”, prevede:

„Ajutorul în favoarea competitivității sectoarelor agricol și forestier se referă la:

(a) măsuri menite să amelioreze cunoștințele și să consolideze potențialul uman, prin:

[…]

(ii) instalarea tinerilor agricultori

[…]”

9. Articolul 22 din acest regulament, intitulat „Instalarea tinerilor agricultori”, prevede la alineatul (1):

„Ajutorul prevăzut la articolul 20 litera (a) punctul (ii) se acordă persoanelor care:

(a) sunt în vârstă de cel mult 40 de ani și se instalează pentru prima dată într‑o exploatație agricolă, ca șef de exploatație;

(b) dețin competențe și calificări profesionale suficiente;

B – Dreptul spaniol

10. Decretul regal 1470/2007 din 2 noiembrie 2007 referitor la punerea în aplicare a plăților directe în agricultură, adoptat de Consiliul de Miniștri spaniol la propunerea ministrului agriculturii, pescuitului și alimentației(9), are drept obiect, potrivit articolului 1 alineatul 1, să stabilească reglementarea de bază aplicabilă în special schemei de plată unică prevăzute de Regulamentul nr. 1782/2003.

Articolul 9 alineatul 2 din decretul regal menționat prevede:

„Obțin drepturi la plata unică din rezerva națională, dacă îndeplinesc condițiile stabilite:

[…]

b) tinerii agricultori care au efectuat prima lor instalare în cadrul unui program de dezvoltare rurală instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 [privind dezvoltarea rurală], în unul dintre sectoarele menționate în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 […], cu excepția celui al producerii de semințe și care nu au beneficiat deja de drepturi la plata unică din rezerva națională.”

11. Decretul regal 1470/2007 a fost abrogat prin Decretul regal 1612/2008 din 3 octombrie 2008, abrogat, la rândul său, prin Decretul regal 1680/2009 din 13 noiembrie 2009, însă prevederile sale au fost preluate de cele două decrete care i‑au succedat.

III – Situația de fapt și întrebarea preliminară

12. Potrivit instanței de trimitere, Unió de Pagesos de Catalunya este cel mai reprezentativ sindicat agricol din Catalonia.

13. La 27 octombrie 2008, aceasta a formulat(10) o acțiune la Tribunal Supremo, având ca obiect anularea, între altele, a articolului 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007, întrucât acesta a introdus, în cazul tinerilor agricultori care urmăresc să beneficieze de o plată unică, o nouă condiție care nu era prevăzută la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003, care este direct aplicabil. Respectivul articol nu subordonează posibilitatea ca tinerii agricultori să beneficieze de plata unică condiției atribuirii unui ajutor pentru prima instalare.

14. Tribunal Supremo împărtășește punctul de vedere al Unió de Pagesos de Catalunya, potrivit căruia articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 creează o situație de inegalitate care are un efect discriminatoriu pentru tinerii agricultori și care contravine principiului supremației dreptului comunitar.

15. Întrucât a considerat că pentru soluționarea litigiului este necesară interpretarea de către Curte a articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003, Tribunal Supremo a suspendat judecarea cauzei și a adresat Curții următoarea întrebare preliminară:

Articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470 din 2 noiembrie 2007, care subordonează posibilitatea obținerii unor drepturi la plata unică din rezerva națională condiției de a fi vorba despre tineri agricultori care să fi efectuat prima lor instalare în cadrul unui program de dezvoltare rurală instituit în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005, este conform cu articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003?

16. În cadrul procedurii în fața Curții, au prezentat observații Coordinadora de Organizaciones de Agricultores y Ganaderos – Iniciativa Rural del Estado Espagnol (denumită în continuare „Coordinadora”), guvernele spaniol, german, elen și austriac, precum și Comisia; guvernul austriac a prezentat numai observații scrise, iar celelalte părți au prezentat atât observații scrise, cât și orale.

IV – Apreciere juridică

A – Admisibilitatea întrebării preliminare

17. Tribunal Supremo arată în decizia sa de trimitere, pe de o parte, că nu are nici cea mai mică îndoială cu privire la relevanța pe care o are pentru soluționarea acțiunii principale interpretarea dată Regulamentului nr. 1782/2003. Însă acesta arată, pe de altă parte, că actul atacat, Decretul regal 1470/2007, a fost abrogat între timp, iar cuprinsul său a fost integrat în decretele regale ulterioare, astfel încât dispoziția atacată continuă să fie în vigoare pentru alte viitoare proceduri în care ar putea fi sesizat cu privire la aceeași problemă.

18. În primul rând, aceasta ridică problema dacă un răspuns al Curții la întrebarea preliminară este într‑adevăr necesar pentru soluționarea acțiunii principale sau dacă acesta ar putea fi util numai pentru unele proceduri viitoare.

19. Aceste întrebări sunt în continuare alimentate de observațiile scrise ale guvernului spaniol. Acesta a susținut că, întrucât Decretul regal 1470/2007 a fost abrogat între timp, întrebarea preliminară nu mai este pertinentă pentru soluționarea acțiunii formulate de Unió de Pagesos de Catalunya în vederea anulării acestui decret și, prin urmare, este inadmisibilă.

20. Potrivit unei jurisprudențe constante a Tribunal Supremo, acțiunea directă împotriva unor dispoziții generale ar urmări eliminarea din ordinea juridică a normelor administrative nelegale adoptate de titularul acestei competențe, iar nu pronunțarea cu privire la drepturi individuale. Această jurisprudență ar indica faptul că o acțiune directă își pierde astfel sensul dacă la momentul pronunțării dispoziția atacată a fost deja eliminată din ordinea juridică printr‑un alt mijloc.

21. În deplină conformitate cu jurisprudența menționată, Tribunal Supremo ar fi considerat caducă o acțiune anterioară introdusă de Unió de Pagesos de Catalunya împotriva decretului regal anterior Decretului regal 1470/2007, atacat în prezenta cauză, pe care l‑a abrogat și a închis procedura. În plus, Tribunal Supremo ar fi închis procedura în cadrul unei acțiuni în anulare introduse de o altă asociație de agricultori împotriva Decretului regal 1470/2007, pe motiv că acesta fusese abrogat prin Decretul regal 1612/2008. Din punctul de vedere al guvernului spaniol, procedura din acțiunea principală este, prin urmare, lipsită de obiect și trebuie închisă.

22. Prin urmare, Curtea a solicitat clarificări din partea Tribunal Supremo(11), cu scopul de a se stabili în ce măsură este necesar un răspuns la întrebarea preliminară pentru a se pronunța în acțiunea principală.

23. Tribunal Supremo afirmă în răspunsul său că anularea Decretului regal 1470/2007 nu repune în discuție admisibilitatea întrebării preliminare. În această privință, Tribunal Supremo repetă, pe de o parte, că decretele care i‑au succedat conțin aceleași dispoziții. Pe de altă parte, jurisprudența sa, la care guvernul spaniol face referire, nu este relevantă în prezenta cauză, întrucât abrogarea nu a avut loc în cursul procedurii. Prin urmare, acțiunea introdusă de Unió de Pagesos de Catalunya ar rămâne actuală.

24. Potrivit unei jurisprudențe constante, procedura trimiterii preliminare în temeiul articolului 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale, cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluționarea litigiilor cu care sunt sesizate(12).

25. Atunci când se adresează Curții o întrebare preliminară, se presupune, în principiu, că aceasta este pertinentă pentru decizia care urmează să fie pronunțată în acțiunea principală(13).

26. Curtea nu poate refuza să statueze asupra unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de o instanță națională decât dacă este evident că interpretarea dreptului comunitar solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale, atunci când problema este de natură ipotetică ori atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care îi sunt adresate(14).

27. Funcția conferită Curții în cadrul trimiterilor preliminare este aceea de a contribui la administrarea justiției în statele membre, iar nu de a formula opinii consultative cu privire la întrebări generale sau ipotetice(15).

28. În măsura în care, în răspunsul său la cererile de clarificare formulate de Curte, Tribunal Supremo justifică necesitatea sesizării acesteia prin faptul că dispozițiile materiale ale articolului 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007, abrogat între timp, au fost cuprinse în decretele ulterioare, acesta întărește mai degrabă prima impresie, potrivit căreia răspunsul la această întrebare nu este necesar pentru soluționarea acțiunii principale, ci ar putea deveni necesar numai pentru soluționarea unor eventuale acțiuni viitoare împotriva decretelor ulterioare. Prin urmare, întrebarea preliminară ar fi ipotetică și, astfel, inadmisibilă.

29. Totuși, Tribunal Supremo a explicat de asemenea că jurisprudența sa, potrivit căreia acțiunile în anulare formulate împotriva unor decrete abrogate între timp pe alte căi sunt lipsite de obiect, nu este relevantă în prezenta cauză, întrucât Decretul 1470/2007 atacat nu a fost abrogat în cursul procedurii; acesta concluzionează astfel că acțiunea principală rămâne actuală. Ar fi fost, cu siguranță, de dorit explicații mai detaliate cu privire la faptul că, în dreptul spaniol, decrete deja abrogate anterior introducerii unei acțiuni pot fi declarate nule, însă că acest lucru nu este posibil atunci când acestea au fost abrogate abia în cursul procedurii. Însă, ținând seama de declarația clară a Tribunal Supremo, potrivit căreia acțiunea introdusă de Unió de Pagesos de Catalunya este în continuare actuală, întrebarea preliminară trebuie considerată ca fiind relevantă pentru soluționarea litigiului și, prin urmare, admisibilă.

B – Răspunsul la întrebarea preliminară

30. Prin intermediul întrebării sale, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă este compatibil cu articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 ca un stat membru să rezerve posibilitatea prevăzută de acesta de a acorda noilor agricultori drepturi la plata unică din rezerva națională numai agricultorilor tineri, a căror primă instalare s‑a efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005.

1. Argumentele părților

31. Coordinadora, precum și guvernele spaniol, german și austriac, propun ca răspunsul la această întrebare să fie unul afirmativ.

32. Potrivit acestora, articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 conferă statelor membre puterea de decizie cu privire la atribuirea de ajutoare din rezerva națională noilor agricultori. Dacă un stat membru se prevalează de această opțiune, marja sa de apreciere nu este restrânsă decât în măsura în care trebuie să aplice criterii obiective, să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței. Având în vedere că Spania aplică în această privință criteriile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1698/2005 pentru acordarea de ajutoare la instalarea tinerilor agricultori, aceste cerințe sunt îndeplinite. Marja de apreciere conferită statelor membre pentru utilizarea rezervei naționale a fost admisă de către Curte începând cu Hotărârea Elbertsen(16).

33. În plus, guvernul spaniol susține că este necesar, în scopul interpretării Regulamentului nr. 1782/2003, să se țină seama de reorientarea politicii agricole comune, realizată prin reforma din 2003. Începând cu această reformă, cei doi piloni pe care se sprijinea PAC până la momentul respectiv, și anume susținerea prețurilor de piață și a veniturilor, pe de o parte, și dezvoltarea rurală, pe de altă parte, nu mai sunt în mod clar separați, ci, dimpotrivă, se completează și se suprapun, putând fi constatat în mod vizibil avântul luat de dezvoltarea rurală(17). Legătura stabilită de reglementarea în litigiu ar ține seama tocmai de această realitate.

34. În ceea ce privește principiul egalității de tratament, guvernul austriac afirmă că tinerii agricultori, în sensul articolului 22 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1698/2005, merită în mod special să primească un ajutor și, prin urmare, nu se află în aceeași situație cu alți noi agricultori. În orice caz, o inegalitate de tratament ar fi în mod obiectiv justificată, chiar și în situații comparabile, în special prin obiectivul de a favoriza dezvoltarea rurală. Nici guvernul german nu observă o discriminare, însă, în definitiv, revine instanței de trimitere sarcina de a se pronunța în acest sens.

35. În plus, guvernul german arată că articolul 2 litera (k) din Regulamentul de aplicare nr. 795/2004 conține numai o definiție minimală a celor care intră pentru prima dată pe piață, din rândul cărora statele membre pot alege potrivit unor criterii obiective. Puterea de apreciere conferită statelor membre în ceea ce privește stabilirea acestor criterii este de asemenea evidențiată de articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul de aplicare nr. 795/2004.

36. În principiu, guvernul elen împărtășește punctul de vedere al Coordinadora și al celorlalte guverne, însă consideră totuși că reglementarea spaniolă nu este compatibilă cu articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003, întrucât aceasta ia în considerare numai tinerii agricultori care au beneficiat la prima instalare de un ajutor în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005, fără a putea fi identificate motive obiective pentru a nu acorda ajutor și tinerilor agricultori care au beneficiat de un ajutor la prima instalare în temeiul Regulamentului nr. 1257/1999, anterior acestuia.

37. Comisia consideră că articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 nu este compatibil cu articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 întrucât este contrar principiului egalității de tratament. Astfel, pe de o parte, acesta ia în considerare numai noii agricultori care sunt de asemenea tineri agricultori. Pe de altă parte, are loc o discriminare și între tinerii agricultori, în măsura în care se impune ca prima lor instalare să se efectueze în cadrul unui program de dezvoltare rurală și ca aceștia să își desfășoare activitatea în anumite sectoare.

2. Analiză

a) Considerații introductive

38. Articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 subordonează atribuirea de drepturi la plata unică din rezerva națională întrunirii a patru condiții.

39. În primul rând, trebuie să fie vorba despre tineri agricultori și, în al doilea rând, prima lor instalare trebuie să se fi efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005. Astfel cum reiese din decizia de trimitere, aceste condiții fac referire la articolul 22 din Regulamentul nr. 1698/2005, potrivit căruia ajutorul pentru instalarea tinerilor agricultori, prevăzut la articolul 20 litera (a) punctul (ii) din același regulament(18), se acordă persoanelor care (a) sunt în vârstă de cel mult 40 de ani și se instalează pentru prima dată într‑o exploatație agricolă, ca șef de exploatație, (b) dețin competențe și calificări profesionale suficiente și (c) prezintă un plan de dezvoltare pentru activitățile agricole.

40. În al treilea rând, articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 impune ca tânărul agricultor să își desfășoare activitatea într‑un anumit sector, mai precis unul dintre cele enumerate în anexa VI la Regulamentul nr. 1782/2003, cu excepția celui al producerii de semințe. În al patrulea rând, tânărul agricultor trebuie să nu fi primit nicio plată din rezerva națională.

41. Niciuna dintre aceste patru condiții nu este menționată la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003, care prevede că statele membre pot utiliza rezerva națională pentru a acorda, în mod prioritar, cuantumurile de referință agricultorilor care încep să desfășoare o activitate agricolă după 31 decembrie 2002 sau în 2002, dar fără să perceapă plăți directe în anul respectiv, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.

42. Deși instanța națională menționează în decizia sa de trimitere cele patru condiții conținute de reglementarea spaniolă, aceasta menționează în cadrul întrebării preliminare numai primele două dintre aceste condiții. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm, în esență, pe primele două cerințe, mai precis faptul că trebuie să fie vorba despre un tânăr agricultor, a cărui primă instalare să se fi efectuat în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005 privind dezvoltarea rurală. Răspunsul la această întrebare poate determina caracterul oportun sau redundant al unor reflecții suplimentare cu privire la celelalte două condiții.

b) Cu privire la aspectul dacă trebuie exercitată puterea de apreciere

43. Mai întâi, trebuie să se arate că, potrivit articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003, statele membre au competența de a decide dacă se folosesc sau nu se folosesc de posibilitatea prevăzută de acesta. Astfel, această dispoziție prevede în mod explicit că statele membre „pot” utiliza rezerva națională pentru a acorda, în mod prioritar, cuantumurile de referință noilor agricultori(19). În plus, aceasta este confirmată de articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul de aplicare nr. 795/2004, care prevede: „În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută la articolul 42 alineatele (3) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, […]”.

44. Însă aceasta nu clarifică și aspectul dacă și, după caz, în ce măsură statele membre dispun de asemenea de o putere de apreciere în ceea ce privește stabilirea modalităților de atribuire a cuantumurilor de referință, în special în ceea ce privește stabilirea cercului beneficiarilor acestora.

c) Cu privire la domeniul de aplicare al articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003

45. Înainte de a putea răspunde la întrebarea cum trebuie exercitată puterea de apreciere, trebuie, mai întâi, să se delimiteze cu mai multă precizie domeniul de aplicare al articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003. Astfel cum rezultă din întrebarea preliminară, Ministerio Fiscal(20) a susținut, în procedura din acțiunea principală, că posibilitatea oferită statelor membre la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 de a atribui drepturi din rezerva națională nu se limitează la categoria noilor agricultori care este menționată la respectivul articol, ci mai degrabă această categorie trebuie luată în considerare în mod prioritar.

46. Scopul rezervei naționale, precum și economia articolului 42 din Regulamentul nr. 1782/2003 pledează împotriva acestei teze.

47. Astfel cum reiese din considerentul (29) al regulamentului, rezerva națională este constituită în vederea situațiilor speciale, putând fi folosită și pentru a facilita participarea noilor agricultori la schema de plată unică. Însă, dacă articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu s‑ar referi în mod exclusiv la noii agricultori, ci la toți agricultorii, noii agricultori trebuind doar să fie luați în considerare în mod prioritar, scopul specific atribuit rezervei naționale ar fi neglijat. Astfel, contrar alineatelor (4) și (5), alineatul (3) al acestui articol nu ar mai conține nicio delimitare a grupului de beneficiari. Însă, astfel cum arată guvernul elen, rezerva națională și‑ar pierde finalitatea dacă ar fi constituită, mai întâi, printr‑o reducere lineară a cuantumurilor de referință ale tuturor agricultorilor, iar ulterior ar fi repartizată tuturor agricultorilor.

48. Expresia „în mod prioritar” face trimitere, astfel cum arată în mod întemeiat guvernul german, mai degrabă la raportul reciproc dintre dispozițiile alineatelor (3)-(5) ale articolului 42 din Regulamentul nr. 1782/2003. Astfel, în timp ce alineatul (4) al acestui articol impune statelor membre să utilizeze rezerva națională pentru agricultorii aflați într‑o situație specială, alineatele (3) și (5) le oferă o opțiune. Posibilitatea prevăzută la alineatul (3) prevalează, în această privință, asupra celei menționate la alineatul (5), care se referă la agricultorii din anumite zone. Alineatul (7) stipulează, în această privință, că drepturile din rezerva națională trebuie să fie reduse în mod linear, în cazul în care aceasta nu este suficientă pentru a acoperi cazurile prevăzute la alineatele (3) și (4). Însă această dispoziție nu se referă și la cazurile menționate la alineatul (5), care pot fi luate în considerare numai atunci când rezerva națională este suficientă pentru cazurile menționate la alineatele (3) și (4).

49. Articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 se referă, prin urmare, exclusiv la noii agricultori în sensul în care aceștia sunt definiți în regulamentul respectiv. Această categorie de persoane este în continuare restrânsă prin articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007, în măsura în care această dispoziție națională ia în considerare numai tinerii agricultori care au beneficiat deja de un ajutor pentru prima instalare în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005 privind dezvoltarea rurală.

d) Cu privire la aspectul cum trebuie exercitată puterea de apreciere

50. În ceea ce privește admisibilitatea unei astfel de reduceri a cercului beneficiarilor la scară națională, trebuie, mai întâi, să se observe că articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 conferă de asemenea statelor membre o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește stabilirea modalităților concrete de atribuire a cuantumurilor de referință din rezerva națională. Aceasta decurge din faptul că articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 conține în mod evident lacune care trebuie acoperite, iar această sarcină revine, cel puțin parțial, statelor membre.

51. Articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 obligă, de fapt, statele membre să se folosească de posibilitatea prevăzută de acesta de a acorda cuantumurile de referință pe baza unor criterii obiective, asigurând un tratament egal al agricultorilor și evitând denaturarea pieței și a concurenței. Articolul 6 din Regulamentul nr. 795/2004 conține, într‑adevăr, anumite reguli pentru calcularea numărului și a valorii drepturilor de plată alocate în acest sens. Însă această dispoziție face trimitere de asemenea la criteriile obiective care urmează să fie stabilite de statele membre.

52. Dacă sarcina de a stabili criteriile de atribuire către noii agricultori a cuantumurilor de referință din rezerva națională revine, prin urmare, statelor membre, acestea dispun în mod logic în acest sens de o anumită putere de apreciere. De altfel, acest aspect este stabilit în mod expres în considerentul (5) al Regulamentului de aplicare nr. 795/2004.

53. Astfel, se constată că articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu conține niciun element care să indice că statelor membre le‑ar fi a priori interzis să facă o selecție în rândul noilor agricultori. Nici faptul că litera (k) a articolului 2, „Definiții”, din Regulamentul de aplicare nr. 795/2004 explică cine trebuie considerat nou agricultor sau, mai exact, „agricultor care începe să desfășoare o activitate agricolă” nu se opune ca puterea de apreciere a statelor membre să includă de asemenea posibilitatea de a nu permite tuturor noilor agricultori să beneficieze de rezerva națională.

54. Atunci când își exercită puterea de apreciere, statele membre trebuie totuși să țină seama, pe de o parte, de cerințele și de dispozițiile prezentate anterior ale Regulamentelor nr. 1782/2003 și nr. 795/2004 și, pe de altă parte, de jurisprudența relevantă. Potrivit acesteia, atunci când adoptă măsuri de aplicare a unei reglementări a Uniunii, statele membre sunt obligate să își exercite puterea discreționară cu respectarea, printre altele, a principiilor generale ale dreptului Uniunii, printre care se numără principiile proporționalității și nediscriminării(21). În plus, astfel de măsuri de aplicare trebuie să respecte drepturile fundamentale(22). În continuare, o reglementare națională adoptată în cadrul politicii agricole comune nu poate fi adoptată sau aplicată într‑un mod care să compromită obiectivele urmărite de politica agricolă comună(23).

i) Existența unor criterii obiective

55. Criteriile prevăzute la articolul 22 din Regulamentul nr. 1698/2005, pe care se întemeiază reglementarea spaniolă contestată în prezenta cauză, mai precis acelea că trebuie să fie vorba despre persoane care (a) sunt în vârstă de cel mult 40 de ani și se instalează pentru prima dată într‑o exploatație agricolă, ca șef de exploatație, (b) dețin competențe și calificări profesionale suficiente și (c) prezintă un plan de dezvoltare pentru activitățile agricole, sunt, fără îndoială, criterii obiective și, prin urmare, prima condiție de la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 trebuie considerată ca fiind îndeplinită.

ii) Principiul egalității de tratament

56. Este mai dificil să se răspundă la întrebarea dacă a doua cerință prevăzută la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003, mai precis aceea de a asigura tratamentul egal al agricultorilor, este suficient respectată.

57. În special, trebuie să se semnaleze, în acest context, că interdicția de discriminare pe criterii de vârstă are caracterul unui drept fundamental, în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta drepturilor fundamentale”)(24) și că trebuie să fie respectată de statele membre, în temeiul articolului 51 alineatul (1) din carta menționată, atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii(25).

58. Potrivit unei jurisprudențe constante(26), principiul egalității de tratament sau al nediscriminării, în cadrul căruia interdicția de discriminare pe criterii de vârstă reprezintă numai o aplicare specifică(27), impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. Elementele care definesc diferite situații și astfel caracterul comparabil al acestora trebuie să fie determinate și evaluate în special în funcție de obiectul și de finalitatea actului care instituie distincția în cauză(28). În plus, trebuie luate în considerare principiile și obiectivele domeniului din care face parte actul respectiv(29).

– Caracterul comparabil al situațiilor

59. Regimul de plată unică instituit de Regulamentul nr. 1782/2003 urmărește în special, precum ajutoarele cuplate la produs pe care acesta le‑a reunit, să asigure un venit echitabil populației agricole(30), ceea ce se numără, în temeiul articolului 39 alineatul (1) litera (b) TFUE (fostul articol 33 CE), printre obiectivele politicii agricole comune.

60. În ceea ce privește obiectivul articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003, care este acela de a permite agricultorilor să beneficieze de schema de plată unică și de a le asigura astfel acestora un venit echitabil, situația tinerilor agricultori a căror primă instalare s‑a efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005 nu diferă de aceea a altor noi agricultori.

61. Articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 urmărește să pună în aplicare articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 și, prin urmare, trebuie să urmărească, în esență, același scop.

62. Guvernul spaniol susține, în această privință, că articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 trebuie să țină seama de faptul că rezerva națională este limitată, astfel încât este necesar ca accesul la aceasta să fie neapărat restrâns. În măsura în care decretul regal procedează la această restricție, prin aplicarea criteriilor prevăzute la articolul 22 din Regulamentul nr. 1698/2005, acesta este conform cu noua orientare a politicii agricole comune, potrivit căreia cei doi piloni pe care se sprijinea PAC până la momentul respectiv, mai precis susținerea prețurilor de piață și a veniturilor, pe de o parte, și dezvoltarea rurală, pe de altă parte, nu mai sunt în mod clar separați, ci, dimpotrivă, se completează și se suprapun, putând fi constatat în mod vizibil avântul luat de dezvoltarea rurală.

63. Însă faptul că se iau în considerare obiectivele dezvoltării rurale nu poate determina ca situația tinerilor agricultori a căror primă instalare s‑a efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005 să difere de situația altor noi agricultori din punctul de vedere al nevoii de a obține un ajutor de venit, care reprezintă elementul central al Regulamentului nr. 1782/2003. Aceste obiective trebuie luate în considerare numai în cadrul întrebării, care va fi examinată în continuare, dacă există un motiv obiectiv pentru acest tratament diferit.

– Existența unui motiv obiectiv pentru tratamentul diferit

64. Rezerva națională, astfel cum au arătat în mod întemeiat guvernele spaniol și german, este limitată. Din articolul 42 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 rezultă că resursele disponibile în acest sens nu pot depăși un anumit plafon. În plus, utilizarea acesteia nu este limitată, astfel cum rezultă de la alineatele (4) și (5) ale aceluiași articol, la ajutorul pentru noii agricultori. Prin urmare, independent de regulile de prioritate și de reducere prevăzute de acest articol, poate fi util ca posibilitatea de la alineatul (3), de a permite noilor agricultori să participe la schema de plată unică, să fie restrânsă la o anumită categorie de persoane.

65. Astfel cum arată guvernul austriac, grupul celor care au primit deja o primă de instalare în temeiul articolului 20 litera (a) punctul (ii) și al articolului 22 din Regulamentul nr. 1698/2005 merită în mod special să fie ajutat, întrucât aceștia reunesc, din punctul de vedere al persoanei și al exploatației, condițiile care indică o activitate agricolă serioasă și durabilă.

66. De asemenea, vârsta se numără printre aceste condiții, deoarece putem presupune, în cazul tinerilor agricultori, că aceștia își vor conduce exploatația agricolă nou‑înființată pentru o perioadă suficient de îndelungată pentru ca investițiile ridicate pe care aceasta le implică să fie amortizate, iar activitatea agricolă să poată fi desfășurată în mod durabil.

67. În ceea ce privește limita de vârstă concretă de cel mult 40 de ani, legiuitorul trebuie să dispună, precum în sectorul politicii de ocupare a forței de muncă și al politicii sociale(31), de o putere de apreciere care poate face obiectul unui control numai cu privire la aspectul dacă limita de vârstă stabilită este, în mod evident, inadecvată. Această situație nu se regăsește în prezenta cauză. Astfel, putem presupune că o persoană în vârstă de cel mult 40 de ani își va continua activitatea în cadrul exploatației pentru o perioadă suficient de îndelungată pentru a putea contribui la o agricultură și o dezvoltare rurală durabile.

68. În plus, astfel cum susțin guvernele spaniol, german și austriac, faptul că articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 se întemeiază pe criteriile de acordare a ajutorului prevăzute la articolul 22 din Regulamentul nr. 1698/2005 privind dezvoltarea rurală este conform cu noua orientare a politicii agricole comune. Astfel cum rezultă din considerentul (21) al Regulamentului nr. 1782/2003, obiectivul de a asigura un nivel de viață echitabil pentru populația agricolă este direct legat de conservarea zonelor rurale. Mai mult, acest regulament prevede transferul ajutoarelor către dezvoltarea rurală. Într‑adevăr, acesta instituie un sistem obligatoriu în vederea reducerii treptate a plăților directe („modularea”), pentru a efectua economii care să permită finanțarea măsurilor de dezvoltare rurală(32).

69. Prin urmare, prin faptul că permite numai tinerilor agricultori care au primit deja un ajutor de instalare în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005 să beneficieze de rezerva națională, reglementarea spaniolă contribuie în continuare la dezvoltarea rurală în conformitate cu obiectivele generale ale politicii agricole comune. Șansele de succes ale agricultorilor care merită un ajutor și care au beneficiat de un ajutor cu ocazia primei instalări vor crește mai mult, ceea ce garantează simultan o utilizare eficientă și coerentă a bugetelor Uniunii destinate acțiunilor de ajutor.

70. Prin urmare, există un motiv obiectiv legitim care poate, în principiu, justifica tratamentul diferit în cauză al agricultorilor a căror primă instalare s‑a efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005, în comparație cu alți noi agricultori.

71. Totuși, guvernul elen observă o inegalitate de tratament nelegală în faptul că articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 se referă numai la tinerii agricultori a căror primă instalare s‑a efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005, iar nu la aceia în cazul cărora aceasta s‑a efectuat în temeiul Regulamentului nr. 1257/1999, care conține aceleași condiții. În ședință, Comisia a susținut aceste concluzii.

72. Schema de ajutor instituită de Regulamentul nr. 1698/2005 a înlocuit, începând cu 1 ianuarie 2007, schema instituită de Regulamentul nr. 1257/1999(33). Prin urmare, au existat, fără îndoială, pe parcursul anului 2007, agricultori noi și tineri care au primit un ajutor pentru prima instalare în cadrul schemei de sprijin pentru dezvoltare rurală a Uniunii, însă nu în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005, astfel cum impune articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal, ci în temeiul Regulamentului nr. 1257/1999, anterior, care conținea în esență aceleași criterii. Trebuie să se recunoască, în favoarea guvernului elen, că nu se poate stabili în ce măsură data primei instalări ar putea constitui un motiv obiectiv pentru ca acești agricultori să nu poată beneficia de rezerva națională.

73. Chestionat cu privire la acest subiect, guvernul spaniol a declarat în ședință că dreptul național ar impune legiuitorului spaniol să facă referire la regulamentul actual al Uniunii, însă că nu ar produce nicio inegalitate de tratament în funcție de data instalării. Coordinadora a afirmat același lucru.

74. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 nu conduce la inegalitatea de tratament în cauză. Pe de o parte, putem considera că respectivele cazuri au fost deja luate în considerare în decretele anterioare și, pe de altă parte, nu este exclus ca această dispoziție să fie aplicată astfel încât trimiterea la Regulamentul nr. 1698/2005 să fie de asemenea considerată ca fiind o trimitere la Regulamentul nr. 1257/1999.

75. Independent de aceasta, revine de asemenea instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă există împrejurări care să indice caracterul disproporționat al restrângerii participării noilor agricultori la rezerva națională numai la tinerii agricultori a căror primă instalare s‑a efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005 (sau, după caz, al Regulamentului nr. 1257/1999). Dosarul nu furnizează niciun indiciu în susținerea acestei teze.

76. Sub rezerva verificării care urmează să fie efectuată de instanța de trimitere, trebuie să se stabilească, prin urmare, că articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 respectă principiul egalității de tratament.

iii) Evitarea denaturării pieței și a concurenței

77. În ceea ce privește, în cele din urmă, a treia cerință de la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003, și anume că este necesar să se evite denaturarea pieței și a concurenței, nimic nu indică și nimeni nu a susținut faptul că articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 ar conduce la astfel de denaturări.

e) Concluzie

78. Întrucât celelalte cerințe impuse de jurisprudență în ceea ce privește exercitarea de către statele membre a puterii de apreciere care le este conferită pentru punerea în aplicare a dreptului Uniunii au fost deja luate în considerare în cadrul prezentei analize, trebuie să se stabilească, în concluzie, că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu se opune ca un stat membru să rezerve posibilitatea prevăzută de acesta de a acorda noilor agricultori drepturi la plata unică din rezerva națională numai tinerilor agricultori a căror primă instalare s‑a efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005.

f) Cu privire la celelalte cerințe de la articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007

79. Astfel cum s‑a menționat deja, articolul 9 alineatul 2 litera b) din Decretul regal 1470/2007 impune ca tânărul agricultor să își desfășoare activitatea într‑un anumit sector, mai precis unul dintre cele enumerate în anexa VI la Regulamentul nr. 1782/2003, cu excepția celui al producerii de semințe. În plus, tânărul agricultor trebuie să nu fi primit nicio plată din rezerva națională.

80. Analiza precedentă a arătat că articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 conferă statelor membre o marjă de apreciere în ceea ce privește modalitățile concrete de atribuire a unor drepturi de plată din rezerva națională noilor agricultori. În acest context, nimic nu se opune a priori ca un stat membru să decidă să includă numai anumite sectoare agricole. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, dacă este cazul, dacă aceasta ar putea constitui o încălcare, în special a principiului egalității de tratament. Dosarul nu conține nicio informație în acest sens.

81. În ceea ce privește cealaltă condiție, care impune ca tânărul agricultor să nu fi primit încă nicio plată din rezerva națională, pare a fi conform cu scopul și cu spiritul rezervei naționale ca un astfel de agricultor, care a participat deja la schema de plată unică, să nu poată beneficia de alte drepturi în temeiul rezervei naționale, în calitate de „nou” agricultor.

V – Concluzie

82. Prin urmare, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Tribunal Supremo după cum urmează:

„Sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu se opune ca un stat membru să rezerve posibilitatea prevăzută de acesta de a acorda noilor agricultori drepturi la plata unică din rezerva națională numai tinerilor agricultori a căror primă instalare s‑a efectuat în cadrul unui program de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005.”

1 – Limba originală: germana.

2 – Articolul 39 alineatul (1) litera (b) TFUE [fostul articol 33 alineatul (1) litera (b) CE].

3 – În temeiul regulamentului aplicabil ratione temporis în prezenta cauză, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177, rectificare în JO L 270, 21.10.2003, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 76, p. 291, rectificare în JO L 96, 15.4.2009, p. 39, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1782/2003” sau „Regulamentul nr. 1782/2003 privind schema de plată unică”). Acest regulament a fost abrogat și înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16, rectificare în JO L 43, 18.2.2010, p. 7).

4 – Versiunea în limba germană a Regulamentului nr. 1782/2003 utilizează termenul destul de abstract „Betriebsinhaber” [„proprietar de exploatație”], în timp ce alte versiuni lingvistice utilizează termeni mai plastici, precum „farmer”, „agriculteur”, „agricoltore”, „agricultor” sau „landbouwer”. Pentru toate limbile, potrivit definiției de la articolul 2 litera (a) din acest regulament, noțiunea se referă la o persoană fizică sau juridică sau la un grup de persoane fizice sau juridice. Pentru o mai bună înțelegere, vom utiliza în continuare termenul „agricultor”.

5 – În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 277, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 66, p. 101, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1698/2005” sau „Regulamentul nr. 1698/2005 privind dezvoltarea rurală”).

6 – Citat la nota de subsol 3.

7 – JO L 141, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 193, denumit în continuare „Regulamentul de aplicare nr. 795/2004”.

8 – Citat la nota de subsol 5.

9 – Publicat în Boletín Oficial del Estado din 3 noiembrie 2007.

10 – Potrivit indicațiilor furnizate de Coordinadora de Organizaciones de Agricultores y Ganaderos – Iniciativa Rural del Estado Español (Federația Sindicatelor Spaniole de Agricultori și de Crescători − Inițiativă a Statului Spaniol pentru Dezvoltare Rurală), participantă în cadrul procedurii din acțiunea principală și al procedurii în fața Curții.

11 – În temeiul articolului 104 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

12 – Hotărârea din 4 iulie 2006, Adeneler și alții (C‑212/04, Rec., p. I‑6057, punctul 40), și Hotărârea din 24 martie 2009, Danske Slagterier (C‑445/06, Rep., p. I‑2119, punctul 65), Ordonanța din 14 octombrie 2010, Reinke (C‑336/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 13), și Hotărârea din 9 noiembrie 2010, VB Pénzügyi Lízing (C‑137/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37).

13 – Hotărârea din 16 decembrie 2008, Cartesio (C‑210/06, Rep., p. I‑9641, punctul 67), Hotărârea din 22 iunie 2010, Melki și Abdeli (C‑188/10 și C‑189/10, Rep., p. I‑5667, punctul 27), și Hotărârea din 12 octombrie 2010, Rosenbladt (C‑45/09, Rep., p. I‑9391, punctul 33).

14 – A se vedea hotărârile citate la nota de subsol 13.

15 – Hotărârea din 12 iunie 2003, Schmidberger (C‑112/00, Rec., p. I‑5659, punctul 32), Hotărârea din 8 septembrie 2009, Budĕjovický Budvar (C‑478/07, Rep., p. I‑7721, punctul 64), și Hotărârea din 11 martie 2010, Attanasio Group (C‑384/08, Rep., p. I‑2055, punctul 28).

16 – Hotărârea din 22 octombrie 2009 (C‑449/08, Rep., p. I‑10241).

17 – În această privință, guvernul spaniol face trimitere, în special, la considerentul (1) al Regulamentului nr. 1698/2005, potrivit căruia „[o] politică de dezvoltare rurală ar trebui să însoțească și să completeze politicile de sprijin al pieței și al veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune și să contribuie astfel la realizarea obiectivelor politicii menționate, prevăzute în tratat”, precum și la considerentul (5) al Regulamentului nr. 1782/2003, potrivit căruia acest regulament prevede o reducere progresivă a plăților directe și utilizarea economiilor realizate pentru finanțarea măsurilor de dezvoltare rurală.

18 – Versiunea în limba germană a Regulamentului nr. 1698/2005 utilizează în acest sens expresia „Junglandwirte” [agricultori debutanți], însă, conform exemplului altor versiuni lingvistice și pentru a evidenția mai bine diferența între „noii” agricultori, îi vom numi „tineri agricultori”.

19 – Astfel, Curtea a hotărât deja, la punctul 28 din Hotărârea Elbertsen (citată la nota de subsol 16, punctul 28), că articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003 conferă în mod expres statelor membre posibilitatea de a utiliza sau de a nu utiliza rezerva națională în situațiile menționate de această dispoziție.

20 – Ministerul Public spaniol.

21 – Hotărârea din 20 iunie 2002, Mulligan și alții (C‑313/99, Rec., p. I‑5719, punctul 35), Hotărârea din 11 ianuarie 2007, Piek (C‑384/05, Rep., p. I‑289, punctul 34), și Hotărârea din 5 mai 2011, Etling și Etling (C‑230/09 și C‑231/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 74).

22 – Hotărârea Etling și Etling, citată la nota de subsol 21, punctul 74; a se vedea de asemenea Ordonanța din 1 martie 2011, Chartry (C‑457/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 22).

23 – Hotărârea Etling și Etling, citată la nota de subsol 21, punctul 75.

24 – A se vedea punctul 77 din Concluziile avocatului general Bot prezentate la 7 iulie 2009 în cauza Kücükdeveci (Hotărârea din 19 ianuarie 2010, C‑555/07, Rep., p. I‑365).

25 – A se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2010, MCB. (C‑400/10 PPU, Rep., p. I‑8965, punctul 51), și Hotărârea din 22 decembrie 2010, DEB Deutsche Energiehandels‑und Beratungsgesellschaft (C‑279/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 30).

26 – Hotărârea din 6 decembrie 2005, ABNA și alții (C‑453/03, C‑11/04, C‑12/04 și C‑194/04, Rec., p. I‑10423, punctul 63), Hotărârea din 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique et Lorraine și alții (cunoscută sub numele „Arcelor”, C‑127/07, Rep., p. I‑9895, punctul 23), Hotărârea din 7 iulie 2009, S. P. C. M. și alții (C‑558/07, Rep., p. I‑5783, punctul 74), și Hotărârea din 1 martie 2011, Association Belge des Consommateurs Test‑Achats și alții (cunoscută sub numele „Test Achats”, C‑236/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 28).

27 – Hotărârea Kücükdeveci (citată la nota de subsol 24, punctul 50).

28 – Hotărârile Arcelor (citată la nota de subsol 26, punctul 26) și Test Achats (citată la nota de subsol 26, punctul 29), precum și Hotărârea din 17 martie 2011, AJD Tuna (C‑221/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 93).

29 – Hotărârea Arcelor (citată la nota de subsol 26, punctul 26).

30 – A se vedea considerentele (25) și (26) ale Regulamentului nr. 73/2009 (citat la nota de subsol 3).

31 – Hotărârea din 16 octombrie 2007, Palacios de la Villa (C‑411/05, Rep., p. I‑8531, punctul 68), și Hotărârea din 12 ianuarie 2010, Petersen (C‑341/08, Rep., p. I‑47, punctul 70). A se vedea de asemenea, cu privire la acest subiect, punctul 54 din Concluziile noastre prezentate în cauza Andersen (Hotărârea din 12 octombrie 2010, C‑499/08, Rep., p. I‑9343).

32 – A se vedea considerentul (5) al Regulamentului nr. 1782/2003, precum și considerentele (8) și (9) ale Regulamentul nr. 73/2009, citat la nota de subsol 3.

33 – A se vedea articolul 93 alineatul (1) și articolul 94 alineatul (1), precum și considerentul (70) al Regulamentului nr. 1698/2005.