29.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/20

1)

În contextul procedurii penale aflate pe rolul său, Szombathelyi Városi Bíróság urmărește să afle dacă noțiunea „victimă”, în sensul articolului 1 litera (a) din Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, acoperă „alte persoane în afara persoanelor fizice”, având în vedere obligația de promovare a medierii între victima și autorul infracțiunii în cauzele penale la care se referă articolul 10 din decizia-cadru, precum și precizarea și completarea Hotărârii Curții din 28 iunie 2007 în cauza Dell’Orto, C-467/05.

2)

În legătură cu articolul 10 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, potrivit căruia „[f]iecare stat membru încearcă să promoveze medierea în cauzele penale pentru infracțiunile pe care le consideră adecvate pentru acest tip de măsură” instanța de trimitere urmărește să afle dacă noțiunea „infracțiuni” poate fi interpretată în sensul că privește toate infracțiunile al căror element material definit de lege este în esență identic.

3)

Expresia „[f]iecare stat membru încearcă să promoveze medierea în cauzele penale […]” care figurează la articolul 10 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI poate fi interpretată în sensul că cerințele de mediere impuse în privința autorului și a victimei, pot fi îndeplinite cel puțin până la adoptarea unei decizii de primă instanță, mai exact, recunoașterea faptelor de către inculpat în cadrul procedurii judiciare, după finalizarea anchetei — cu condiția îndeplinirii celorlalte condiții — este conformă obligației de promovare a medierii?

4)

În ceea ce privește articolul 10 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI, instanța de trimitere urmărește să afle dacă prevederea potrivit căreia „[f]iecare stat membru încearcă să promoveze medierea în cauzele penale pentru infracțiunile pe care le consideră adecvate pentru acest tip de măsură” presupune garantarea unui acces general la posibilitatea medierii în cauzele penale, cu condiția îndeplinirii condițiilor prealabile prevăzute de lege, fără posibilitatea interpretării. Mai exact, dacă trebuie să se răspundă afirmativ la întrebare, existența unei condiții potrivit căreia „ținând seama de natura infracțiunii, de modalitățile în care este comisă și de persoana suspectului, derularea procedurii judiciare poate fi omisă sau este întemeiat să se considere că instanța va putea aprecia faptul de a regreta în mod activ în cadrul stabilirii pedepsei” este conformă prevederilor (cerințelor) articolului 10 citat anterior?