19.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 312/18

1.

Atunci când, în cadrul unui transfer de întreprinderi în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23 (1), entitatea transferată, și anume restaurantul întreprinderii unei instituții comunitare, utiliza un număr important de lucrători interimari în temeiul unui contract-cadru încheiat cu diferite societăți de muncă interimară, societatea de muncă interimar sau, în lipsa acesteia, instituția sub controlul și direcția căreia lucrătorii interimari își desfășurau munca, trebuie considerată angajator-cedent în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din această directivă?

În ipoteza în care calitatea de angajator-cedent nu ar putea fi atribuită nici societății de muncă interimară, nici întreprinderii utilizatoare, trebuie considerat că lucrătorii interimari nu pot beneficia de garanțiile oferite de Directiva 2001/23?

2.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE trebuie interpretată în sensul că neprelungirea contractelor de muncă cu durată determinată a lucrătorilor interimari, pentru motivul transferului activității la care aceștia erau repartizați, nu respectă interdicția prevăzută în această dispoziție, astfel încât acești lucrători trebuie considerați ca fiind încă la dispoziția utilizatorului la data transferului?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, articolul 3 alineatul (1) trebuie interpretat în sensul că impune încheierea unui contract de muncă cu durată nedeterminată în ipoteza în care cesionarul nu este o societate de muncă interimară și nu poate încheia un contract de muncă interimară?