9.6.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 165/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 aprilie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Högsta domstolen — Suedia) — Bonnier Audio AB, Earbooks AB, Norstedts Förlagsgrupp AB, Piratförlaget AB, Storyside AB/Perfect Communication Sweden AB

(Cauza C-461/10) (1)

(Drept de autor și drepturi conexe - Prelucrarea datelor prin internet - Atingere adusă unui drept exclusiv - Cărți audio devenite accesibile cu ajutorul unui server FTP prin intermediul internetului printr o adresă IP furnizată de operatorul internet - Somație adresată operatorului internet de a furniza numele și adresa utilizatorului adresei IP)

2012/C 165/07

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Bonnier Audio AB, Earbooks AB, Norstedts Förlagsgrupp AB, Piratförlaget AB, Storyside AB

Pârâtă: Perfect Communication Sweden AB

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Högsta domstolen — Interpretarea Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, p. 24, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 51) și a Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56) — Proprietate intelectuală — Drept exclusiv al unei edituri de a pune la dispoziția publicului cărți în format audio — Pretinsă încălcare a acestui drept prin faptul că aceste cărți în format audio au devenit accesibile prin intermediul unui server FTP (File transfer protocol), program de partajare a fișierelor prin internet — Somație, adresată operatorului internet care furnizează conexiunea internet a serverului prin atribuirea unei adrese IP, de a comunica titularului dreptului de autor informații privind numele și adresele persoanelor înregistrate ca utilizatori ai adresei IP respective pe o perioadă determinată

Dispozitivul

Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE trebuie interpretată în sensul că nu se opune aplicării unei legislații naționale, instituită în temeiul articolului 8 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, care permite, în scopul de a identifica un abonat la internet sau un utilizator de internet, somarea unui furnizor de acces la internet să comunice titularului unui drept de autor sau succesorului său în drepturi identitatea abonatului căruia i a fost atribuită o adresă IP („Internet Protocol”) care ar fi fost utilizată pentru a se aduce atingere respectivului drept, întrucât o asemenea legislație nu intră în domeniul de aplicare ratione materiae al Directivei 2006/24.

2.	În acțiunea principală, faptul că statul membru vizat nu a transpus încă Directiva 2006/24, deși termenul prevăzut pentru transpunerea directivei a expirat, este lipsit de pertinență.

Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) și Directiva 2004/48 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, în măsura în care această legislație permite instanței naționale sesizate cu o cerere de emitere a unei somații de comunicare a datelor cu caracter personal, formulată de o persoană care are calitate procesuală activă, să pondereze, în funcție de împrejurările fiecărei cauze și ținând seama în mod corespunzător de cerințele care rezultă din principiul proporționalității, interesele opuse existente.

(1) JO C 317, 20.11.2010.