18.4.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/17

Recurs introdus la 17 februarie 2009 de Nuova Agricast Srl și Cofra srl împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 2 decembrie 2008 în cauzele T-362/05 și T-363/05, Nuova Agricast Srl și Cofra srl/Comisia

(Cauza C-67/09 P)

2009/C 90/28

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Nuova Agricast Srl, Cofra srl (reprezentant: M. A. Calabrese, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

Cerere principală

—

Anularea hotărârii atacate, inclusiv a părții prin care se constată că scrisoarea din 29 mai 2000 nu cuprinde niciun fals și, prin urmare, respingerea, inclusiv pe fond, a cererii reconvenționale prezentate de Comisie;

—

constatarea și declararea, odată cu decizia cu privire la măsurile de organizare a procedurii adoptate la 2 martie 2006, că, acționând în modul indicat în acțiunile în primă instanță, Comisia a încălcat în mod grav și evident dreptul comunitar și a cauzat recurentelor un prejudiciu patrimonial;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe asupra aspectelor care nu erau cuprinse în cadrul măsurilor de organizare adoptate la 2 martie 2006

—

și, în ceea ce privește cheltuielile de judecată:

i)

obligarea Comisie la plata cheltuielilor de judecată efectuate în ambele proceduri,

ii)

sau soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul,

ori, în cazul în care Curtea decide că nu se poate pronunța pe fond:

Cerere subsidiară

—

anularea hotărârii atacate, inclusiv a părții prin care se constată că scrisoarea din 29 mai 2000 nu cuprinde niciun fals și, prin urmare, respingerea, inclusiv pe fond, a cererii reconvenționale prezentate de Comisie;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

PRIMUL MOTIV DE ANULARE: Eroare de drept, în măsura în care s-a considerat că poate fi autorizată de către Comisie o schemă care contravine principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și nediscriminării între întreprinderile care participă la respectiva schemă de ajutoare; încălcarea, în consecință, a articolului 87 CE și a jurisprudenței comunitare care a declarat că procedura prevăzută la articolul 88 CE nu poate constitui nicidecum un mijloc de eludare sau încălcare a unor norme sau principii de drept comunitar și care a stabilit că nu pot fi autorizate de Comisie scheme care contravin altor norme sau principii de drept comunitar.

Recurentele susțin că, interpretând Decizia din anul 1997 în modul indicat la punctul 81 din hotărârea atacată, Tribunalul de Primă Instanță a conferit întregii scheme de ajutoare autorizate prin această decizie o interpretare conform căreia aceasta este incompatibilă cu principiile securității juridice, protecției încrederii legitime și nediscriminării, deoarece, interpretată astfel, schema, care deși asigura o serie de garanții precise întreprinderilor care prezentaseră pentru prima dată o ofertă potrivit celei de a doua cereri de ofertă din anul 1999 în sensul că și aceste întreprinderi ar fi putut, dacă era necesar, să reformuleze astfel de oferte în cadrul unei proceduri ulterioare, face ca o astfel de reformulare să devină logic imposibilă, întrucât, ulterior datei de 31 decembrie 1999, o astfel de cerere de oferte nu ar mai fi putut fi publicată, nici chiar în cazul în care ar fi fost rezervată reformulării unor oferte anterioare. Din acestea recurentele deduc că, interpretată astfel, schema ar fi încălcat, în afara principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, și principiul nediscriminării, deoarece numai întreprinderilor care ar fi participat pentru prima dată la cea de a doua cerere de ofertă din anul 1999 le-ar fi fost interzisă posibilitatea oferită în schimb tuturor întreprinderilor care au participat la cererile de oferte anterioare.

AL DOILEA MOTIV DE ANULARE: Eroare de drept, în măsura în care nu s-a verificat dacă interpretarea Deciziei de autorizare din anul 1997 de către Tribunal putea fi înlocuită cu o altă interpretare care să respecte principiile juridice menționate anterior. Încălcarea, în consecință, a jurisprudenței care impune instanței să efectueze o astfel de verificare și o astfel de înlocuire.

Recurentele susțin că, interpretând în mod general și abstract această schemă de ajutor astfel cum a fost autorizată prin Decizia din anul 1997, Tribunalul a omis să verifice dacă interpretarea pe care a conferit-o Deciziei de autorizare din anul 1997 putea fi înlocuită cu o altă interpretare, care să respecte principiile juridice menționate anterior și, astfel, a comis o eroare de drept întrucât a încălcat jurisprudența conform căreia atunci când un text de drept comunitar derivat poate primi mai multe interpretări, trebuie să prevaleze acea interpretare care determină conformitatea dispoziției cu Tratatul CE, mai degrabă decât cea care conduce la constatarea incompatibilității sale cu tratatul.

AL TREILEA MOTIV DE ANULARE. Recurentele susțin că hotărârea atacată, în partea (punctele 50 și 51) prin care a fost exclusă existența unui fals în cadrul scrisorii din 29 mai 2000, este afectată de o eroare de interpretare a scrisorii respective, precum și de o denaturare a faptelor și trebuie să fie anulată, fiind totodată necesară respingerea, inclusiv pe fond, a cererii reconvenționale formulate de Comisie prin care se urmărește obținerea eliminării din textul cererilor introductive a acuzației aduse de recurente potrivit căreia Comisia a săvârșit un fals intelectual în redactarea scrisorii din 29 mai 2000, lăsând să se înțeleagă că din culpa autorităților italiene nici măcar nu a fost menționată, în întâlnirea din 16 mai 2000, existența întreprinderilor care aparțin categoriei indicate în cea de a treia cerere de ofertă.