HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

17 februarie 2011(*)

„Trimitere preliminară – Admisibilitate – Drept vamal – Contingent tarifar – Codul vamal – Articolul 239 – Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 – Articolele 308a, 308b și 905 – Regulamentul (CE) nr. 975/2003 – Ton – Epuizarea contingentului – Data deschiderii – Duminică”

În cauza C‑494/09,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Commissione tributaria provinciale di Alessandria (Italia), prin decizia din 18 noiembrie 2009, primită de Curte la 1 decembrie 2009, în procedura

Bolton Alimentari SpA

împotriva

Agenzia delle Dogane – Ufficio delle Dogane di Alessandria,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul K. Lenaerts, președinte de cameră, domnii D. Šváby, E. Juhász, G. Arestis și T. von Danwitz (raportor), judecători,

avocat general: domnul J. Mazák,

grefier: doamna A. Impellizzeri, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 9 decembrie 2010,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Bolton Alimentari SpA, de M. Merola și M. C. Santacroce, avvocati;

–        pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de domnul G. Albenzio, avvocato dello Stato;

–        pentru Comisia Europeană, de doamnele L. Bouyon și D. Recchia, precum și de domnul B.‑R. Killmann, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p.1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 7, p. 15, denumit în continuare „Codul vamal”), precum și a articolelor 308a-308c și 905 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 al Comisiei din 28 februarie 2007 (JO L 62, p. 6, denumit în continuare „regulamentul de aplicare”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Bolton Alimentari SpA (denumită în continuare „Bolton”), pe de o parte, și Agenzia delle Dogane – Ufficio delle Dogane di Alessandria (denumită în continuare „Agenzia”), pe de altă parte, în legătură cu excluderea Bolton de la alocarea unui contingent tarifar care a fost deschis duminică 1 iulie 2007, zi nelucrătoare pentru birourile vamale italiene, și care a fost epuizat chiar în ziua deschiderii sale.

 Cadrul juridic

3        Articolul 239 din Codul vamal prevede:

„(1)      Drepturile de import sau export se pot rambursa sau remite în alte situații decât cele menționate la articolele 236, 237 și 238:

–        care urmează a fi stabilite în conformitate cu procedura comitetului;

–        care rezultă din circumstanțe care nu implică înșelăciune sau neglijență evidentă din partea persoanei interesate. Situațiile în care se poate aplica această dispoziție și procedura de urmat în acest scop sunt definite în conformitate cu procedura comitetului. Rambursarea sau remiterea poate fi făcută în condiții speciale.

(2)      Drepturile se rambursează sau se remit pe motivele menționate la alineatul (1) în urma depunerii unei cereri la biroul vamal corespunzător în termen de douăsprezece luni de la data la care valoarea drepturilor a fost comunicată debitorului.

[...]”

4        Articolul 308a din regulamentul de aplicare prevede:

„(1)      Cu excepția unor dispoziții contrare, atunci când contingentele tarifare sunt deschise printr‑o dispoziție comunitară, aceste contingente tarifare sunt gestionate în ordinea cronologică a datelor la care au fost acceptate declarațiile de punere în liberă circulație.

[...]

(4)      Fără să aducă atingere alineatului (8), alocările se acordă de către Comisie pe baza datei de acceptare a declarațiilor relevante de punere în liberă circulație și în măsura în care bilanțul contingentelor tarifare respective permite acest lucru. Prioritățile se stabilesc potrivit ordinii cronologice a acestor date.

(5)      Statele membre comunică imediat Comisiei toate cererile valabile pentru tragere. Aceste informări trebuie să conțină data menționată la alineatul (4) și suma exactă solicitată de pe declarația vamală respectivă.

[...]

(7)      Dacă cantitățile solicitate pentru tragere dintr‑un contingent tarifar depășesc bilanțul disponibil, alocarea se face pro rata, în funcție de cantitățile solicitate.

(8)      În sensul prezentului articol, declarațiile acceptate de către autoritățile vamale pe 1, 2 sau 3 ianuarie se consideră ca fiind acceptate pe 3 ianuarie. Totuși, dacă una din aceste date cade într‑o sâmbătă sau o duminică, acceptarea se consideră că a avut loc pe 4 ianuarie.

[...]”

5        Articolul 308b din regulamentul de aplicare prevede:

„(1)      Comisia face o alocare în fiecare zi lucrătoare, cu excepția:

–        zilelor de sărbătoare pentru instituțiile comunitare de la Bruxelles sau,

[...]

(2)      Fără să aducă atingere articolului 308a alineatul (8), orice alocare trebuie să ia în considerare toate cererile nesoluționate care au legătură cu declarațiile de punere în liberă circulație acceptate până la și inclusiv două zile anterioare și care au fost comunicate Comisiei.”

6        Potrivit articolului 308c din regulamentul de aplicare:

„(1)      Un contingent tarifar este considerat critic atunci când 90 % din volumul său inițial este epuizat sau la discreția autorităților competente.

(2)      Prin derogare de la alineatul (1), un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale, într‑unul din următoarele cazuri:

[...]

(c)      dacă un contingent tarifar echivalent deschis în cursul a doi ani precedenți a fost epuizat cel târziu în ultima zi din a treia lună de durată stabilită a contingentului sau avea un volum inițial mai mare decât contingentul tarifar în cauză.

[...]”

7        Articolul 899 din regulamentul de aplicare prevede:

„(1)      Atunci când autoritatea vamală de decizie, sesizată cu privire la cererea de rambursare sau de remitere, prevăzută la articolul 239 alineatul (2) din [Codul vamal], constată:

–        că motivele invocate în sprijinul acestei cereri corespund uneia sau alteia din situațiile menționate la articolele 900-903 și că acestea nu implică nici manipulare, nici neglijență evidentă din partea celui interesat, aceasta acordă rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export în cauză;

–        că motivele în sprijinul acestei cereri corespund uneia sau alteia din situațiile menționate la articolul 904, aceasta nu acordă rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export în cauză.

(2)       În celelalte cazuri, cu excepția celor în care Comisia trebuie sesizată în legătură cu dosarul, în conformitate cu articolul 905, autoritatea vamală de decizie hotărăște ea însăși să acorde rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export atunci când circumstanțele cazului constituie o situație specială care rezultă din circumstanțe ce nu implică nici manipulare, nici neglijență evidentă din partea persoanei interesate.

În cazul în care se aplică articolul 905 alineatul (2) a doua liniuță, o decizie a autorităților vamale care autorizează rambursarea sau remiterea drepturilor respective nu poate fi adoptată decât la încheierea procedurii deja începute în conformitate cu articolele 906-909.

[...]”

8        Potrivit articolului 905 din regulamentul de aplicare:

„(1)      În cazul în care cererea de rambursare sau de remitere menționată la articolul 239 alineatul (2) din [Codul vamal] este însoțită de justificări susceptibile să constituie o situație specială care rezultă din circumstanțe care nu implică nici manipulare, nici neglijență evidentă din partea persoanei interesate, statul membru de care aparține autoritatea vamală de decizie transmite cazul Comisiei pentru ca acesta să fie rezolvat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 906-909 în cazul în care:

–        autoritatea consideră că situația specială rezultă dintr‑o neîndeplinire a obligațiilor sale de către Comisie sau

[...]

(2)       Nu trebuie să se procedeze la transmiterea prevăzută la alineatul (1) în cazul în care:

–        Comisia adoptă deja o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 906-909 referitoare la un caz în care se prezentau elemente de fapt și de drept comparabile;

–        Comisia este deja sesizată cu privire la un caz în care se prezintă elemente de fapt și de drept comparabile.

[...]”

9        Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 975/2003 al Consiliului din 5 iunie 2003 privind deschiderea și gestionarea unui contingent tarifar pentru importurile de conserve de ton incluse în codurile NC 1604 14 11, 1604 14 18 și 1604 20 70 (JO L 141, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 15, p. 259) prevede:

„Începând din 1 iulie 2003, importurile de conserve de ton incluse în codurile NC 1604 14 11, 1604 14 18 și 1604 20 70 originare din toate țările sunt admise la o rată a taxei de 12 %, în limitele contingentului tarifar deschis în temeiul prezentului regulament.”

10      Potrivit articolului 2 din Regulamentul nr. 975/2003:

„Acest contingent tarifar este deschis anual și pentru o perioadă inițială de cinci ani. Volumul său pentru primii doi ani este fixat după cum urmează:

–        25 000 tone de la 1 iulie 2003 la 30 iunie 2004;

–        25 750 tone de la 1 iulie 2004 la 30 iunie 2005.”

11      Articolul 6 din acest regulament prevede:

„În al doilea an de la data deschiderii contingentului tarifar, prezentul regulament face obiectul unei revizii în vederea adaptării volumului contingentului la nevoile pieței comunitare. În cazul în care, cu toate acestea, această revizuire nu se încheie cu trei luni înainte de 30 iunie 2005, contingentul se prelungește automat pentru încă un an și pentru un volum de 25 750 tone. Ulterior, contingentul tarifar se prelungește periodic pentru un an și același volum, în afara cazului în care se adoptă o revizuire cu cel puțin trei luni înainte de data închiderii contingentului curent.”

12      Articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„Comisia este asistată de Comitetul Codului vamal […] instituit de articolul 247a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului.”

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

13      Pentru importul de conserve de ton provenind din Thailanda, au fost deschise, potrivit Regulamentului nr. 975/2003, contingente tarifare de care Bolton a beneficiat în anii 2005 și 2006.

14      Pentru a beneficia de contingentul tarifar pentru perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2008, Bolton a prezentat declarații de punere în liberă circulație pentru conserve de ton provenind din Thailanda, care nu au fost acceptate de birourile vamale italiene decât la 2 iulie, din cauza închiderii birourilor în zilele de duminică.

15      Potrivit observațiilor scrise ale Comisiei, aceasta a procedat, la 4 iulie 2007, la alocarea contingentului tarifar în cauză potrivit ordinii cronologice a datelor de acceptare a declarațiilor vamale. În urma alocării contingentului tarifar cererilor de tragere ale căror declarații fuseseră acceptate la 1 iulie 2007, acest contingent tarifar a fost epuizat chiar în ziua deschiderii sale. Din această cauză, cererea de tragere a Bolton nu a fost luată în considerare și aceasta a fost constrânsă, în consecință, să plătească taxa integrală aplicabilă importurilor efectuate.

16      Astfel cum rezultă din observațiile Comisiei, la 16 iulie 2007, Agenzia i‑a solicitat acesteia să aibă în vedere regularizarea cererilor de tragere care fuseseră excluse de la alocarea contingentului tarifar din cauza faptului că acestea nu fuseseră acceptate de birourile vamale italiene decât luni 2 iulie 2007. În această privință, Agenzia s‑a întemeiat pe Acordul administrativ privind gestionarea contingentelor tarifare adoptat de Comitetul Codului vamal la 30 octombrie 2007 (TAXUD/3439/2006‑rev.1IT, denumit în continuare „acordul administrativ”). Agenzia a arătat că, potrivit punctului 15 din acordul menționat, declarațiile acceptate duminică 1 iulie 2007 de către autoritățile vamale din alte state membre ar fi trebuit să fie prelucrate de către Comisie împreună cu cele acceptate, în Italia, luni 2 iulie 2007. În plus, aceasta a invocat faptul că ar fi trebuit aplicate situației în speță, prin analogie, dispozițiile articolului 308a alineatul (8) din regulamentul de aplicare privind prelucrarea cererilor acceptate în primele trei zile ale anului.

17      La 16 august 2007, Comisia a răspuns, prin scrisoarea TAXUD B4 D (2007) 9241 (denumită în continuare „nota TAXUD”), că era imposibil să procedeze la o regularizare a cererilor de tragere cu data de acceptare 2 iulie 2007. Alocările contingentelor tarifare ar avea loc, în temeiul articolului 308a alineatul (4) din regulamentul de aplicare, în ordine cronologică, iar acordul administrativ nu poate schimba acest fapt.

18      Bolton a solicitat rambursarea valorii suplimentare a taxelor pe care a fost obligată să le plătească pentru importurile sale, invocând faptul că nu a avut oportunitatea să intre în competiție cu ceilalți importatori din Uniune pentru admiterea la alocarea contingentului tarifar în cauză pe o bază echitabilă și nediscriminatorie. Prin decizia din 17 noiembrie 2008, Direzione regionale per il Piemonte e la Valle d’Aosta – Ufficio delle Dogane di Alessandria a refuzat rambursarea solicitată. În scopul anulării acestei decizii, Bolton a sesizat instanța de trimitere.

19      În aceste condiții, Commissione tributaria provinciale di Alessandria a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Articolul 239 [din Codul vamal] trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea din prezenta cauză, în care un stat membru consideră că nu i se poate imputa nicio neregulă Comisiei [...] și că niciunul dintre celelalte cazuri vizate la articolul 905 alineatul (1) din [regulamentul de aplicare] nu este prezent, acest stat poate decide în mod autonom asupra cererii de rambursare formulate de debitor în sensul articolului 899 alineatul (2) din [regulamentul de aplicare]?

2)      În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, sintagma «situație specială» din cuprinsul articolului 239 din [Codul vamal] poate viza excluderea unui importator comunitar de la aplicarea unui contingent tarifar a cărui dată de deschidere este într‑o duminică, din cauză că birourile vamale din statul membru respectiv sunt închise duminica?

3)      Articolele 308a-308c din [regulamentul de aplicare], precum și dispozițiile relevante ale [acordului administrativ] trebuie interpretate în sensul că, într‑un caz precum cel din acțiunea principală, statul membru ar fi trebuit să solicite în prealabil Comisiei suspendarea contingentului tarifar în discuție pentru a asigura un tratament echitabil și nediscriminatoriu al importatorilor italieni în raport cu importatorii din alte state membre?

4)      Excluderea Bolton [...] de la aplicarea contingentului, decisă de Comisie, și nota TAXUD pot fi considerate măsuri conforme în mod efectiv cu articolele 308a-308c din [regulamentul de aplicare], precum și cu dispozițiile relevante din acordul administrativ […] și, prin urmare, legale?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la admisibilitate

20      Guvernul italian consideră că trimiterea preliminară este inadmisibilă. Bolton ar fi trebuit să atace în fața Tribunalului Uniunii Europene decizia Comisiei prin care aceasta a exclus‑o din contingentul tarifar și nota TAXUD de confirmare a acestei poziții. Potrivit jurisprudenței care rezultă din Hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf (C‑188/92, Rec., p. I‑833), nu se poate admite ca Bolton să invoce în fața instanțelor naționale pretinse erori săvârșite de Comisie în aplicarea dispozițiilor dreptului Uniunii.

21      În această privință, trebuie arătat că primele trei întrebări nu privesc validitatea actelor care provin de la Comisie, ci se referă numai la obligațiile autorităților naționale în temeiul reglementării Uniunii. Astfel, eventuala posibilitate, astfel cum este prezentată de guvernul italian, ca Bolton să sesizeze Tribunalul nu poate avea impact decât asupra admisibilității celei de a patra întrebări, iar nu și asupra admisibilității cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare în ansamblul său.

22      În ceea ce privește, mai precis, admisibilitatea celei de a patra întrebări, trebuie arătat că, desigur, posibilitatea unui justițiabil de a invoca în fața instanței sesizate nevaliditatea dispozițiilor cuprinse în acte ale Uniunii presupune că această parte nu dispunea de dreptul de a introduce, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune directă împotriva acestor dispoziții, ale căror consecințe le suportă fără să fi fost în măsură să solicite anularea lor (a se vedea Hotărârea TWD Textilwerke Deggendorf, citată anterior, punctul 23, precum și Hotărârea din 29 iunie 2010, E și F, C‑550/09, Rep., p. I‑6213, punctele 45 și 46).

23      Totuși, rezultă din aceeași jurisprudență că o asemenea acțiune directă trebuie să fie fără nicio îndoială admisibilă (a se vedea Hotărârea E și F, citată anterior, punctul 48 și jurisprudența citată). Or, în speță, elementele prezentate în cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare, precum și cele furnizate de guvernul italian nu permit Curții să concluzioneze că o asemenea acțiune directă ar fi fost fără nicio îndoială admisibilă.

24      În ceea ce privește în special „decizia” Comisiei prin care, potrivit guvernului italian, Bolton a fost exclusă de la aplicarea contingentului tarifar, trebuie să se constate că nici cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare, nici observațiile părților nu indică dacă, în ce moment și în ce măsură această decizie a fost adusă la cunoștința Bolton. În plus, decizia menționată nu a fost prezentată în fața Curții, astfel încât aceasta din urmă nu poate verifica dacă Bolton era destinatara acesteia sau, în caz contrar, dacă societatea respectivă era vizată în mod direct și individual de aceasta în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Astfel, Curtea nu poate aprecia dacă o acțiune introdusă de Bolton împotriva aceleiași decizii ar fi fost fără nicio îndoială admisibilă.

25      În aceste condiții, întrebările preliminare trebuie să fie considerate admisibile în integralitatea lor.

 Cu privire la fond

 Cu privire la a patra întrebare

26      Prin intermediul celei de a patra întrebări, care trebuie examinată în primul rând, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolele 308a-308c din regulamentul de aplicare, precum și dispozițiile pertinente ale acordului administrativ trebuie interpretate în sensul că se opun posibilității Comisiei de a adopta o decizie de excludere a unui operator de la aplicarea unui contingent tarifar din cauză că acest contingent a fost epuizat chiar în ziua deschiderii sale, care cade într‑o duminică, zi nelucrătoare pentru birourile vamale din statul membru în care are sediul operatorul în cauză.

27      Potrivit articolului 308a alineatul (1) din regulamentul de aplicare, contingentele tarifare sunt gestionate, „[c]u excepția unor dispoziții contrare”, în ordinea cronologică a datelor la care au fost acceptate declarațiile de punere în liberă circulație.

28      Articolul 308a alineatul (4) din regulamentul de aplicare prevede că alocările se acordă, „[f]ără să aducă atingere alineatului (8)”, de către Comisie pe baza datei de acceptare a declarațiilor relevante de punere în liberă circulație. În a doua teză a acestei dispoziții se precizează că prioritățile se stabilesc potrivit ordinii cronologice a acestor date de acceptare.

29      Potrivit alineatului (8) menționat anterior, declarațiile de punere în liberă circulație acceptate de autoritățile vamale pe 1, pe 2 și pe 3 ianuarie se consideră, în scopul articolului 308a menționat anterior, ca fiind acceptate pe 3 ianuarie. Același alineat (8) precizează că, dacă una dintre aceste date cade într‑o sâmbătă sau într‑o duminică, toate declarațiile sunt considerate ca fiind acceptate pe 4 ianuarie.

30      Rezultă chiar din cuprinsul acestor dispoziții că, în general, alocările sunt acordate potrivit ordinii cronologice a datelor de acceptare a declarațiilor de punere în liberă circulație, indiferent de ziua săptămânii în care au fost acceptate aceste declarații.

31      În plus, întrucât articolul 308a alineatul (8) a doua teză din regulamentul de aplicare prevede în mod expres o normă derogatorie pentru cazul în care datele de 1, de 2 și de 3 ianuarie cad într‑o sâmbătă sau într‑o duminică, această normă presupune în mod necesar existența unei norme generale potrivit căreia ordinea cronologică este determinată numai în funcție de data acceptării declarației de punere în liberă circulație, indiferent de ziua săptămânii în care a fost acceptată această declarație.

32      Această interpretare este susținută de economia articolului 308a din regulamentul de aplicare, întrucât alineatul (4) al acestui articol precizează că o derogare de la această normă generală nu este prevăzută decât în circumstanțele prevăzute la alineatul (8) din articolul menționat, cu alte cuvinte în ceea ce privește declarațiile de punere în liberă circulație acceptate la 1, la 2 sau la 3 ianuarie.

33      Împrejurarea că, potrivit punctului 15 din acordul administrativ, declarațiile de punere în liberă circulație acceptate de autoritățile vamale naționale duminica sunt prelucrate de Comisie lunea nu poate pune sub semnul întrebării rezultatul care decurge în mod expres și neechivoc din interpretarea articolului 308a din regulamentul de aplicare. Astfel, acordul administrativ nu poate, prin natura sa, să deroge de la regulile stabilite la acest articol și nu poate, prin urmare, să fie interpretat într‑un mod contrar articolului menționat (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 11 septembrie 2008, Germania și alții/Kronofrance, C‑75/05 P și C‑80/05 P, Rep., p. I‑6619, punctul 61, precum și Hotărârea din 7 iulie 2009, Comisia/Grecia, C‑369/07, Rep., p. I‑5703, punctul 112).

34      În mod similar, este lipsită de relevanță pentru interpretarea articolului 308a din regulamentul de aplicare împrejurarea invocată de Bolton că, la momentul faptelor din acțiunea principală, Comisia avea cunoștință de închiderea în zilele de duminică a birourilor vamale din Italia și de faptul că respectivul contingent risca să fie epuizat încă din primele zile ale deschiderii sale.

35      Potrivit Bolton, Comisia ar fi trebuit fie să amâne deschiderea acestui contingent pentru o zi de luni, fie să analizeze cererile de tragere acceptate în Italia lunea împreună cu cele acceptate în alte state membre duminica, pentru a garanta astfel un acces nediscriminatoriu la contingentul în cauză tuturor operatorilor din Uniune.

36      Or, trebuie să se arate că închiderea în zilele de duminică a birourilor vamale din Italia nu este imputabilă Comisiei și că aceasta nu este obligată, numai din această cauză, să remedieze un tratament diferit al operatorilor italieni care rezultă din faptul că zilele lucrătoare ale birourilor vamale din Italia sunt diferite de cele din alte state membre.

37      Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la a patra întrebare că articolele 308a-308c din regulamentul de aplicare trebuie interpretate în sensul că nu se opun posibilității Comisiei de a adopta o decizie de excludere a unui operator de la aplicarea unui contingent tarifar din cauză că acest contingent a fost epuizat chiar în ziua deschiderii sale, care cade într‑o duminică, zi nelucrătoare pentru birourile vamale din statul membru în care are sediul operatorul în cauză.

 Cu privire la a treia întrebare

38      Prin intermediul celei de a treia întrebări, care trebuie examinată în al doilea rând, instanța de trimitere solicită să se stabilească, în esență, dacă articolele 308a-308c din regulamentul de aplicare și dispozițiile pertinente ale acordului administrativ trebuie interpretate în sensul că impun unui stat membru să solicite Comisiei suspendarea unui contingent tarifar pentru a asigura tratamentul echitabil și nediscriminatoriu al importatorilor în cazul în care deschiderea acestui contingent tarifar cade într‑o duminică, zi nelucrătoare pentru birourile vamale din statul membru în cauză, și în cazul în care acest contingent riscă să fie epuizat chiar în ziua deschiderii sale, dat fiind faptul că birourile vamale din alte state membre sunt deschise duminica.

39      În această privință, trebuie arătat că obligația eventuală a unui stat membru de a solicita suspendarea unui contingent tarifar presupune posibilitatea efectivă a Comisiei de a suspenda deschiderea contingentului tarifar din cauza închiderii în zilele de duminică a birourilor vamale dintr‑un stat membru.

40      Or, articolele 308a-308c din regulamentul de aplicare nu prevăd suspendarea deschiderii unui contingent tarifar în astfel de circumstanțe.

41      În plus, astfel cum a arătat Comisia, o asemenea suspendare a unui contingent tarifar nu poate fi admisă întrucât aceasta ar implica în mod necesar condiționarea, în întreaga Uniune, a deschiderii unui astfel de contingent de particularitățile existente într‑un singur stat membru.

42      În sfârșit, în ceea ce privește regulile din acordul administrativ, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctul 33 din prezenta hotărâre, acestea nu pot deroga de la dispozițiile regulamentului de aplicare.

43      Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la cea de a treia întrebare că articolele 308a-308c din regulamentul de aplicare trebuie interpretate în sensul că nu impun unui stat membru să solicite Comisiei suspendarea unui contingent tarifar pentru a asigura tratamentul echitabil și nediscriminatoriu al importatorilor în cazul în care deschiderea acestui contingent tarifar cade într‑o duminică, zi nelucrătoare pentru birourile vamale din statul membru în cauză, și în cazul în care acest contingent riscă să fie epuizat chiar în ziua deschiderii sale, dat fiind faptul că birourile vamale din alte state membre sunt deschise duminica.

 Cu privire la prima întrebare

44      Prin intermediul primei întrebări, care trebuie examinată în al treilea rând, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă autoritatea vamală a unui stat membru este competentă pentru a se pronunța ea însăși cu privire la cererea de rambursare prevăzută la articolul 239 alineatul (2) din Codul vamal în cazul în care această autoritate consideră că nu poate fi imputată Comisiei nicio neregularitate și că cererea în cauză nu se încadrează în niciunul dintre celelalte cazuri vizate la articolul 905 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.

45      În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 899 alineatul (2) din regulamentul de aplicare, autoritățile vamale naționale sunt competente să decidă dacă este sau nu este necesară acordarea rambursării drepturilor în toate celelalte cazuri, cu alte cuvinte în afara cazurilor vizate la alineatul (1) al acestui articol, care nu sunt relevante în speță, „cu excepția celor în care Comisia trebuie sesizată în legătură cu dosarul, în conformitate cu articolul 905”.

46      Or, întrucât autoritatea vamală italiană competentă a considerat că situația specială în care se găsește Bolton nu rezulta dintr‑o neîndeplinire a obligațiilor sale de către Comisie și că cererea de rambursare în cauză nu se încadra în celelalte situații vizate la articolul 905 alineatul (1) din regulamentul de aplicare, rezultă de aici în mod necesar că autoritatea vamală italiană, sesizată cu cererea Bolton în temeiul articolului 239 alineatul (2) din Codul vamal, era competentă să decidă dacă se impunea sau nu se impunea acordarea rambursării solicitate.

47      Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că, în alte cazuri decât cele vizate la articolul 899 alineatul (1) din regulamentul de aplicare, autoritatea vamală a unui stat membru este competentă pentru a se pronunța ea însăși cu privire la cererea de rambursare prevăzută la articolul 239 alineatul (2) din Codul vamal în cazul în care această autoritate consideră că nu poate fi imputată Comisiei nicio neregulă și că cererea în cauză nu se încadrează în niciunul dintre celelalte cazuri vizate la articolul 905 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.

 Cu privire la a doua întrebare

48      Prin intermediul celei de a doua întrebări, care trebuie examinată în ultimul rând, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 239 din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că vizează excluderea unui importator din Uniune de la aplicarea unui contingent tarifar a cărui dată de deschidere cade într‑o duminică, din cauza închiderii în această zi a săptămânii a birourilor vamale din statul membru în care are sediul acest importator.

49      Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să se stabilească, în prealabil, dacă articolul 239 din Codul vamal poate, în principiu, să fie aplicabil în circumstanțe precum cele din acțiunea principală.

50      Astfel, potrivit guvernului italian, aplicarea articolului 239 din Codul vamal este exclusă, întrucât aceasta ar avea drept consecință extinderea contingentului tarifar dincolo de limita cantitativă, astfel cum rezultă aceasta din articolele 2 și 6 din Regulamentul nr. 975/2003, respectiv 25 750 de tone.

51      Desigur, în acțiunea principală, rambursarea taxelor la import, în temeiul articolului 239 din Codul vamal, ar implica faptul că, în pofida epuizării contingentului tarifar în cauză, importurile efectuate de importatori precum Bolton ar fi supuse efectiv acestei cote preferențiale, din cauza rambursării diferenței dintre taxele la import normale și cele care rezultă din aplicarea cotei preferențiale valabile pentru acest contingent tarifar.

52      Or, o asemenea consecință nu poate exclude aplicarea articolului 239 din Codul vamal în împrejurări precum cele din acțiunea principală, astfel cum rezultă dintr‑o analiză a cuprinsului, a economiei și a scopului acestei dispoziții.

53      Mai întâi, cuprinsul articolului 239 din Codul vamal nu oferă nicio indicație care să permită să se deducă faptul că aplicarea acestui articol ar fi exclusă în împrejurări precum cele din acțiunea principală.

54      Apoi, trebuie amintit că articolul 239 din Codul vamal constituie o clauză generală de echitate (a se vedea Hotărârea din 3 aprilie 2008, Militzer & Münch, C‑230/06, Rep., p. I‑1895, punctul 50, precum și Hotărârea din 25 iulie 2008, C.A.S./Comisia, C‑204/07 P, Rep., p. I‑6135, punctul 85).

55      Or, întrucât importatorii stabiliți într‑un stat membru în care birourile vamale sunt închise în ziua deschiderii unui contingent tarifar se găsesc în imposibilitatea de a obține acceptarea declarațiilor de punere în liberă circulație în aceeași zi ca și operatorii stabiliți în alte state membre, este echitabil ca această situație defavorabilă să fie remediată prin aplicarea articolului 239 din Codul vamal.

56      În sfârșit, dacă s‑ar considera că această dispoziție nu poate fi aplicată în împrejurări precum cele din acțiunea principală, reglementarea vamală a Uniunii nu ar permite să fie luată în considerare situația dezavantajoasă în care se găsesc operatorii dintr‑un stat membru în raport cu concurenții lor stabiliți în alte state membre, ceea ce ar fi contrar obiectivului dispoziției menționate.

57      Prin urmare, consecințele economice descrise la punctele 50 și 51 din prezenta hotărâre și care rezultă inevitabil din aplicarea articolului 239 din Codul vamal nu pot pune sub semnul întrebării, în principiu, aplicabilitatea acestei dispoziții în circumstanțe precum cele din acțiunea principală.

58      În ceea ce privește problema dacă sunt întrunite în acțiunea principală condițiile cărora le este supusă aplicarea articolului 239 din Codul vamal, trebuie să se arate că, în cadrul sistemului de cooperare judiciară instituit prin articolul 267 TFUE, este de competența instanței de trimitere să soluționeze litigiul cu care este sesizată, în timp ce Curții îi revine sarcina de a‑i oferi acesteia toate indicațiile necesare în acest scop în privința dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 februarie 2010, Genc, C‑14/09, Rep., p. I‑931, punctul 31).

59      În acest scop, trebuie arătat că, potrivit articolului 239 alineatul (1) din Codul vamal coroborat cu articolul 899 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul de aplicare, se poate realiza restituirea taxelor la import atunci când circumstanțele speței constituie o situație specială care rezultă din circumstanțe ce nu implică nici manipulare, nici neglijență evidentă din partea persoanei interesate.

60      Potrivit unei jurisprudențe constante, o astfel de situație specială presupune că contribuabilul se află într‑o situație excepțională în raport cu ceilalți operatori care desfășoară aceeași activitate (a se vedea în acest sens Hotărârea C.A.S./Comisia, citată anterior, punctul 82 și jurisprudența citată).

61      În această privință, trebuie arătat că, desigur, Bolton se găsește în aceeași situație ca și ceilalți importatori de ton cu sediul în Italia. Totuși, această împrejurare nu exclude considerarea faptului că Bolton, precum și ceilalți importatori de ton cu sediul în Italia se află într‑o situație excepțională în raport cu importatorii de ton cu sediul în celelalte state membre, întrucât existența unui teritoriu vamal comun implică în mod necesar luarea în considerare a importatorilor interesați din toată Uniunea.

62      În ceea ce privește condițiile legate de absența manipulării și a neglijenței evidente, trebuie amintit că, în acțiunea principală, nu există niciun indiciu privind existența unor manipulări frauduloase sau a unei neglijențe din partea societății Bolton.

63      În sfârșit, în cazul în care instanța de trimitere concluzionează, în lumina acestor considerații, că trebuie admisă cererea de rambursare a Bolton, mai trebuie precizat că suma de rambursat nu poate corespunde diferenței dintre taxele vamale normale și cota favorabilă valabilă pentru contingentul tarifar, ci se poate ridica doar la nivelul unei părți din această diferență, întrucât, astfel cum rezultă din observațiile Comisiei, cererile de tragere asupra contingentului tarifar în cauză nu au fost luate în considerare decât în proporție de 73,89302 %.

64      Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 239 din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că poate viza excluderea unui importator din Uniune de la aplicarea unui contingent tarifar a cărui dată de deschidere cade într‑o duminică din cauza închiderii în această zi a săptămânii a birourilor vamale din statul membru în care are sediul acest importator.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

65      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

1)      Articolele 308a-308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 al Comisiei din 28 februarie 2007, trebuie interpretate în sensul că nu se opun posibilității Comisiei Europene de a adopta o decizie de excludere a unui operator de la aplicarea unui contingent tarifar din cauză că acest contingent a fost epuizat chiar în ziua deschiderii sale, care cade într‑o duminică, zi nelucrătoare pentru birourile vamale din statul membru în care are sediul operatorul în cauză.

2)      Articolele 308a-308c din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 214/2007, trebuie interpretate în sensul că nu impun unui stat membru să solicite Comisiei Europene suspendarea unui contingent tarifar pentru a asigura tratamentul echitabil și nediscriminatoriu al importatorilor în cazul în care deschiderea acestui contingent tarifar cade într‑o duminică, zi nelucrătoare pentru birourile vamale din statul membru în cauză, și în cazul în care acest contingent riscă să fie epuizat chiar în ziua deschiderii sale, dat fiind faptul că birourile vamale din alte state membre sunt deschise duminica.

3)      În alte cazuri decât cele vizate la articolul 899 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 214/2007, autoritatea vamală a unui stat membru este competentă pentru a se pronunța ea însăși cu privire la cererea de rambursare prevăzută la articolul 239 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, în cazul în care această autoritate consideră că nu poate fi imputată Comisiei Europene nicio neregulă și că cererea în cauză nu se încadrează în niciunul dintre celelalte cazuri vizate la articolul 905 alineatul (1) din respectivul Regulament nr. 2454/93, menționat anterior.

4)      Articolul 239 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1791/2006, trebuie interpretat în sensul că poate viza excluderea unui importator din Uniunea Europeană de la aplicarea unui contingent tarifar a cărui dată de deschidere cade într‑o duminică din cauza închiderii în această zi a săptămânii a birourilor vamale din statul membru în care are sediul acest importator.

Semnături


* Limba de procedură: italiana.