Hotărârea Curții (Camera a doua) din 28 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal administratif — Luxemburg) — Brahim Samba Diouf/Ministre du Travail, de l'Emploi et de l'Immigration

(Cauza C-69/10) (1)

(Directiva 2005/85/CE - Standarde minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și de retragere a statutului de refugiat - Noțiunea «hotărâr[e] luat[ă] cu privire la cererea […] de azil» în sensul articolului 39 din această directivă - Cerere de obținere a statutului de refugiat formulată de un resortisant al unei țări terțe - Lipsa unor motive care să justifice acordarea protecției internaționale - Respingerea cererii în cadrul unei proceduri accelerate - Inexistența unei căi de atac împotriva deciziei de a judeca cererea potrivit unei proceduri accelerate - Dreptul la un control jurisdicțional efectiv)

2011/C 298/08

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Brahim Samba Diouf

Pârât: Ministre du Travail, de l'Emploi et de l'Immigration

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunalul Administrativ — Luxemburg — Interpretarea articolului 39 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO L 326, p. 13, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 242) — Cerere a unui resortisant al unei țări terțe, aflat în situație de ședere ilegală, având ca obiect obținerea statutului de refugiat — Respingerea acestei cereri, în cadrul unei proceduri naționale accelerate, în lipsa unor motive care să justifice acordarea unei protecții internaționale — Conformitatea cu dreptul comunitar a unei legislații naționale care exclude orice cale de atac împotriva deciziei de a supune cererea unei proceduri accelerate — Dreptul la un control jurisdicțional efectiv

Dispozitivul

Articolul 39 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat și principiul protecției jurisdicționale efective trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, potrivit căreia nu poate fi exercitată nicio cale de atac autonomă împotriva deciziei autorității naționale competente de a examina o cerere de azil în cadrul unei proceduri accelerate atât timp cât motivele care au determinat această autoritate să examineze temeinicia cererii menționate în cadrul unei astfel de proceduri pot fi supuse în mod efectiv unui control jurisdicțional în cadrul căii de atac al cărei obiect îl poate constitui decizia finală de respingere, împrejurare a cărei apreciere revine instanței de trimitere.

(1)  JO C 100, 17.4.2010.