Ordonanța Tribunalului (Camera a șaptea) din 24 mai 2011 – Government of Gibraltar/Comisia

(Cauza T‑176/09)

„Acțiune în anulare – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Decizia 2009/95/CE – Lista siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneeană – Includere în situl de importanță comunitară denumit «Estrecho oriental» a unei zone de ape teritoriale ale Gibraltarului și a unei zone de mare liberă – Anulare în parte – Indisociabilitate – Inadmisibilitate”

1.                     Acțiune în anulare – Obiect – Anulare în parte – Condiție – Posibilitate de a disocia dispozițiile contestate – Dispoziții ale unei decizii a Comisiei prin care se extinde suprafața unui sit de importanță comunitară – Anulare care determină o modificare a esenței deciziei – Inadmisibilitate (art. 230 CE; Directiva 92/43 a Consiliului; Decizia 2009/95 a Comisiei) (a se vedea punctele 34 și 37-42)

2.                     Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere prin raportare la situația din momentul depunerii cererii introductive – Acțiune inadmisibilă – Decizie care înlocuiește decizia atacată în cursul judecății – Lipsă a incidenței asupra aprecierii admisibilității acțiunii (a se vedea punctele 47-49)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2009/95/CE a Comisiei din 12 decembrie 2008 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a unei a doua liste actualizate a siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneeană (JO 2009, L 43, p. 393), în măsura în care extinde situl denumit „Estrecho Oriental” (ES6120032) la apele teritoriale ale Gibraltarului (atât în interiorul, cât și în exteriorul sitului UKGIB0002) și la o zonă de mare liberă

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Obligă Government of Gibraltar să suporte, în afara propriilor cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3)

Regatul Spaniei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.