Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Commissione tributaria centrale, sezione di Bologna — Italia) — Ufficio IVA di Piacenza/Belvedere Costruzioni Srl

(Cauza C-500/10) (1)

(Fiscalitate - TVA - Articolul 4 alineatul (3) TUE - A șasea directivă - Articolele 2 și 22 - Soluționarea automată a proceselor aflate pe rolul instanței fiscale de al treilea grad)

2012/C 151/11

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria centrale, sezione di Bologna

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Ufficio IVA di Piacenza

Pârâtă: Belvedere Costruzioni Srl

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Commissione tributaria centrale di Bologna — Taxa pe valoarea adăugată — Articolele 2 și 22 din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Obligația statelor membre de a asigura o colectare efectivă a TVA ului — Reglementare națională care prevede, în anumite condiții, încheierea procedurii judecătorești în materie fiscală fără ca instanța de recurs să se pronunțe pe fond, decizia pronunțată de instanța de apel dobândind autoritate de lucru judecat — Pretins efect de renunțare la recuperarea impozitelor armonizate

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (3) TUE și articolele 2 și 22 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării, în materie de taxă pe valoarea adăugată, a unei dispoziții naționale excepționale, precum cea din acțiunea principală, care prevede închiderea în mod automat a procedurilor aflate pe rolul instanței fiscale de al treilea grad, atunci când aceste proceduri au la origine o acțiune introdusă în primă instanță cu mai mult de 10 ani și, în practică, cu mai mult de 14 ani înainte de data intrării în vigoare a acestei dispoziții, iar administrația fiscală a căzut în pretenții în primele două grade de jurisdicție, închiderea în mod automat menționată mai sus având drept consecință conferirea autorității de lucru judecat deciziei instanței de al doilea grad de jurisdicție și stingerea creanței revendicate de administrația fiscală.

(1)  JO C 346, 18.12.2010.