17.12.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 370/14

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 octombrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'État — Franța) — Société Groupe Limagrain Holding/Établissement national des produits de l'agriculture et de la mer

(Cauza C-402/10) (1)

(Agricultură - Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 și Regulamentul (CEE) nr. 565/80 - Restituiri la export - Restituire plătită în avans - Mărfuri plasate sub regimul antrepozitului vamal - Lipsa unei evidențe operative - Dovada exportului mărfurilor - Dobândirea, în totalitate sau în parte, a restituirii aferente acestui export - Obligația de a rambursa suma percepută nejustificat - Aplicarea unei majorări la suma care trebuie rambursată)

2011/C 370/22

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Société Groupe Limagrain Holding

Pârât: Établissement national des produits de l'agriculture et de la mer

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Conseil d'État (Franța) — Interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO L 351, p. 1) coroborat cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 565/1980 al Consiliului din 4 martie 1980 privind plata anticipată a restituirilor la export pentru produsele agricole (JO L 62, p. 5, Ediție specială, 03/vol. 3, p. 159) — Plasarea mărfurilor sub regimul antrepozitului vamal în vederea exportării cu finanțarea anticipată a restituirii — Rambursarea sumelor percepute în avans în lipsa ținerii unor registre de stocuri — Condiții de rambursare.

Dispozitivul

Dispozițiile dreptului Uniunii referitoare la prefinanțarea restituirilor la export trebuie să fie interpretate în sensul că ținerea, în conformitate cu reglementarea vamală a Uniunii, a unei evidențe operative a produselor plasate sub control vamal constituie o condiție pentru plata anticipată a unei restituiri la export aferente acestor produse. Cu toate acestea, îndoielile reziduale cu privire la exactitatea anumitor înscrieri sau care țin de discordanțe în evidența operativă menționată pot fi clarificate cu ajutorul altor documente suplimentare, în măsura în care aceste documente sunt considerate satisfăcătoare de autoritățile naționale competente.

Dispozițiile dreptului Uniunii referitoare la prefinanțarea restituirilor la export trebuie să fie interpretate în sensul că:

—

în măsura în care și atât timp cât nu a fost respectată obligația de a ține, în conformitate cu reglementarea vamală a Uniunii, o evidență operativă a produselor plasate sub control vamal, proba faptului că au fost exportate mărfuri similare din punctul de vedere al cantității și al naturii cu cele menționate în declarația de plată a unui avans nu este suficientă pentru ca suma restituirii la export aferente acestor mărfuri să poată fi considerată ca fiind dobândită în ceea ce îl privește pe exportator;

—

în ipoteza în care exportatorul trebuie să ramburseze în totalitate sau în parte, ca urmare a neîndeplinirii obligației de a ține o evidență operativă a produselor plasate într-un antrepozit vamal, sumele încasate cu titlu de avans dintr-o restituire la export, este necesar să se aplice la suma nedatorată de rambursat majorarea de 20 % prevăzută la articolul 33 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole, astfel cum a fost modificat în special prin Regulamentul (CEE) nr. 1708/93 al Comisiei din 30 iunie 1993.

(1) JO C 288, 23.10.2010.