Acțiune introdusă la data de 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/România

(Cauza C-522/09)

2010/C 51/31

Limba de procedură: română

Părțile

Reclamant: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Recchia și L. Bouyon, agenți)

Pârât: România

Concluziile reclamantului

Motive și argumente principale

Directiva 79/409/CEE a Consiliului, din 2 aprilie 1979, privind conservarea păsărilor sălbatice cu modificările ulterioare reglementează conservarea tuturor speciilor de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european al statelor membre. Obligațiile care decurg din dispozițiile Directivei sunt aplicabile României de la data aderării (1 ianuarie 2007) și, prin urmare, România are obligația de a finaliza, în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2), desemnarea ariilor de protecție specială de pe teritoriul său.

În urma examinării ariilor de protecție specială desemnate de autoritățile române, Comisia consideră că această desemnare a celor mai adecvate teritorii ca arii de protecție specială nu este suficientă ca număr și suprafață.

În speță, zonele desemnate de România ca arii de protecție specială au fost examinate în raport cu inventarul ariilor de importanță avifaunistică realizat de organizația BirdLife International, și cu o analiză similară elaborată de Societatea Ornitologică Română. Procesul de desemnare a ariilor de importanță avifaunistică în România s-a încheiat în 2007 și s-a finalizat cu desemnarea a 130 de arii de importanță avifaunistică.

Din totalul de 130 de arii de importanță avifaunistică cu o suprafață de 4 157 500 ha, doar 108 de arii, cu o suprafață de 2 998 700 ha, au fost desemnate de către autoritățile române ca arii de protecție specială, dintre care doar 38 de arii au fost desemnate în întregime ca arii de protecție specială.

De asemenea, 21 de arii de importanță avifaunistică, cu o suprafață de 341 013 ha, nu au fost încă desemnate ca arii de protecție specială în România, iar dimensiunea a 71 de arii de protecție specială desemnate diferă în mod semnificativ față de cea a ariilor de protecție avifaunistică.

În plus față de cele expuse mai sus, deși 71 de arii de importanță avifaunistică nu au fost înregistrate în întregime ca arii de protecție specială, iar 21 de arii de importanță avifaunistică nu au fost incluse în procedura de desemnare, autoritățile române nu au furnizat niciun inventar și nicio metodologie științifică care să justifice astfel de discrepanțe între ariile de importanță avifaunistică și ariile de protecție specială desemnate.

Atât nedesemnarea cât și desemnarea parțială a ariilor de importanță avifaunistică respective au ca rezultat lipsa măsurilor de protecție atât a speciilor menționate în anexa I la Directiva 79/409/CEE cât și a speciilor migratoare, încălcându-se astfel articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 79/409.

Prin urmare, Comisia consideră că prin desemnarea insuficientă, ca număr și suprafață, de arii de protecție specială, România și-a încălcat obligațiile ce îi revin în baza articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 79/409.

(1)  Directiva 79/409/CEE a Consiliului, din 2 aprilie 1979, privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, p. 1).