1. Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Comunicare comercială
(Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 pct. 12 și art. 24)
2. Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Comunicări comerciale pentru profesiile reglementate
[Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 24 alin. (1) și (2)]
1. Noțiunea de comunicare comercială, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 12 din Directiva 2006/123 privind serviciile în cadrul pieței interne, nu cuprinde numai publicitatea clasică, ci și alte forme de publicitate și de comunicare de informații destinate să obțină noi clienți.
Astfel, atragerea clientelei prin abordare directă intră în noțiunea „comunicare comercială”, în sensul articolului 4 punctul 12 și al articolului 24 din Directiva 2006/123, întrucât constituie o formă de comunicare de informații destinată căutării de noi clienți, implică un contact personalizat între prestator și clientul potențial pentru a i prezenta acestuia din urmă o ofertă de servicii și poate, din acest motiv, să fie calificată drept marketing direct.
(a se vedea punctele 32, 33 și 38)
2. Articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2006/123 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care interzice total membrilor unei profesii reglementate, precum profesia de expert contabil, să efectueze acte de atragere a clientelei prin abordare directă. Astfel, rezultă atât din finalitatea articolului 24, cât și din contextul în care acesta se înscrie că intenția legiuitorului Uniunii era nu numai să înlăture interdicțiile totale, pentru membrii unei profesii reglementate, de a recurge la comunicarea comercială, indiferent care ar fi forma acesteia, ci și să elimine interdicțiile de a recurge la una sau mai multe forme de comunicare comercială în sensul articolului 4 punctul 12 din Directiva 2006/123, precum, în special, publicitatea, marketingul direct sau sponsorizarea. Având în vedere exemplele cuprinse în considerentul (100) al acestei directive, trebuie de asemenea considerate interdicții totale, prohibite de articolul 24 alineatul (1) din această directivă, normele profesionale care interzic comunicarea, prin unul sau prin anumite mijloace de comunicare în masă, de informații cu privire la prestator sau la activitatea sa.
Astfel, o interdicție de atragere a clientelei prin abordare directă, concepută în mod larg, în sensul că interzice orice activitate de atragere a clientelei prin abordare directă, indiferent de forma, de conținutul și de metodele folosite, și care cuprinde interzicerea tuturor mijloacelor de comunicare care permit punerea în aplicare a acestei forme de comunicare comercială trebuie să fie considerată o interdicție totală a comunicărilor comerciale, prohibită de articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2006/123.
Întrucât interzice total o formă de comunicare comercială și intră, din acest motiv, în domeniul de aplicare al articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2006/123, o astfel de reglementare este incompatibilă cu această directivă și nu poate fi justificată în temeiul articolului 24 alineatul (2) din directiva menționată, chiar dacă este nediscriminatorie, întemeiată pe un motiv imperativ de interes general și proporțională.
(a se vedea punctele 29, 41, 42, 45 și 46 și dispozitivul)