30.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/40

—

anularea hotărârii atacate;

—

admiterea concluziilor deja prezentate în acțiunea în primă instanță sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță conform articolului 61 din Statutul Curții de Justiție;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

1.

Deformarea căilor de atac, eroare de drept, precum și o motivare ilogică și contradictorie în ceea ce privește determinarea destinatarului ajutorului și evaluarea puterii de apreciere a Comisiei în definirea acestui destinatar.

Prin primul motiv, reclamanta, AceaElectrabel Produzione SpA (denumită în continuare „AEP” sau „reclamanta”), reclamă gravele vicii de care este afectată hotărârea, în partea în care Tribunalul respinge motivul referitor la identificarea greșită a beneficiarului ajutorului, care era premisa subiectivă pentru aplicarea în speță a principiului care decurge din „jurisprudența Deggendorf” (potrivit căruia plata unui ajutor nou declarat el însuși compatibil poate, în circumstanțe determinate, să fie suspendată până la restituirea unui ajutor ilegal acordat aceleiași întreprinderi). În primul rând, reclamanta contestă declararea inadmisibilității acestui motiv în măsura în care se întemeiază pe încălcarea articolului 88 CE și a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 (1). AEP invocă faptul că Tribunalul a deformat această parte a motivului prin care reclamanta intenționase exclusiv să încadreze eroarea comisă în identificarea beneficiarului ajutorului în unul dintre viciile specifice actelor administrative. Afirmând că problema încălcării normelor referitoare la recuperarea ajutoarelor nu are nicio legătură cu cauza, Tribunalul a arătat că deformase argumentele pe care se întemeia această parte a motivului. În plus, reclamanta contestă hotărârea în măsura în care aceasta nu cenzurează decizia în pofida gravei erori pe care o constituie identificarea AEP (beneficiar al ajutorului nou) cu grupul ACEA (beneficiar al ajutorului nerestituit), întemeiată pe aplicarea greșită, ilogică și contradictorie a noțiunii de unitate economică a uni grup de interese, consacrată de jurisprudența comunitară. Reclamanta contestă faptul că această noțiune se poate aplica în cazul unui joint venture controlat împreună de două grupuri distincte (cum este cazul AEP), întrucât jurisprudența constantă în materie de unitate economică a întreprinderilor se referă numai la cazuri în care mai multe întreprinderi sunt controlate exclusiv de o entitate unică. Eroarea este cu atât mai gravă cu cât Tribunalul a considerat că nu este relevantă împrejurarea că 70 % din capitalul AEP este consolidat într-un grup economic diferit, care nu are nicio legătură cu beneficiarul ajutorului nerestituit. Tribunalul a comis de asemenea o eroare în aplicarea noțiunii de întreprindere autonomă din punct de vedere funcțional atunci când a afirmat că reclamanta nu poate fi considerată autonomă din punct de vedere funcțional întrucât ea este controlată în comun de două întreprinderi.

2.

Deformarea căilor de atac, eroare de drept, precum și o motivare contradictorie și insuficientă în ceea ce privește argumentele prezentate de reclamantă referitor la efectele jurisprudenței Deggendorf pentru aprecierea cauzei.

Prin al doilea motiv, reclamanta evidențiază caracterul eronat al hotărârii în ceea ce privește aplicarea jurisprudenței Deggendorf, în măsura în care acesta confirmă aprecierea Comisiei și în ceea ce privește existența condiției obiective cerute pentru aplicarea jurisprudenței Deggendorf. Reclamanta contestă în special raționamentul Tribunalului în măsura în care acesta confirmă că Comisia nu era obligată să prezinte elemente de probă precise și circumstanțiate pentru a demonstra că primul și al doilea ajutor, cumulate, ar produce efecte prejudiciabile pentru schimburile comerciale comunitare de natură să facă noul ajutor incompatibil cu piața comună. Sarcina probei pentru aprecierea incompatibilității unui ajutor notificat nu poate fi răsturnată discreționar, în special atunci când Comisia nu a utilizat instrumentele pe care Regulamentul de procedură i le pune la dispoziție. Tribunalul nu a abordat aceste argumente ale reclamantei și, fără spirit critic, a confirmat decizia Comisiei. În sfârșit, Tribunalul nu a înțeles și nici nu a abordat motivul propus de reclamantă care arăta că doctrina Deggendorf nu vizează crearea unui instrument de sancționare a întreprinderilor care nu au restituit un ajutor anterior, ci numai să evite ca, prin cumularea mai multor ajutoare de către o singură întreprindere, să se provoace un prejudiciu pentru schimburile comerciale comunitare de natură să facă incompatibil noul ajutor câtă vreme nu a avut loc restituirea ajutorului anterior.