1. Libera circulație a capitalurilor – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare – Fonduri deschise de pensii
(art. 56 CE; Directiva 88/361 a Consiliului, anexa I)
2. Libera circulație a capitalurilor – Restricții – Fonduri deschise de pensii – Reglementare națională care restrânge investițiile efectuate în străinătate de aceste fonduri
[art. 56 CE și art. 58 alin. (1) lit. (b) CE]
1. Fondurile de pensii ocupaționale care funcționează conform principiului de finanțare prin capitalizare exercită, în pofida finalității lor sociale și a caracterului obligatoriu al afilierii la sistemul de pensii de care aparțin, o activitate economică. Această situație se regăsește în cazul fondurilor deschise de pensii ale căror active sunt administrate și plasate de societăți distincte care acționează cu titlu oneros sub forma unei societăți pe acțiuni. Supravegherea prudențială exercitată de autoritățile publice în privința acestor fonduri și a acestor societăți, precum și referitoare la garanția oferită de stat cu privire la acoperirea eventualelor deficite ale fondurilor menționate nu sunt de natură să repună în discuție caracterul economic al activităților în cauză.
Pe de altă parte, chiar dacă ar trebui să recunoaștem natura publică a resurselor alocate fondurilor menționate, în cazul în care sursa acestora rezidă în contribuțiile de pensii percepute de la angajatorii lucrătorilor în cauză, o astfel de împrejurare nu poate fi, în orice caz, suficientă per se ca să excludă aplicabilitatea articolului 56 CE în privința operațiunilor care le privesc, după cum rezultă din anexa I la Directiva 88/361 pentru punerea în aplicare a articolului 67 din tratat [articol abrogat prin Tratatul de la Amsterdam], în temeiul căreia noțiunea de mișcări de capital acoperă, printre altele, operațiunile privind activele sau pasivele statelor membre sau ale altor instituții ale administrației publice și organizații publice.
(a se vedea punctele 40 și 41)
2. O reglementare națională care impune în privința fondurilor deschise de pensii limitări atât cantitative, cât și calitative în ceea ce privește investițiile efectuate în afara teritoriului național are de asemenea un efect restrictiv în privința societăților stabilite în alte state membre prin faptul că reprezintă pentru acestea un obstacol în calea colectării de capitaluri în statul membru în cauză, în măsura în care achiziționarea, printre altele, de acțiuni sau de titluri de participare în organisme de plasament colectiv este limitată de reglementarea menționată.
Astfel de restricții nu pot fi justificate în temeiul articolului 58 alineatul (1) litera (b) CE întrucât, chiar dacă reglementarea națională menționată stabilește conținutul material al normelor prudențiale aplicabile fondurilor de pensii în cauză, în schimb, aceasta nu are nicidecum ca obiect combaterea încălcării actelor cu putere de lege și a normelor de administrare în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor financiare și, prin urmare, nu poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul respectiv.
Restricțiile în cauză nu pot fi justificate nici în temeiul motivelor imperative de interes general. Astfel, deși este adevărat că interesul de a garanta stabilitatea și securitatea activelor administrate de un fond de pensii, în special prin adoptarea de norme prudențiale, constituie un motiv imperativ de interes general de natură să justifice restricții privind libera circulație a capitalurilor, astfel de restricții trebuie să fie totuși adecvate obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv. Or, dificultățile cu care se confruntă fondurile de pensii menționate pentru a evalua riscurile legate de investițiile în străinătate nu pot justifica restricțiile cantitative și calitative referitoare la investițiile în titlurile emise în statele membre. Astfel, legislațiile statelor membre în domeniul dezvăluirii informațiilor privind produsele financiare, precum și al protecției investitorilor și a consumatorilor au făcut, într‑o largă măsură, obiectul unei armonizări la nivelul Uniunii, facilitând crearea unei piețe comune a capitalurilor europene. În mod similar, astfel de măsuri nu pot fi justificate pentru motivul că ar constitui un mijloc care poate fi pus în aplicare mai lesne de către autoritățile de control naționale, chiar în cadrul unui regim de securitate socială emergent sau pentru motivul că unele dintre aceste măsuri vizează protecția fondurilor menționate împotriva riscului de a suporta costuri suplimentare sau excesive, întrucât astfel de costuri trebuie, în orice caz, luate în considerare de investitor la alegerea investițiilor sale, indiferent de locul efectuării acestora.
Prin urmare, un stat membru care menține în vigoare dispoziții legislative care impun în privința fondurilor deschise de pensii limitări atât cantitative, cât și calitative în ceea ce privește investițiile efectuate în afara teritoriului național, restrângând astfel investițiile efectuate în celelalte state membre de fondurile deschise de pensii, nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 CE.
(a se vedea punctele 51, 52, 56-58, 65-67, 69-71 și 73 și dispozitivul)