16.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 113/26

—

Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 16 decembrie 2008 pronunțată în cauzele conexate T-225/06, T-255/06, T-257/06 și T-309/06, cu excepția dispozitivului 1,

—

pronunțarea hotărârii definitive în cauză în sensul respingerii concluziilor formulate în primă instanță sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță spre rejudecare și

—

obligarea reclamantei din primă instanță la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Tribunalul de Primă de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept atunci când a negat competența Oficiului de a stabili că Budvar a nu făcut dovada drepturilor existente conform articolului 8 alineatul (4) (1), deși existau îndoieli serioase cu privire la validitatea acestor drepturi (pretinse denumiri de origine „BUD”).

2.

Tribunalul de Primă Instanță a interpretat greșit exigențele calitative și cantitative ale cerinței de drept comunitar privind „utilizarea în comerț” conform articolului 8 alineatul (4). Mai întâi, a reținut că această cerință trebuia interpretată în sensul că se referă la orice utilizare comercială în afara sferei private, arătând în special că nu se cerea utilizarea serioasă a dreptului invocat conform articolului 8 alineatul (4), precum în cazul mărcilor. În acest context, a considerat că expedierile „free of charge” reprezintă „utilizare în comerț”, precum și utilizare cu o funcție diferită (mai curând utilizare ca marcă decât ca denumire de origine). În al doilea rând, în mod greșit decizia atacată a luat în considerare utilizarea ulterioară datei cererii de înregistrare a mărcii împotriva căreia s-a formulat opoziția și prin urmare nu a ținut seama că pentru ca un drept anterior să fie admisibil ca motiv de opoziție conform articolului 8, trebuie îndeplinite la momentul formulării opoziției toate condițiile referitoare la acest motiv de opoziție. În al treilea rând, Curtea a interpretat greșit articolul 8 alineatul (4) atunci când a reținut că prin excepție de la principiul teritorialității, poate fi luată în considerare utilizarea în alte țări decât cele în care există drepturile invocate conform articolului 8 alineatul (4).

3.

Tribunalul de Primă Instanță a interpretat de asemenea greșit cerința „incidență nu […] numai pe plan local”. A reținut în esență că această cerință este îndeplinită prin faptul că dreptul invocat conform articolului 8 alineatul (4) provine dintr-o țară terță și este răspândit în două țări ale Uniunii Europene. Tribunalul nu a ridicat problema dacă dreptul în discuție dobândise aplicabilitate nu numai pe plan local în cele două actuale state membre pentru care este invocat, permițând astfel invocarea conform articolului 8 alineatul (4) a unor drepturi provenite din afara Uniunii Europene.

4.

Al doilea motiv de recurs este încălcarea articolului 8 alineatul (4) litera (b) și a articolului 74 alineatul (1). Articolul 8 alineatul (4) litera (b) impune ca dreptul național să permită Budvar interzicerea utilizării mărcii împotriva căreia se formulează opoziția. Camera de recurs a stabilit pe baza probelor prezentate de părți și prin aplicarea regulii potrivit căreia în procedurile de opoziție aflate pe rolul OAPI sarcina probei revine persoanei care formulează opoziția, că Budvar nu a dovedit că putea interzice utilizarea mărcii „BUD” în temeiul dreptului național aplicabil în Franța sau în Austria. Cu toate acestea, Tribunalul de Primă Instanță a reținut, contrar articolului 74 alineatul (1) și articolului 8 alineatul (4) litera (b), că OAPI ar trebui să examineze din oficiu, pe lângă susținerile părților, legislația și evoluția acesteia, pe care se întemeiază drepturile invocate conform articolului 8 alineatul (4), iar nu să respingă opoziția pentru motivul lipsei de probă a drepturilor invocate de Budvar.

5.

În ansamblu, hotărârea atacată, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță a dat articolului 8 alineatul (4) o interpretare care, cu dificultăți, este compatibilă cu modul de redactare a acestei dispoziții, și care este imposibil să fie compatibilă cu obiectivul Regulamentului nr. 40/94 de a institui un drept de marcă comunitară uniform, care să funcționeze corespunzător la nivelul Comunității pentru favorizarea comerțului intracomunitar.

6.

Fiecare dintre aceste încălcări ale dreptului de către Tribunalul de Primă Instanță a condus la anularea deciziilor Camerei a doua de recurs și prin urmare, fiecare încălcare, separat, reprezintă un motiv de anulare a hotărârii atacate.