a)

atunci când dreptul național nu prevedea un termen maxim privind luarea în custodie publică și nici motivele prelungirii luării în custodie publică înainte de transpunerea cerințelor directivei menționate, iar cu ocazia transpunerii directivei nu s-a prevăzut că noile dispoziții au un efect retroactiv, aceste cerințe ale directivei nu se aplică și nu determină curgerea termenului decât de la data transpunerii în dreptul național al statului membru?

b)

în termenul prevăzut pentru luarea în custodie publică într-un centru specializat în vederea îndepărtării, în sensul directivei menționate, nu se ia în calcul perioada în care a fost suspendată executarea unei decizii de îndepărtare [de pe teritoriul] statului membru în temeiul unei dispoziții exprese, ca urmare a desfășurării unei proceduri de azil la cererea unui resortisant al unei țări terțe, deși pe parcursul acestei proceduri resortisantul în cauză a continuat să locuiască în același centru specializat de luare în custodie publică, dacă legislația statului membru permite acest lucru?

a)

în momentul verificării de către instanță a luării în custodie publică, statul al cărui resortisant este persoana interesată a refuzat să îi elibereze un document de călătorie în vederea întoarcerii sale și, până la momentul respectiv, nu a existat un acord cu o țară terță pentru ca persoana interesată să fie primită, deși organele administrative ale statului membru continuă eforturile în acest sens?

b)

în momentul verificării de către instanță a luării în custodie publică exista un acord de readmisie încheiat între Uniunea Europeană și statul al cărui resortisant este persoana interesată, însă întrucât existau probe noi — și anume un certificat de naștere al persoanei interesate — statul membru nu s-a referit la dispozițiile acordului menționat și în condițiile în care persoana interesată nu dorește să se întoarcă?

c)

posibilitățile de prelungire a termenelor de luare în custodie publică prevăzute la articolul 15 alineatul (6) din directivă sunt epuizate, în ipoteza în care niciun acord de readmisie nu a fost încheiat cu țara terță în momentul verificării de către instanță a luării în custodie publică a persoanei interesate, având în vedere articolul 15 alineatul (6) din directivă?

a)

nu trebuie totuși să se dispună eliberarea sa imediată dacă următoarele condiții sunt îndeplinite cumulativ: persoana interesată nu dispune de documente de identitate valabile, indiferent de durata lor de valabilitate și există prin urmare îndoieli cu privire la identitatea sa, are un comportament agresiv, nu dispune de mijloace de subzistență și nu există niciun terț care să își fi asumat răspunderea pentru întreținerea sa?

b)

în vederea adoptării deciziei privind eliberarea, trebuie să se aprecieze dacă resortisantul țării terțe dispune, conform dispozițiilor din dreptul național al statului membru, de mijloacele necesare pentru a se stabili pe teritoriul statului membru, precum și de o adresă unde să își stabilească reședința?