12.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/41

Acțiune introdusă la 22 iulie 2009 — Intel/Comisia

(Cauza T-286/09)

2009/C 220/86

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Intel Corp. (Wilmington, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: N. Green, I. Forrester, QC, M. Hoskins, K. Bacon, S. Singla, barristers, A. Parr și R. MacKenzie, solicitors)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea în tot sau în parte a Deciziei C(2009) 3726 final a Comisiei din 13 mai 2009 în cazul COMP/C-3/37.990 — Intel;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea substanțială a amenzii aplicate;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acestei cereri, reclamanta solicită, în conformitate cu articolul 230 CE, anularea Deciziei C(2009) 3726 final a Comisiei din 13 mai 2009 în cazul COMP/C-3/37.990 — Intel, prin care s-a apreciat că Intel a săvârșit o încălcare unică și continuă a articolului 82 CE și a articolului 54 din Acordul privind SEE în perioada octombrie 2002-decembrie 2007 prin implementarea unei strategii de excludere a concurenților de pe piața unităților centrale de procesare x86 („central processing units”, denumite în continuare „CPU”). În continuare, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată.

În susținerea cererii reclamanta invocă următoarele motive.

În primul rând, aceasta afirmă că a fost săvârșită de către Comisie o eroare de drept, întrucât:

(a)	a constatat că reducerile condiționate acordate de Intel clienților săi erau abuzive per se din cauză că erau condiționate, fără a demonstra că aveau capacitatea reală de a exclude concurența;

(b)	s-a întemeiat pe o formă de abuz prin excludere, denumit „restricții veritabile” („naked restrictions”), și nu a efectuat nicio analiză a excluderii concurenței (nici chiar a posibilității sau a probabilității de excludere) în raport cu acestea;

(c)	nu a analizat dacă acordurile de reduceri încheiate de Intel cu clienții săi au fost puse în aplicare pe teritoriul Comunității Europene și/sau au avut efecte imediate, substanțiale, directe sau previzibile în cadrul Comunității Europene.

În al doilea rând, reclamanta susține că nu au fost respectate de către Comisie standardele aplicabile în materie de probațiune în analiza sa asupra elementelor de probă. Astfel, Comisia nu a dovedit că acordurile de reduceri încheiate de Intel erau condiționate de cumpărarea de la Intel de către clienții săi a întregii sau aproape a întregii cantități de CPU x86 necesare. În plus, Comisia folosește un test de tipul „concurent la fel de eficient” („as efficient competitor”, denumit în continuare„AEC”) pentru a stabili dacă reducerile acordate de Intel puteau restrânge concurența, dar săvârșește numeroase erori în analiza și în aprecierea probelor în legătură cu aplicarea acelui test. De asemenea, Comisia nu analizează alte categorii de probe relevante pentru efectele reducerilor aplicate de Intel. Mai exact, Comisia:

(a)

nu analizează proba care demonstrează că în perioada în care a avut loc pretinsa încălcare unul dintre concurenții Intel și-a majorat substanțial cota de piață și profitul, dar lipsa sa de succes pe anumite segmente de piață și/sau referitoare la anumiți producători de echipamente originale („OEM”) a fost rezultatul propriilor sale deficiențe;

(b)	nu dovedește legătura de cauzalitate dintre ceea ce consideră a fi reduceri condiționate și deciziile clienților Intel de a nu cumpăra de la concurenți;

(c)	nu analizează proba referitoare la impactul reducerilor aplicate de Intel asupra clienților.

În al treilea rând, reclamanta susține că nu s-a demonstrat de către Comisie că Intel s-a angajat într-o strategie pe termen lung pentru excluderea concurenței. O astfel de constatare nu este susținută de probe și nu este compatibilă cu natura fragmentată a susținerilor Comisiei (atât referitoare la produsele vizate, cât și la perioadă) în legătură cu fiecare client al Intel.

De asemenea, reclamanta susține că decizia trebuie anulată în tot sau în parte întrucât Comisia a încălcat normele fundamentale de procedură pe durata procedurii administrative, nerespectând astfel din punct de vedere material dreptul Intel la apărare. Mai exact, Comisia:

(a)	nu a audiat Intel în legătură cu comunicarea suplimentară privind obiecțiunile și cu expunerea faptelor, cu toate că aceste documente cuprindeau critici complet noi și se refereau la elemente de probă noi care aveau un rol esențial în decizia atacată;

(b)

nu a obținut anumite documente interne ale concurentului pentru dosarul cauzei, cu toate că reclamanta a solicitat acest lucru, deși, în opinia reclamantei, documentele:

(i)	erau direct relevante pentru criticile Comisiei referitoare la Intel;

(ii)	puteau disculpa Intel și

(iii)

fuseseră identificate de Intel cu precizie;

(c)	nu a luat în considerare întâlnirile sale cu un martor cheie dintre clienții Intel, care foarte probabil a furnizat probe în sensul nevinovăției Intel.

Potrivit articolului 229 CE, reclamanta contestă de asemenea cuantumul amenzii aplicate, pentru următoarele trei motive principale.

În primul rând, aceasta afirmă că amenda de 1 060 000 000 EUR (cea mai mare amendă aplicată vreodată de Comisie unei singure întreprinderi) este vădit disproporționată dat fiind faptul că nu s-a stabilit de către Comisie niciun prejudiciu adus consumatorilor și nicio excludere a concurenților.

În al doilea rând, reclamanta susține că nu a încălcat nici în mod intenționat, nici din culpă articolul 82 CE: analiza AEC a Comisiei se bazează pe informații pe care nu le putea cunoaște la momentul acordării reducerilor pentru clienții săi.

În al treilea rând, reclamanta pretinde că la stabilirea amenzii Comisia nu a aplicat în mod corect propriile orientări privind calcularea amenzilor din 2006 și a ținut seama de considerații irelevante sau inadecvate.