1. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Livrări de bunuri
(Directiva 77/388 a Consiliului, art. 5)
2. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Prestări de servicii
(Directiva 77/388 a Consiliului, art. 6)
3. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Posibilitatea statelor membre de a aplica o cotă redusă pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii
[Directiva 77/388 a Consiliului, art. 12 alin. (3) lit. (a) și anexa H]
1. Articolul 5 din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/111, trebuie interpretat în sensul că furnizarea de feluri de mâncare sau de alimente proaspăt pregătite și care pot fi consumate imediat la standuri sau lângă vehicule de fast‑food sau în holurile cinematografelor constituie o livrare de bunuri în sensul articolului menționat în cazul în care, în urma unei examinări calitative a întregii operațiuni, reiese că elementele de prestare de servicii care precedă și însoțesc livrarea alimentelor nu sunt preponderente.
În această privință, întrucât pregătirea produsului final cald la standuri sau lângă vehicule de fast‑food se limitează, în esență, la acțiuni sumare și standardizate care, în cea mai mare parte a timpului, nu au loc la comanda unui anumit client, ci în mod constant sau la intervale regulate, în funcție de cererea previzibilă în general, pregătirea menționată nu constituie elementul preponderent al operațiunii în cauză și nu poate să confere, singură, caracter de prestare de servicii acestei operațiuni.
Pe de altă parte, simpla prezență în holurile cinematografelor a mobilierului destinat, în mod neexclusiv, facilitării eventuale a consumului unor astfel de alimente nu poate fi considerată un element de prestare de servicii de natură să confere operațiunii în ansamblul său calitatea de prestare de servicii.
(a se vedea punctele 68, 73 și 81 și dispozitiv 1)
2. Articolul 6 din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/111, trebuie interpretat în sensul că, exceptând cazurile în care un furnizor de servicii de catering la domiciliu se limitează la livrarea unor feluri de mâncare standardizate, fără niciun alt element suplimentar de prestare de servicii, sau atunci când alte împrejurări speciale demonstrează că livrarea felurilor de mâncare reprezintă elementul predominant al unei operațiuni, activitățile de catering la domiciliu constituie prestări de servicii în sensul articolului menționat.
Astfel, spre deosebire de felurile de mâncare livrate la standuri, din vehicule de fast‑food și în cinematografe, cele livrate la domiciliu de un furnizor de servicii de catering nu sunt, în general, rezultatul unei simple pregătiri standardizate, ci conțin o dimensiune de prestare de servicii net mai importantă și necesită un volum de muncă și de cunoștințe mai mare.
(a se vedea punctele 77 și 81 și dispozitiv 1)
3. Potrivit articolului 12 alineatul (3) litera (a) din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/111, cotele reduse ale taxei pe valoarea adăugată se aplică numai livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii din categoriile prevăzute în anexa H la această directivă.
În cazul livrării de bunuri, noțiunea „alimente” care figurează la punctul 1 din anexa H la A șasea directivă trebuie interpretată în sensul că privește de asemenea felurile de mâncare și preparatele culinare care au fost fierte, fripte, prăjite sau preparate în alt mod în vederea consumului lor imediat. Astfel, această dispoziție privește alimentele în general, fără nicio distincție sau restricție în funcție de tipul de comerț, de modul de vânzare, de ambalare, de pregătire sau de temperatură.
(a se vedea punctele 84, 85 și 88 și dispozitiv 2)