Cauzele conexate C‑422/09, C‑425/09 și C‑426/09

Vassiliki Stylianou Vandorou și alții

împotriva

Ypourgos Ethnikis Paideias kai Thriskevmaton

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Symvoulio tis Epikrateias)

„Articolele 39 CE și 43 CE – Directiva 89/48/CE – Recunoașterea diplomelor – Noțiunea «experiență profesională»”

Sumarul hotărârii

Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Lucrători – Recunoașterea diplomelor și a titlurilor – Directiva 89/48 – Activitate profesională reglementată – Experiență profesională – Noțiune

[art. 39 CE și 43 CE; Directiva 89/48 a Consiliului, art. 1 lit. (e) și art. 4 alin. (1) lit. (b)]

O autoritate națională însărcinată cu recunoașterea calificărilor profesionale dobândite într‑un alt stat membru este obligată, în temeiul articolelor 39 CE și 43 CE, să ia în considerare, la stabilirea unor eventuale măsuri compensatorii menite să acopere diferențele semnificative dintre formarea urmată de un solicitant și formarea dobândită în statul membru gazdă, orice experiență practică ce poate acoperi, în tot sau în parte, respectivele diferențe.

Astfel, deși experiența dobândită de reclamanți înainte de obținerea diplomei care le conferă dreptul de a‑și exercita profesia într‑un stat membru nu poate include exercitarea unor activități profesionale reglementate și deși din articolul 4 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf din Directiva 89/48 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani nu rezultă nicio obligație de a ține seama de o experiență practică care nu constituie o experiență profesională în sensul articolului 1 litera (e) din directiva menționată, cu toate acestea, măsurile adoptate în aplicarea dreptului Uniunii trebuie să se conformeze principiilor generale ale acestui drept, în special principiului proporționalității. În această privință, exercitarea efectivă a libertăților fundamentale garantate de articolele 39 CE și 43 CE poate fi limitată în mod nejustificat dacă autoritățile naționale competente însărcinate cu recunoașterea titlurilor profesionale dobândite într‑un alt stat membru fac abstracție de cunoștințele și de calificările relevante dobândite deja de un solicitant care dorește să exercite, pe teritoriul național, o profesie la care accesul este condiționat, potrivit legislației naționale, de deținerea unei diplome sau a unei calificări profesionale. Valoarea exactă care urmează să fie acordată experienței practice utile pentru exercitarea profesiei la care se solicită accesul va fi stabilită de autoritatea competentă în lumina funcțiilor specifice exercitate, a cunoștințelor dobândite și aplicate în exercitarea acestor funcții, precum și a responsabilităților atribuite și a gradului de independență acordat persoanei interesate în cauză.

(a se vedea punctele 61, 64-66, 69 și 72 și dispozitivul)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)

2 decembrie 2010(*)

„Articolele 39 CE și 43 CE – Directiva 89/48/CE – Recunoașterea diplomelor – Noțiunea «experiență profesională»”

În cauzele conexate C‑422/09, C‑425/09 și C‑426/09,

având ca obiect cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 234 CE de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia), prin deciziile din 12 mai 2009, primite de Curte la 28 octombrie 2009, în procedurile

Vassiliki Stylianou Vandorou (C‑422/09),

Vassilios Alexandrou Giankoulis (C‑425/09),

Ioannis Georgiou Askoxilakis (C‑426/09)

împotriva

Ypourgos Ethnikis Paideias kai Thriskevmaton,

CURTEA (Camera a opta),

compusă din domnul K. Schiemann (raportor), președinte de cameră, domnul L. Bay Larsen și doamna C. Toader, judecători,

avocat general: domnul P. Mengozzi,

grefier: domnul K. Malacek, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 23 septembrie 2010,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru guvernul elen, de doamna E. Skandalou, în calitate de agent;

– pentru Comisia Europeană, de domnii G. Zavvos și H. Støvlbæk, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1 Cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea articolului 1 litera (e) și a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (JO 1989, L 19, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 76), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 mai 2001 (JO L 206, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 60, denumită în continuare „Directiva 89/48”).

2 Aceste cereri au fost prezentate în cadrul unor litigii între doamna Vandorou, precum și domnii Giankoulis și Askoxilakis, pe de o parte, și Ypourgos Ethnikis Paideias kai Thriskevmaton (ministrul Educației naționale și al Cultelor), pe de altă parte, cu privire la anumite decizii ale Symvoulio Anagnorisis Epangelmatikis Isotimias Titlon Tritovathmias Ekpaidefsis (Consiliul însărcinat cu recunoașterea echivalenței profesionale a titlurilor de studii superioare, denumit în continuare „Saeitte”). Prin aceste decizii, Saeitte a condiționat dreptul reclamanților din acțiunile principale de a-și exercita în Grecia profesiile, pe care le pot exercita în alte state membre, de măsuri compensatorii, și anume de o probă de aptitudine sau de o perioadă de adaptare.

Cadrul juridic

Reglementarea Uniunii

3 Din al treilea și din al patrulea considerent ale Directivei 89/48 reiese că aceasta are ca obiect punerea în aplicare a unui sistem general de recunoaștere a diplomelor prin care să li se faciliteze cetățenilor europeni exercitarea tuturor activităților profesionale ce corespund într‑un stat membru gazdă unei formări postliceale, dacă posedă astfel de diplome care îi pregătesc pentru astfel de activități, diplome acordate după un ciclu de studii cu durata minimă de trei ani și eliberate într‑un alt stat membru.

4 Articolul 1 din Directiva 89/48 prevede:

„În sensul prezentei directive:

(a) prin diplomă se înțelege orice diplomă, certificat sau alt titlu de calificare oficială sau ansamblu de astfel de diplome, certificate sau alte titluri:

– care au fost eliberate de o autoritate competentă dintr‑un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative ale statului membru respectiv;

– din care rezultă că titularul a promovat un ciclu de studii postliceale cu o durată de cel puțin trei ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență redusă, efectuat într‑o universitate sau o instituție de învățământ superior sau într‑o altă instituție cu un nivel de formare echivalent și, dacă este cazul, că titularul a promovat cursurile de formare profesională necesare în completarea ciclului de studii postliceale și

– care arată că titularul are calificarea profesională cerută care îi permite accesul la o profesie reglementată în statul membru respectiv sau exercitarea respectivei profesii,

dacă educația și formarea atestate de această diplomă, certificat sau alt titlu de calificare oficială au fost obținute în special în Comunitate sau dacă titularul are o experiență profesională de trei ani atestată de statul membru care recunoaște o diplomă, un certificat sau alt titlu eliberat de o țară terță.

[…]

(c) prin profesie reglementată se înțelege activitatea profesională reglementată sau ansamblul activităților care constituie această profesie într‑un stat membru;

(d) prin activitate profesională reglementată se înțelege activitatea profesională al cărei acces sau exercitare într‑un stat membru sunt condiționate, direct sau indirect, prin acte cu putere de lege sau acte administrative, de deținerea unei diplome. De asemenea, sunt considerate modalități de exercitare a unei activități profesionale reglementate următoarele:

– exercitarea unei activități cu titlu profesional în măsura în care deținerea acestui titlu este rezervată doar titularilor unei diplome stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative,

– exercitarea unei activități profesionale în domeniul sănătății în măsura în care remunerarea și rambursarea acestei activități este condiționată, potrivit regimului național de asistență socială, de deținerea unei diplome.

[…]

(e) prin experiență profesională se înțelege exercitarea efectivă și legală a respectivei profesii într‑un stat membru;

(f) prin perioadă de adaptare se înțelege exercitarea unei profesii reglementate în statul membru gazdă, în sfera de responsabilitate a unui membru calificat în profesia respectivă și având, eventual, o pregătire suplimentară. Această perioadă face obiectul unei evaluări. […]

(g) prin probă de aptitudine se înțelege testul care se referă exclusiv la cunoștințele profesionale ale solicitantului și care este conceput de autoritățile competente ale statului membru gazdă, cu scopul aprecierii aptitudinii solicitantului privind exercitarea profesiei reglementate în acel stat membru.

Pentru a permite aplicarea acestui test, autoritățile competente întocmesc o listă de materii care, pe baza unei comparații între educația și formarea cerute în statul membru respectiv și cele pe care le are solicitantul, nu sunt atestate prin diplomă sau alt titlu de calificare oficială pe care le posedă solicitantul.

Proba de aptitudine trebuie să țină cont de faptul că solicitantul are o calificare profesională recunoscută în statul membru de origine sau de proveniență. Ea conține subiecte selectate dintre cele care figurează pe listă și a căror cunoaștere este esențială în vederea exercitării profesiei în statul membru gazdă. Testul poate include, totodată, și cunoștințe de deontologie care se aplică activităților respective în statul membru gazdă. Modalitățile de aplicare a testului sunt stabilite de autoritățile competente ale statului membru respectiv în conformitate cu normele de drept comunitar.

[…]”

5 Conform articolului 2 primul paragraf din Directiva 89/48, aceasta se aplică oricărui resortisant al unui stat membru care dorește să exercite, cu statut de independent sau de salariat, o profesie reglementată în statul membru gazdă.

6 Articolul 3 primul paragraf litera (a) din Directiva 89/48 prevede:

„În cazul în care, într‑un stat membru gazdă, accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiționată de posesia unei diplome, autoritatea competentă nu îi poate refuza resortisantului unui stat membru, din motiv de calificare necorespunzătoare, accesul la profesia respectivă sau exercitarea ei în aceleași condiții ca și pentru resortisanții statului membru gazdă:

(a) în cazul în care solicitantul deține o diplomă cerută într‑un alt stat membru pentru exercitarea respectivei profesii pe teritoriul său, diploma fiind obținută într‑un stat membru, […]”

7 Potrivit articolului 4 din Directiva 89/48:

„(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3, statul membru gazdă poate, de asemenea, cere solicitantului:

(a) să facă dovada faptului că are experiență profesională, în cazul în care durata formării de care face dovadă în temeiul articolului 3 literele (a) și (b) este mai scurtă cu cel puțin un an decât cea cerută de statul membru gazdă. […]

[…]

(b) să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depășească trei ani sau să dea o probă de aptitudine:

– în cazul în care formarea profesională dobândită, în conformitate cu prevederile articolului 3 literele (a) și (b), se referă la materii fundamental diferite față de cele specificate de diploma cerută în statul membru gazdă sau

[…]

Dacă statul membru gazdă intenționează să impună solicitantului încheierea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, statul membru gazdă trebuie să verifice întâi măsura în care cunoștințele dobândite de solicitant în cursul experienței sale profesionale pot compensa, în tot sau în parte, diferența substanțială menționată la primul paragraf.

În cazul în care statul membru gazdă uzează de această posibilitate, acesta trebuie să îi acorde solicitantului libertatea de a alege între perioada de adaptare și proba de aptitudine. Pentru profesiunile a căror exercitare presupune o cunoaștere precisă a dreptului intern și care au ca element esențial și constant al activității furnizarea de informații și asistență privind dreptul intern, statul membru gazdă poate indica, prin derogare de la acest principiu, fie o perioadă de adaptare, fie o probă de aptitudine. […]

Cu toate acestea, statul membru gazdă nu poate aplica cumulativ dispozițiile alineatului (1) literele (a) și (b).”

Reglementarea națională

Măsurile de transpunere a Directivei 89/48 în dreptul național

8 Decretul prezidențial 165/2000 din 23 iunie 2000 (FEK A’ 149/28.6.2000), astfel cum a fost modificat prin Decretele prezidențiale 373/2001 din 22 octombrie 2001 (FEK A’ 251) și 385/2002 din 23 decembrie 2002 (FEK A’ 334, denumit în continuare „Decretul 165/2000”), vizează transpunerea Directivei 89/48 în ordinea juridică elenă.

9 Astfel, articolul 2 alineatele 5 și 7, articolul 3, articolul 4 alineatul 1 litera a) și articolul 5 din Decretul 165/2000 reiau articolul 1 literele (e) și (g), articolul 2 primul paragraf, articolul 3 primul paragraf litera (a) și, respectiv, articolul 4 din Directiva 89/48, menționate mai sus.

10 În plus, articolul 10 din Decretul 165/2000 prevede crearea Saeitte, ca organ colegial în cadrul Ministerului Educației și al Cultelor, care, în temeiul articolului 11 din același decret, a primit misiunea de a se pronunța asupra cererilor de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior care intră în domeniul de aplicare al Directivei 89/48.

Profesiile de inginer mecanic și de inginer în telecomunicații

11 În Grecia, profesiile de inginer mecanic și de inginer în telecomunicații sunt profesii reglementate a căror exercitare este rezervată membrilor înscriși în Techniko Epimelitirio tis Elladas (Camera tehnică din Grecia, denumită în continuare „TEE”).

12 Decretul prezidențial din 27 noiembrie și din 14 decembrie 1926 privind codificarea dispozițiilor și a textelor referitoare la compunerea TEE (FEK A’ 430), astfel cum a fost modificat prin Legea 1486/1984 (FEK A’ 161) și prin Decretul prezidențial 512/1991 din 30 noiembrie și din 12 decembrie 1991 (FEK A’ 190, denumit în continuare „Decretul TEE”), prevede la articolul 2 alineatul 1 că sunt înregistrați obligatoriu ca membri ai TEE resortisanții statelor membre „care sunt licențiați ai Școlii naționale politehnice din Metsovo, ai școlilor politehnice din țară sau ai școlilor echivalente din străinătate, după obținerea autorizării de a exercita profesia”.

13 Specialiștii sunt împărțiți în nouă specializări enumerate la articolul 2 alineatul 5 din acest decret, printre care figurează specialitatea de inginer mecanic, dar nu și aceea de inginer în telecomunicații.

14 Potrivit articolului 2 alineatul 6 din Decretul TEE, specialitățile care nu figurează printre cele definite la articolul 2 alineatul 5 din acest decret sunt încadrate în specialitatea cea mai apropiată. Independent de acest aspect, membrul TEE care este astfel integrat beneficiază de drepturile profesionale corespunzătoare specialității sau numai specializării menționate în autorizația de a-și exercita profesia, astfel cum acestea sunt stabilite de legislația în vigoare.

15 Articolul 4 alineatul 3 din Decretul TEE prevede, printre altele, că TEE organizează examenele, eliberează autorizațiile de exercitare a profesiei de inginer conform dispozițiilor în vigoare și ține registrele inginerilor.

16 În acest context, articolele 1 și 4 din Legea 1225/1981 din 30 și din 31 decembrie 1981 (FEK B’ 713) acordă TEE competența de a elibera autorizația pentru exercitarea profesiei în Grecia inginerilor licențiați ai instituțiilor elene de învățământ superior, precum și ai instituțiilor de învățământ superior echivalente din străinătate. Conform articolului 1 alineatul 3 din legea menționată, acest lucru este valabil de asemenea în cazul inginerilor licențiați ai unor instituții de învățământ superior aflate în străinătate care oferă specializări ce nu corespund celor ale inginerilor licențiați ai instituțiilor de învățământ superior naționale.

17 În temeiul Legii 1225/1981, un Ordin interministerial ED 5/4/339 din 14 septembrie și din 5 octombrie 1984, adoptat de ministrul Lucrărilor publice și de ministrul Educației naționale și al Cultelor, a stabilit procedura de eliberare de către TEE a autorizației de a exercita profesia de inginer.

Acțiunile principale și întrebările preliminare

Cauza C‑422/09 (Vandorou)

18 După ce a urmat cursuri și a promovat examene postuniversitare la London Guildhall University (Universitatea din Londra‑Guildhall) (Regatul Unit) în cursul perioadei cuprinse între luna septembrie 1994 și luna februarie 1997, doamna Vandorou a obținut titlul de „Master of Business Administration”. Pe durata studiilor, aceasta a lucrat în Regatul Unit, în special în cadrul societății Elf Oil Ltd (denumită în continuare „Elf Oil”).

19 La 15 august 1997, doamna Vandorou s‑a înscris în Association of Chartered Certified Accountants (Camera experților contabili autorizați din Regatul Unit, denumită în continuare „ACCA”). După ce a trecut cu succes o serie de examene și a efectuat stagiul profesional impus și aprobat în sectorul contabilității/controlului, ea a devenit în mod oficial membru al acestei organizații profesionale la 17 aprilie 2000 și a obținut titlul de „Chartered Certified Accountant” (auditor/contabil autorizat). În perioada cuprinsă între aceste două date, doamna Vandorou a lucrat în Grecia, în cadrul societății pe acțiuni de audit Pricewaterhouse Coopers (denumită în continuare „Pricewaterhouse Coopers”).

20 La 10 aprilie 2002, doamna Vandorou a introdus o cerere la Saeitte pentru a i se recunoaște dreptul de a exercita în Grecia profesia de contabil‑expert fiscal.

21 Aceasta a prezentat certificate care atestau că are dreptul de a exercita în Regatul Unit profesia de „Chartered Certified Accountant” și în care erau descrise activitățile care sunt incluse în această profesie. Doamna Vandorou a invocat, pe de altă parte, experiența profesională dobândită în cadrul Elf Oil și al Pricewaterhouse Coopers și a prezentat atestatele aferente eliberate de aceste societăți.

22 Prin actul nr. 80 din 23 martie 2004 (denumit în continuare „primul act atacat”), Saeitte a constatat mai întâi că profesia de contabil este o profesie reglementată atât în Grecia, cât și în Regatul Unit și că doamna Vandorou, în calitate de titular al titlului profesional de „Chartered Certified Accountant” eliberat de ACCA, organizație profesională din Regatul Unit, ar trebui considerată ca fiind titulara unei diplome de contabil conform Directivei 89/48 și Decretului 165/2000. În continuare, Saeitte a apreciat că trebuie să se aplice măsuri compensatorii doamnei Vandorou „ca urmare a diferențelor semnificative dintre programa sa de studii și formarea contabililor în Grecia”. Consiliul a hotărât, așadar, să întrunească o comisie formată din trei membri în scopul de a preciza conținutul măsurilor sus‑menționate care trebuie impuse reclamantei.

23 În continuare, în temeiul deciziei acestei comisii formate din trei membri, prin actul nr. 89 din 25 octombrie 2004 (denumit în continuare „al doilea act atacat”), Saeitte i‑a impus doamnei Vandorou, ca măsură compensatorie, pentru a i se recunoaște dreptul de a exercita în Grecia profesia de contabil‑expert fiscal, să susțină o probă de aptitudine în domeniul dreptului național și, în special, în domeniul dreptului societăților, al dreptului comercial, al dreptului muncii și al dreptului fiscal, dat fiind că exercitarea profesiei de contabil‑expert fiscal ar presupune o cunoaștere precisă a normelor de drept intern. Întemeindu‑se pe articolul 5 din Decretul 165/2000 de transpunere a articolului 4 alineatul (1) litera (b) al treilea paragraf din Directiva 89/48, Saeitte a precizat, în plus, că doamna Vandorou nu putea alege între o probă de aptitudine și o perioadă de adaptare, dat fiind faptul că profesia de contabil‑expert fiscal este o profesie „a cărei exercitare presupune o cunoaștere precisă a dreptului național și care are ca element esențial și constant al activității furnizarea de informații și asistență privind dreptul intern”.

24 În sfârșit, Saeitte a apreciat că experiența profesională pe care doamna Vandorou a dobândit‑o în Grecia în cadrul activității desfășurate la Pricewaterhouse Coopers nu putea fi luată în considerare. Astfel, condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul 5 din Decretul 165/2000, care, la fel ca articolul l litera (e) din Directiva 89/48, definește termenul „experiență profesională” ca fiind „exercitarea efectivă și legală a respectivei profesii într‑un stat membru”, nu ar fi îndeplinite din moment ce doamna Vandorou nu era titulara unei autorizații de a exercita în Grecia profesia de contabil în perioada în cursul căreia aceasta a dobândit experiența în cauză.

25 Doamna Vandorou a formulat, așadar, la Symvoulio tis Epikrateias două acțiuni împotriva primului și, respectiv, a celui de al doilea act atacat.

26 În ceea ce privește acțiunea împotriva primului act atacat, Symvoulio tis Epikrateias apreciază că acest act trebuie anulat, întrucât este insuficient motivat, în privința impunerii unor măsuri compensatorii doamnei Vandorou. Astfel, Saeitte s‑ar fi limitat să se refere, într‑un mod general și vag, la „diferențe semnificative în programa sa de studii”, când, de fapt, ar fi avut obligația să se refere, în mod specific și precis, la materiile incluse în formarea urmată de doamna Vandorou și la materiile atestate prin diploma elenă corespunzătoare, să identifice diferențele existente între aceste materii și să formuleze o apreciere motivată integral și în mod special cu privire la caracterul semnificativ al diferențelor în cauză.

27 În ceea ce privește acțiunea împotriva celui de al doilea act atacat, instanța de trimitere constată că validitatea acestuia este condiționată de validitatea primului act atacat și că, prin urmare, anularea primului ar trebui să determine anularea celui de al doilea.

28 Cu toate acestea, Symvoulio tis Epikrateias apreciază că, în acest context, trebuie să se analizeze de asemenea motivul de anulare potrivit căruia motivarea celui de al doilea act este afectată de erori de drept în măsura în care, prin acest act, Saeitte a considerat că, la examinarea necesității de a aplica măsuri compensatorii doamnei Vandorou, nu trebuie să se țină cont de experiența profesională pe care a dobândit‑o în Grecia. În opinia instanței de trimitere, analiza acestui motiv se dovedește necesară pentru ca, prin identificarea aspectelor pe care autoritatea națională competentă va trebui să le examineze temeinic după anularea actelor atacate, obligațiile acesteia din urmă să fie stabilite în mod precis la momentul la care va trebui să se conformeze hotărârii de anulare și să îi acorde astfel doamnei Vandorou – ținând cont de asemenea de principiul economiei procesuale – o protecție judiciară totală și efectivă.

29 În aceste condiții, Symvoulio tis Epikrateias a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/48 [...], prin «experiență profesională», luată în considerare de autoritatea națională competentă să aprecieze în ce măsură cunoștințele dobândite de persoana interesată prin intermediul acestei experiențe sunt de natură să acopere, în tot sau în parte, diferența semnificativă ce ar exista între materiile cuprinse în formarea urmată de persoana interesată în statul membru de origine și materiile atestate prin diploma cerută de statul membru gazdă, se înțelege și experiența care prezintă în mod cumulativ următoarele caracteristici:

a) această experiență a fost dobândită de persoana interesată după obținerea diplomei care îi garantează accesul la o anumită profesie reglementată în statul membru de origine;

b) această experiență a fost dobândită prin exercitarea în statul membru gazdă a unei activități profesionale care nu coincide cu profesia reglementată, pentru exercitarea căreia, în statul membru gazdă, persoana interesată a prezentat o cerere în temeiul Directivei 89/48 [...] (care, de altfel, nu poate fi exercitată în mod legal în statul membru gazdă înainte de admiterea cererii respective), dar care constituie totuși, potrivit aprecierii pe fond realizate de autoritatea națională competentă pentru soluționarea cererii, o activitate profesională ce rezultă a fi conexă cu profesia reglementată menționată mai sus și

c) această experiență, potrivit aprecierii pe fond a autorității naționale menționate, este considerată, datorită conexității menționate, de natură să acopere, cel puțin în parte, diferențele semnificative dintre materiile urmate de persoana interesată în cursul formării sale în statul membru de origine și materiile atestate prin diploma corespunzătoare din statul membru gazdă?”

Cauza C‑425/09 (Giankoulis)

30 Domnul Giankoulis deține o diplomă de la secția mecanică a Școlii de aplicații tehnice a Technologiko Ekpaideftiko Idryma din Kavala (Grecia), precum și un titlu postuniversitar „Master of Science” al Institutului de tehnologie din Cranfield (Regatul Unit) în domeniul mecanicii sistemelor de producție.

31 La 17 aprilie 1996, domnul Giankoulis a fost angajat de societatea Elliniki Viomichania Alouminiou AE (denumită în continuare „Elliniki Viomichania Alouminiou”). În cadrul societății, el a lucrat la departamentul de turnătorie în calitate de subinginer de mentenanță până la 31 decembrie 1997 și în calitate de șef al mentenanței mecanice a turnătoriilor până la 31 decembrie 2000.

32 Începând cu 12 iulie 2000, domnul Giankoulis este membru al Institution of mechanical engineers (Institutul inginerilor mecanici din Regatul Unit). Conform unui certificat din 8 noiembrie 2000 emis de această instituție, domnul Giankoulis este îndreptățit să utilizeze titlul de „Chartered Engineer”. Înscrierea sa în registrul „Chartered Engineers” s‑a efectuat în temeiul calificărilor sale academice, precum și al experienței profesionale pe care o dobândise în Grecia.

33 Începând cu 1 ianuarie 2002, domnul Giankoulis lucrează în cadrul departamentului unic de turnătorie și de topire continuă al Elliniki Viomichania Alouminiou în calitate de sub‑inginer de mentenanță.

34 La 9 martie 2001, domnul Giankoulis a introdus o cerere la Saeitte pentru a‑i fi recunoscut dreptul de a exercita în Grecia profesia de inginer mecanic. Pe lângă documentele justificative prin care este atestată formarea academică sus‑menționată, el a prezentat un atestat cu privire la experiența sa profesională în cadrul Elliniki Viomichania Alouminiou.

35 După mai multe ședințe care nu au condus decât la decizii de suspendare a examinării cererii, prin actul nr. 42 din 8 aprilie 2002 (denumit în continuare „al treilea act atacat”), Saeitte a apreciat că formarea dobândită de domnul Giankoulis la Technologiko Ekpaideftiko Idryma din Kavala este fundamental diferită de experiența corespunzătoare oferită de secțiile politehnice ale instituțiilor de învățământ superior din Grecia și că experiența sa profesională, limitată la Grecia, nu privește profesia de inginer mecanic. Saeitte a apreciat de asemenea că, pentru a acoperi aceste diferențe semnificative în formare, este necesar să se aplice măsuri compensatorii domnului Giankoulis și să se întrunească o comisie formată din trei membri pentru a preciza conținutul acestor măsuri.

36 Comisia astfel constituită a recomandat, în procesul‑verbal din 12 noiembrie 2002, ca domnul Giankoulis să fie supus unui examen sau unui stagiu cu durata de trei ani în patru materii pentru a asigura conformitatea pregătirii lui în domeniile ce reprezintă cunoștințele de bază ale unui inginer mecanic, și în alte șapte materii pentru a include domeniile de cunoștințe care privesc profesia de inginer electrician.

37 După alte două suspendări ale examinării cererii, Saeitte a adoptat actul nr. 87 din 21 septembrie 2004 (denumit în continuare „al patrulea act atacat”) și a decis să nu accepte raportul comisiei sus‑menționate decât în ceea ce privește măsurile compensatorii care privesc profesia de inginer mecanic. Astfel, Saeitte i‑a impus domnului Giankoulis, ca măsuri compensatorii, să se supună unui examen sau să efectueze un stagiu de practică pe durata a trei ani sub supraveghere în următoarele materii care privesc domeniul ingineriei mecanice: „Termotehnică – Motoare termice – Instalații termice – Instalații frigorifice – Climatizare – Instalații de ridicare – Instalații hidraulice și stații de pompare”.

38 Domnul Giankoulis a formulat, așadar, o acțiune la Symvoulio tis Epikrateias și a solicitat anularea în special a celui de al treilea și a celui de al patrulea act atacat.

39 În ceea ce privește al treilea act atacat, Symvoulio tis Epikrateias apreciază că acest act ar trebui anulat, întrucât este insuficient motivat în privința impunerii unor măsuri compensatorii domnului Giankoulis. Astfel, Saeitte s‑ar fi limitat să se refere, într‑un mod general și vag, la diferențe semnificative în formarea domnului Giankoulis, când, de fapt, ar fi avut obligația să se refere, în mod specific și precis, la materiile incluse în formarea urmată de domnul Giankoulis și la materiile care constituie conținutul studiilor ce conduc, în Grecia, la obținerea diplomei care permite exercitarea, conform legii, a activităților profesionale de inginer mecanic ce sunt reglementate, să identifice diferențele existente între aceste materii și să formuleze o apreciere motivată integral și în mod special cu privire la caracterul semnificativ al diferențelor în cauză.

40 În ceea ce privește al patrulea act atacat, instanța de trimitere constată că validitatea acestuia este condiționată de validitatea celui de al treilea act atacat și că, prin urmare, anularea celui de al treilea ar trebui să determine anularea celui de al patrulea.

41 Cu toate acestea, Symvoulio tis Epikrateias este de părere că, în acest context, trebuie să se analizeze de asemenea motivul de anulare potrivit căruia motivarea celui de al patrulea act atacat este afectată de erori de drept, în măsura în care, prin adoptarea raportului comisiei formate din trei membri, Saeitte a apreciat, la impunerea măsurilor compensatorii, că experiența profesională dobândită de reclamant în Grecia nu trebuie luată în considerare. În opinia instanței de trimitere, analiza acestui motiv se dovedește necesară pentru ca, prin identificarea aspectelor pe care autoritatea națională competentă va trebui să le examineze temeinic după anularea actelor atacate, obligațiile acesteia din urmă să fie stabilite în mod precis la momentul la care va trebui să se conformeze hotărârii de anulare și să îi acorde astfel domnului Giankoulis – ținând cont de asemenea de principiul economiei procesuale – o protecție judiciară totală și efectivă.

42 În cadrul examinării acestui motiv, instanța de trimitere exprimă îndoieli în ceea ce privește problema dacă experiența profesională dobândită de domnul Giankoulis după obținerea titlului de „Chartered Engineer” constituie o „experiență profesională” care trebuie luată în considerare în aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/48.

43 În aceste condiții, Symvoulio tis Epikrateias a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Termenul «experiență profesională» care figurează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/48 [...] corespunde termenului «experiență profesională» a cărui definiție figurează la articolul 1 litera (e) din aceeași directivă și poate fi interpretat ca experiență care prezintă cumulativ următoarele caracteristici:

a) această experiență a fost dobândită de persoana interesată după obținerea diplomei care îi garantează accesul la o anumită profesie reglementată în statul membru de origine;

b) această experiență a fost dobândită în cadrul exercitării aceleiași profesii pentru care persoana interesată a depus o cerere în temeiul Directivei 89/48 [...] (a se vedea termenii «the profession concerned», «la profession concernée», «des betreffenden Berufs» utilizați în versiunile engleză, franceză și, respectiv, germană ale directivei [menționate]) și

c) activitatea menționată a fost exercitată în mod legal, mai exact cu respectarea termenilor și a condițiilor din legislația relevantă a statului membru în care s‑a desfășurat, astfel încât este exclus să se ia în considerare experiența dobândită în această profesie în statul membru gazdă anterior acceptării cererii, întrucât, în statul membru gazdă, profesia respectivă nu poate fi exercitată în mod legal înainte de acceptarea cererii [desigur, sub rezerva aplicării articolului 5 din aceeași directivă, care permite, cu respectarea anumitor condiții – în vederea realizării unei formări profesionale care nu a avut loc în statul membru de origine – exercitarea profesiei în statul membru gazdă cu asistența unui profesionist calificat]?”

Cauza C‑426/09 (Askoxilakis)

44 Domnul Askoxilakis deține o diplomă în științe fizice de la Facultatea de științe fizice a Universității din Creta (Grecia), precum și o diplomă postuniversitară cu specializarea ingineria comunicațiilor a Facultății de inginerie electrică și informatică a Universității din München (Germania). În temeiul acesteia din urmă, îi este permis să exercite în Germania activități profesionale reglementate în domeniul ingineriei în comunicații.

45 La 21 octombrie 2003, domnul Askoxilakis a introdus o cerere la Saeitte pentru a i se recunoaște dreptul de a exercita în Grecia profesia de inginer în comunicații. Pe lângă documentele justificative prin care este atestată formarea sa academică, el a prezentat un atestat de la Centrul de informatică din cadrul Institutului de tehnologie și cercetare (denumit în continuare „ITC”) în care se arată că a lucrat, în perioada cuprinsă între 1 august 2002 și 28 februarie 2003, în cadrul programelor de cercetare ale acestui institut, iar de la 1 martie 2003, în calitate de cercetător științific specializat, îndeosebi în cadrul laboratorului „telecomunicații și rețele”. La solicitarea Saeitte, domnul Askoxilakis a mai prezentat un al doilea atestat de la ITC în care erau descrise mai detaliat atribuțiile sale în cadrul acestui institut.

46 Prin actul nr. 87 din 21 septembrie 2004 (denumit în continuare „al cincilea act atacat”), Saeitte a decis să îi impună domnului Askoxilakis măsuri compensatorii pentru a acoperi diferențele semnificative existente între formarea pe care a urmat‑o acesta și materiile incluse în formarea asigurată de școlile politehnice elene în profesia de inginer în informatică, telecomunicații și rețele în Grecia. Saeitte a decis, pe de altă parte, să întrunească o comisie formată din trei membri pentru a preciza conținutul acestor măsuri compensatorii.

47 Comisia astfel constituită a recomandat, în raportul din 10 februarie 2005, o probă de aptitudine sau o perioadă de adaptare pe durata a trei ani în următoarele materii: „A. Conceperea de circuite numerice, electrice și analogice. Analiză de rețele. B. Sectorul calculatoarelor. Sistemele micro‑calculatoarelor. Sisteme funcționale de calculatoare. Conceperea și punerea în aplicare a limbajelor de programare. Algoritmi și complexitate. Structuri și baze de date. Tehnologia sistemelor de programare. C. Telecomunicații și rețele. Formatare. Detectare. Evaluarea și propagarea de semnale. Legături fără fir și propagare. Internetul și aplicarea acestuia”.

48 Prin actul nr. 96 din 8 martie 2005 (denumit în continuare „al șaselea act atacat”), Saeitte a decis să urmeze acest raport și i‑a impus domnului Askoxilakis măsurile compensatorii sus‑menționate, fără a ține seama de experiența profesională dobândită de acesta în cadrul ITC.

49 Domnul Askoxilakis a formulat, așadar, o acțiune, în special împotriva celui de al cincilea și a celui de al șaselea act atacat.

50 În primul rând, în ceea ce privește al cincilea act atacat, Symvoulio tis Epikrateias apreciază că acest act ar trebui anulat, întrucât este insuficient motivat în privința impunerii unor măsuri compensatorii domnului Askoxilakis. Astfel, Saeitte s‑ar fi limitat să se refere, într‑un mod general și vag, la „diferențe semnificative”, când, de fapt, ar fi avut obligația să se refere, în mod specific și precis, la materiile incluse în formarea urmată de domnul Askoxilakis și la materiile care constituie conținutul studiilor ce conduc, în Grecia, la obținerea diplomei care permite exercitarea activităților profesionale de inginer de telecomunicații, să identifice diferențele existente între aceste materii și să formuleze o apreciere motivată integral și în mod special cu privire la caracterul semnificativ al diferențelor în cauză.

51 În al doilea rând, în ceea ce privește al șaselea act atacat, Symvoulio tis Epikrateias constată că validitatea acestuia este condiționată de validitatea celui de al cincilea act atacat și că, prin urmare, anularea celui de al cincilea act atacat ar trebui să determine anularea celui de al șaselea.

52 Cu toate acestea, Symvoulio tis Epikrateias apreciază că, în acest context, trebuie să se analizeze de asemenea motivul de anulare potrivit căruia motivarea celui de al șaselea act atacat este afectată de erori de drept, în măsura în care Saeitte nu a ținut cont de experiența profesională pe care domnul Askoxilakis a invocat‑o. În opinia instanței de trimitere, analiza acestui motiv se dovedește necesară pentru ca, prin identificarea aspectelor pe care autoritatea națională competentă va trebui să le examineze temeinic după anularea actelor atacate, obligațiile acesteia din urmă să fie stabilite în mod precis la momentul la care va trebui să se conformeze hotărârii de anulare și să îi acorde astfel domnului Askoxilakis – ținând cont de asemenea de principiul economiei procesuale – o protecție judiciară totală și efectivă.

53 În cadrul examinării acestui motiv, instanța de trimitere exprimă îndoieli în ceea ce privește problema dacă munca desfășurată de domnul Askoxilakis în cadrul ITC constituie o „experiență profesională” care trebuie luată în considerare în aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/48.

54 În aceste condiții, Symvoulio tis Epikrateias a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Termenul «experiență profesională» care figurează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/48 [...] corespunde termenului «experiență profesională» a cărui definiție este prevăzută la articolul 1 litera (e) din aceeași directivă și poate fi interpretat în sensul că desemnează o experiență ce prezintă cumulativ următoarele caracteristici:

a) această experiență a fost dobândită de persoana interesată după obținerea diplomei care îi garantează accesul la o anumită profesie reglementată în statul membru de origine;

b) această experiență a fost dobândită în cadrul exercitării aceleiași profesii pentru care persoana interesată a depus o cerere în temeiul Directivei 89/48 [...] (a se vedea termenii «the profession concerned», «la profession concernée» și «des betreffenden Berufs» utilizați în versiunile engleză, franceză și, respectiv, germană ale directivei [menționate]) și

c) activitatea profesională menționată a fost exercitată în mod legal, și anume cu respectarea termenilor și a condițiilor prevăzute de legislația relevantă a statului membru în care s‑a desfășurat, astfel încât este exclus să se ia în considerare experiența dobândită în această profesie în statul membru gazdă anterior acceptării cererii, întrucât, în statul membru gazdă, profesia respectivă nu poate fi exercitată în mod legal înainte de acceptarea cererii [desigur, sub rezerva aplicării articolului 5 din aceeași directivă, care permite, cu respectarea anumitor condiții – în vederea realizării unei formări profesionale care nu a fost urmată în statul membru de origine – exercitarea profesiei în statul membru gazdă cu asistența unui profesionist calificat]?”

55 Prin Ordonanța președintelui Curții din 3 februarie 2009, cauzele C‑422/09, C‑425/09 și C‑426/09 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.

Cu privire la întrebările preliminare

56 Din dosarele transmise Curții rezultă că fiecare dintre cei trei reclamanți din acțiunile principale urmărește să exercite o profesie reglementată în Grecia în temeiul dreptului de a exercita o profesie reglementată corespunzătoare într‑un alt stat membru. În cazul fiecăruia dintre acești reclamanți, Saeitte a constatat diferențe semnificative între formările dobândite de reclamanții din acțiunile principale și cele efectuate în vederea exercitării unor profesii corespunzătoare în Grecia și, în consecință, această autoritate a considerat necesar să impună unele măsuri compensatorii, astfel cum prevede articolul 4 din Directiva 89/48.

57 În determinarea întinderii acestor măsuri compensatorii, Saeitte a considerat că experiența practică dobândită de reclamanții din acțiunile principale nu poate fi luată în considerare, fără a analiza dacă această experiență poate acoperi, în tot sau în parte, respectivele diferențe semnificative între formări.

58 Prin intermediul întrebărilor preliminare, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere urmărește să afle, în esență, în ce măsură o autoritate națională însărcinată cu recunoașterea calificărilor profesionale dobândite în alte state membre este obligată să ia în considerare, la stabilirea anumitor măsuri compensatorii prin care să se acopere diferențele semnificative dintre formarea urmată de un solicitant și formarea impusă în statul membru gazdă, o experiență practică ce poate acoperi, în tot sau în parte, respectivele diferențe.

59 În această privință, trebuie să se constate de la început că experiența practică dobândită de reclamanții din acțiunile principale în cadrul muncii desfășurate de aceștia nu poate constitui, potrivit informațiilor furnizate Curții, o „experiență profesională” în sensul articolului 1 litera (e) din Directiva 89/48.

60 Astfel, această expresie privește, astfel cum rezultă din definiția dată de această dispoziție coroborată cu articolul 1 literele (a), (c) și (d) din aceeași directivă, exercitarea unor activități profesionale reglementate al căror acces sau exercitare sunt în mod normal condiționate, prin acte cu putere de lege sau acte administrative, de deținerea unei „diplome” în sensul respectivului articol 1 litera (a).

61 Or, experiența dobândită de reclamanții din acțiunile principale înainte de obținerea diplomei care le conferă dreptul de a exercita profesia în cauză într‑un stat membru nu poate include exercitarea unor asemenea activități profesionale reglementate. Aceasta este situația în special în cazul experienței dobândite de doamna Vandorou în cadrul Elf Oil și al Pricewaterhouse Coopers înainte de a deveni membru al ACCA, precum și în cazul celei dobândite de domnul Giankoulis în cadrul Elliniki Viomichania Alouminiou înainte de a deveni membru al Institutului inginerilor mecanici din Regatul Unit.

62 Pe de altă parte, nici o muncă desfășurată într‑un alt stat membru în care dreptul de a exercita această profesie nu a fost încă dobândit nu poate fi considerată, în principiu, exercitarea unor activități profesionale reglementate, chiar după obținerea diplomei prin care se conferă dreptul de a exercita profesia în cauză într‑un stat membru.

63 Astfel, experiența dobândită de doamna Vandorou în cadrul Pricewaterhouse Coopers, după obținerea calității de membru ACCA, prin desfășurarea activității în Grecia, nu poate fi calificată drept „experiență profesională” în sensul articolului 1 litera (e) din Directiva 89/48. Aceeași concluzie este valabilă și în ceea ce privește experiența dobândită de domnul Giankoulis în cadrul Elliniki Viomichania Alouminiou, după ce a devenit membru al Institutului inginerilor mecanici din Regatul Unit, și experiența dobândită de domnul Askoxilakis în cadrul ITC.

64 În consecință, din articolul 4 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf din această directivă nu rezultă nicio obligație de a lua în considerare o experiență practică, precum cea a reclamanților din acțiunile principale, care nu constituie „experiență profesională” în sensul articolului 1 litera (e) din Directiva 89/48.

65 Cu toate acestea, trebuie subliniat că măsurile adoptate în temeiul dreptului Uniunii trebuie să fie conforme cu principiile generale ale acestui drept, în special cu principiul proporționalității. În această privință, din jurisprudența Curții, reiese că domeniul de aplicare al articolului 4 din Directiva 89/48, care autorizează expres măsurile compensatorii, trebuie să fie limitat la cazurile în care acestea s‑ar dovedi proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Hotărârea din 19 ianuarie 2006, Colegio, C‑330/03, Rec., p. I‑801, punctul 24, și Hotărârea din 17 aprilie 2008, Van Leuken, C‑197/06, Rep., p. I‑2627, punctul 39).

66 Astfel cum a arătat deja Curtea, exercitarea efectivă a libertăților fundamentale garantate prin articolele 39 CE și 43 CE poate fi limitată în mod nejustificat dacă autoritățile naționale competente însărcinate cu recunoașterea titlurilor profesionale dobândite într‑un alt stat membru fac abstracție de cunoștințele și de calificările relevante dobândite deja de un solicitant care dorește să exercite, pe teritoriul național, o profesie la care accesul este condiționat, potrivit legislației naționale, de deținerea unei diplome sau a unei calificări profesionale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 mai 1991, Vlassopoulou, C‑340/89, Rec., p. I‑2357, punctul 15, și Hotărârea din 8 iulie 1999, Fernández de Bobadilla, C‑234/97, Rec., p. I‑4773, punctul 33).

67 Înainte de a impune măsuri compensatorii menite să acopere diferențele existente între formările efectuate în statul membru de origine și cele efectuate în statul membru gazdă al unui solicitant, revine în consecință autorităților naționale competente sarcina de a aprecia valoarea cunoștințelor dobândite de un solicitant, inclusiv cunoștințele dobândite în statul membru gazdă, în cadrul unei experiențe practice, în scopul stabilirii însușirii cunoștințelor impuse de acesta din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Vlassopoulou, punctul 20, și Fernández de Bobadilla, punctul 33, Hotărârea din 13 noiembrie 2003, Morgenbesser, C‑313/01, Rec., p. I‑13467, punctul 62, și, Hotărârea din 10 decembrie 2009, Peśla, C‑345/08, Rep., p. I‑11677, punctul 41).

68 Evident, experiența dobândită în cursul exercitării profesiei reglementate în cauză în statul membru de origine va fi de cele mai multe ori cea mai relevantă în cadrul acestei aprecieri, ceea ce justifică pe deplin impunerea expresă a obligației, care figurează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf din Directiva 89/48, ce revine autorității competente a unui stat membru gazdă, de a lua în considerare o asemenea experiență.

69 Cu toate acestea, în măsura în care orice experiență practică în exercitarea unor activități conexe poate spori cunoștințele unui solicitant, revine autorității competente să ia în considerare orice experiență practică utilă în exercitarea profesiei la care se solicită accesul. Valoarea exactă ce urmează să fie acordată acestei experiențe va fi stabilită de autoritatea competentă în lumina funcțiilor specifice exercitate, a cunoștințelor dobândite și aplicate în exercitarea acestor funcții, precum și a responsabilităților atribuite și a gradului de independență acordat persoanei interesate în cauză.

70 În acest context, trebuie arătat că, de cele mai multe ori, exercitarea unor activități ce corespund unei profesii reglementate sub controlul și răspunderea unui profesionist calificat corespunzător în statul membru gazdă, deși nu constituie în sine exercitarea profesiei reglementate în cauză în respectivul stat membru, conferă persoanei interesate cunoștințe relevante de o anumită valoare. Dacă, astfel cum a susținut și Comisia Europeană, nu se poate pune pe picior de egalitate experiența licită și cea nelicită, nu este mai puțin adevărat, contrar temerilor exprimate de guvernul elen în timpul ședinței, că exercitarea unei activități profesionale încadrate într‑un asemenea mod nu poate, pe de altă parte, fi considerată ilicită, din moment ce persoana interesată nu exercită ea însăși, în asemenea condiții profesia reglementată.

71 Trebuie adăugat că obligația de a lua în considerare ansamblul experienței relevante a solicitantului nu încetează să existe prin adoptarea directivelor cu privire la recunoașterea reciprocă a diplomelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2000, Hocsman, C‑238/98, Rec., p. I‑6623, punctele 23 și 31, Hotărârea din 16 mai 2002, Comisia/Spania, C‑232/99, Rec., p. I‑4235, punctul 22, precum și Hotărârea Morgenbesser, citată anterior, punctul 58).

72 În lumina tuturor acestor considerații, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că o autoritate națională însărcinată cu recunoașterea calificărilor profesionale dobândite într‑un alt stat membru este obligată, în temeiul articolelor 39 CE și 43 CE, să ia în considerare, la stabilirea unor eventuale măsuri compensatorii menite să acopere diferențele semnificative dintre formarea urmată de un solicitant și formarea impusă în statul membru gazdă, orice experiență practică ce poate acoperi, în tot sau în parte, respectivele diferențe.

Cu privire la cheltuielile de judecată

73 Întrucât, în privința părților din acțiunile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Semnături

* Limba de procedură: greaca.