Recurs introdus la 18 august 2009 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 3 iunie 2009 în cauza T-189/07, Frosch Touristik GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-332/09 P)

2009/C 256/27

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: B. Schmidt, agent)

Celelalte părți în proces: Frosch Touristik GmbH, DSR touristik GmbH

Concluziile recurentului

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs privește Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță prin care a fost anulată decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 22 martie 2007. Prin această decizie, camera de recurs a respins recursul formulat de celelalte părți în proces împotriva deciziei diviziei de anulare prin care s-a declarat nulitatea parțială a mărcii verbale comunitare „FLUGBÖRSE”. În opinia Tribunalului, camera de recurs a aplicat în mod eronat articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 40/94”) în sensul că, examinând dacă au existat motive de refuz al înregistrării mărcii în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 40/94 și dacă trebuia așadar declarată nulitatea sa, aceasta a ținut seama de circumstanțele și de modul în care marca în litigiu era percepută la momentul înregistrării acesteia și nu la momentul depunerii cererii. Din hotărârea atacată reiese că singurul moment decisiv în scopul examinării unei cereri de declarare a nulității este data depunerii cererii de înregistrare a mărcii în litigiu. Pentru justificarea poziției sale, Tribunalul s-a întemeiat în plus pe argumentul că această interpretare este singura aptă să permită evitarea pierderii caracterului înregistrabil al unei mărci pe măsură ce crește durata procedurii de înregistrare. În cadrul unei reexaminări a motivelor de refuz invocate ulterior, examinatorul nu putea lua în considerare elemente ulterioare datei depunerii cererii de înregistrare decât cu condiția ca acestea să permită deducerea unor concluzii cu privire la situația de la aceeași dată.

Recurentul consideră că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 prin aceea că a considerat că data depunerii cererii de înregistrare constituie unica dată de examinare pertinentă. Această interpretare restrictivă nu este conformă modului de redactare al dispoziției în cauză și nu poate fi de altfel compatibilă cu sensul și finalitatea acestei dispoziții și cu sistemul de protecție și de retroactivitate a protecției în conformitate cu Regulamentul nr. 40/94.

Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 prevede radierea înregistrării unei mărci din buletin în cazul în care aceasta „a fost înregistrată” contrar dispozițiilor articolului 7. Luând în considerare numai modul de redactare al acestei dispoziții, nu se poate înțelege concluzia Tribunalului potrivit căreia aceasta stabilește exclusiv cazurile în care înregistrarea unei mărci trebuie radiată sau trebuie declarată nulă și nu se referă și la data de examinare pertinentă. Dat fiind că Tribunalul nu a furnizat nicio altă justificare, nu este evident care sunt considerațiile particulare care au condus la concluzia sa. Dimpotrivă, interpretarea susținută de recurent potrivit căreia expresia „a fost înregistrată” se raportează cel puțin și la data pertinentă este mult mai ușor de conceput din perspectiva modului de redactare.

Or, interpretării susținute de Tribunal în hotărârea atacată i se împotrivește și necesitatea protecției care stă la baza articolelor 7 și 51 din Regulamentul nr. 40/94 și potrivit căreia înregistrările contrare interesului general ar trebui excluse de la bun început sau, în cazul în care aceste înregistrări ar fi efectuate, acestea trebuie să poată fi anulate. Numai astfel se poate împiedica înregistrarea unor mărci cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului nr. 40/94 și nerespectarea în acest mod a intereselor generale subiacente acestei dispoziții. Dacă teza Tribunalului ar fi fost corectă, nu numai că solicitantul unei mărci ar obține protecție pentru mărci împotriva cărora există motive absolute de refuz la data înregistrării, ci mărcile respective nu ar mai putea fi anulate în temeiul articolului 51 din Regulamentul nr. 40/94 după înregistrare întrucât acestea puteau fi înregistrate la data depunerii cererii, iar Tribunalul nu ar ține seama în mod expres de evoluțiile intervenite între data depunerii și cea a înregistrării. Recurentul consideră că o astfel de situație ar privilegia în mod nejustificat un particular în raport cu interesul general demn de protecție, ceea ce ar fi contrar scopului de protecție prevăzut la articolele 7 și 51 din Regulamentul nr. 40/94.

În sfârșit, în ceea ce privește argumentul Tribunalului privind durata procedurii, trebuie observat că aceasta poate depinde de numeroși factori care nu se situează numai în domeniul de influență al recurentului, ci și în cel al solicitantului însuși sau care depinde de terți — precum în cazul derulării procedurii de opoziție prevăzute de Regulamentul nr. 40/94 înainte de înregistrare. Motive absolute de refuz ar putea apărea și pe termen foarte scurt, indiferent dacă ar fi sau nu sub influența recurentului. O apreciere corectă a intereselor în prezență în astfel de situații „aleatorii” impune să se acorde prioritate interesului general, cu atât mai mult cu cât, până la înregistrare, solicitantul nu se poate încrede pe deplin în obținerea efectivă a dreptului de protecție solicitat. Prin urmare, în aceste cazuri ar fi rezonabil să se ia în considerare evoluții intervenite până la data înregistrării.

Prin urmare, din motivele sus-menționate, hotărârea atacată a Tribunalului de Primă Instanță trebuie anulată pentru încălcarea articolului 51 din Regulamentul nr. 40/94.