26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/20

Recurs introdus la 4 august 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 20 mai 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-73/08, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-311/09 P)

2009/C 233/37

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

În orice caz:

—	Anularea în tot a ordonanței atacate;

—	declararea perfectei admisibilități a acțiunii care a stat la baza prezentei cauze.

În principal:

—	Anularea deciziei pârâtei de respingere a cererii din 27 iunie 2007;

—	anularea deciziei pârâtei de respingere a cererii din 29 iunie 2007;

—	anularea deciziei pârâtei de respingere a cererii din 30 iunie 2007;

—	anularea deciziei pârâtei de respingere a cererii din 2 iulie 2007;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a notei din 29 aprilie 2008, semnate de domnul Bernhard Jansen;

—

pentru motivele precizate în acțiunea introductivă, obligarea Comisiei Europene la plata către recurent a sumei de 4 747,29 euro sau a unei sume superioare sau inferioare pe care Tribunalul o va considera ca fiind justă și echitabilă, majorată cu dobânzile pentru suma menționată mai sus începând cu data de 7 noiembrie 2007, la rata de 10 % pe an și cu capitalizare anuală sau la rata, cu capitalizarea și începând cu dies a quo pe care Tribunalul le va considera juste;

—	obligarea Comisiei Europene la rambursarea către recurent a tuturor cheltuielilor de judecată, a taxelor și a onorariilor suportate de acesta în legătură cu prezenta cauză până în prezent în ambele instanțe.

În subsidiar:

—	trimiterea prezentei cauze spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 20 mai 2009, pronunțată în cauza F-73/08. Această ordonanță a respins ca parțial inadmisibilă și parțial nefondată o acțiune având ca obiect anularea deciziei pârâtei de a nu admite cererile recurentului privind rambursarea a anumitor cheltuieli medicale la cota normală și la cota „complementară”, adică în proporție de 100 %.

În susținerea pretențiilor sale, recurentul invocă încălcarea noțiunii de motivare a unei decizii comunitare, a noțiunii de act atacabil, a principiului autorității de lucru judecat, a principiului separației puterilor, precum și nerespectarea jurisprudenței privind efectele anulării de către instanța comunitară a unei decizii emise de o instituție comunitară.

Recurentul invocă și încălcarea normelor privind litispendența și decizia de confirmare, precum și a dispozițiilor privind cheltuielile de judecată.