1. Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Regulamentul nr. 2201/2003
(Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 8-14)
2. Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Regulamentul nr. 2201/2003
(Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 20 și 39)
3. Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Regulamentul nr. 2201/2003
(Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 20-27)
1. Atunci când, conform Regulamentului nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000, competența pe fond a unei instanțe judecătorești care a adoptat măsuri provizorii nu rezultă în mod vădit din elementele hotărârii adoptate sau atunci când această hotărâre nu conține o motivare lipsită de orice ambiguitate privind competența pe fond a acestei instanțe judecătorești, prin referire la unul dintre criteriile de competență prevăzute la articolele 8-14 din acest regulament, se poate concluziona că hotărârea respectivă nu a fost adoptată conform normelor de competență prevăzute de regulamentul amintit. Totuși, această hotărâre poate fi examinată în raport cu articolul 20 din regulamentul menționat referitor la măsurile provizorii și asiguratorii, pentru a verifica dacă intră în domeniul de aplicare al respectivei dispoziții.
(a se vedea punctul 76)
2. Având în vedere importanța măsurilor provizorii – indiferent dacă sunt adoptate de o instanță competentă sau necompetentă pe fond – care pot fi dispuse în materia răspunderii părintești, în special având în vedere consecințele posibile ale acestora asupra copiilor de vârstă mică, mai ales în ceea ce privește gemeni separați unul de altul, și ținând cont de faptul că instanța judecătorească care a adoptat măsurile a eliberat, dacă a fost cazul, un certificat conform articolului 39 din Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000, deși validitatea măsurilor provizorii avute în vedere de acest certificat este condiționată de introducerea unei acțiuni pe fond în termen de 30 de zile, este necesar ca o persoană vizată de o astfel de procedură, chiar dacă a fost ascultată de instanța judecătorească care a adoptat măsurile, să poată lua inițiativa de a formula o cale de atac împotriva hotărârii prin care s‑au pronunțat aceste măsuri provizorii pentru a contesta, la o instanță judecătorească diferită de cea care a adoptat măsurile respective și care să se pronunțe într‑un termen scurt, în special competența pe fond pe care și‑ar fi declarat‑o instanța judecătorească care a adoptat măsurile provizorii sau, dacă nu rezultă din hotărâre că instanța judecătorească ar fi competentă sau s‑ar fi declarat competentă pe fond în temeiul acestui regulament, respectarea condițiilor stabilite la articolul 20 din regulamentul menționat, și anume:
– măsurile în cauză trebuie să fie urgente;
– acestea trebuie să fie luate cu privire la persoanele sau la bunurile prezente în statul membru unde se află instanțele judecătorești respective și
– acestea trebuie să fie de natură provizorie.
Acest recurs ar trebui să poată fi declarat fără a se aduce atingere acceptării de către persoana care formulează recursul a competenței pe fond pe care și‑ar fi declarat‑o eventual instanța judecătorească care a adoptat măsurile provizorii.
(a se vedea punctele 77, 97 și 98)
3. Dispozițiile articolului 21 și următoarele din Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000, nu se aplică în privința măsurilor provizorii în materia încredințării, care intră în domeniul de aplicare al articolului 20 din regulamentul menționat. Astfel, legiuitorul Uniunii nu a dorit o astfel de aplicabilitate, după cum rezultă atât din istoricul legislativ, cât și din dispoziții echivalente din instrumente precedente, precum Regulamentul nr. 1347/2000 și Convenția de la Bruxelles II. Pe de altă parte, aplicarea, în orice alt stat membru, inclusiv în statul care are competența pe fond, a sistemului de recunoaștere și de executare prevăzut de Regulamentul nr. 2201/2003 în ceea ce privește măsurile provizorii ar crea un risc de eludare a normelor de competență prevăzute de acest regulament și de „forum shopping”, ceea ce ar fi contrar obiectivelor urmărite de regulamentul menționat și în special luării în considerare a interesului superior al copilului prin adoptarea deciziilor care îl privesc de instanța judecătorească apropiată geografic de reședința sa obișnuită, considerată de legiuitorul Uniunii ca fiind în situația cea mai adecvată pentru a aprecia măsurile care trebuie adoptate în interesul copilului.
(a se vedea punctele 84 și 91 și dispozitivul)