19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 312/21


Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale ordinario di Bari (Italia) la 12 octombrie 2009 — Interedil Srl en liquidation/Fallimento Interedil Srl, Banca Intesa Gestione Crediti Spa

(Cauza C-396/09)

2009/C 312/35

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Bari

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Interedil Srl en liquidation

Pârâte: Fallimento Interedil Srl, Banca Intesa Gestione Crediti Spa

Întrebările preliminare

1.

Noțiunea „centrul intereselor principale ale debitorului” prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 (1) al Consiliului din 29 mai 2000 trebuie interpretată conform dreptului comunitar sau conform dreptului național și, în cazul unui răspuns afirmativ la prima ipoteză, în ce constă această noțiune și care sunt factorii sau elementele determinante pentru identificarea „centrului intereselor principale”?

2.

Prezumția instituită prin articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000, potrivit căreia „în cazul unei societăți, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social”, poate fi răsturnată prin constatarea unei activități efective a întreprinderii în alt stat membru decât cel în care se află sediul social al societății sau este necesar, pentru ca prezumția să poată fi răsturnată, să se constate că societatea nu a desfășurat nicio activitate antreprenorială în statul în care are sediul social?

3.

Existența, într-un alt stat membru decât cel în care se află sediul social al societății, a unor bunuri imobiliare care aparțin societății, existența unui contract de închiriere privind două complexuri hoteliere, încheiat de societatea debitoare cu o altă societate, precum și cea a unui contract încheiat de societate cu o instituție bancară constituie elemente sau factori care permit să se considere răsturnată prezumția prevăzută la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 în favoarea „sediului social” al societății, iar aceste împrejurări sunt suficiente pentru a considera că societatea deține un sediu în acest stat, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000?

4.

În cazul în care poziția adoptată de Corte di Cassazione cu privire la competență în Ordonanța nr. 10606/2005 citată anterior s-ar baza pe o interpretare a articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 diferită de cea a Curții, articolul 382 din Codul de procedură civilă italian, potrivit căruia Corte di Cassazione se pronunță cu privire la competență printr-o hotărâre definitivă și obligatorie, se opune aplicării acestei dispoziții comunitare, astfel cum este interpretată de Curte?


(1)  JO L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143.