|
12.11.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 331/3 |
Hotărârea Curții (Camera întâia) din 22 septembrie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit] — Budějovický Budvar, národní podnik/Anheuser-Busch, Inc.
(Cauza C-482/09) (1)
(Mărci - Directiva 89/104/CEE - Articolul 9 alineatul (1) - Noțiunea „toleranță” - Limitarea drepturilor ca urmare a toleranței - Data de la care începe să curgă termenul de limitare a drepturilor - Condițiile necesare pentru ca termenul de limitare a drepturilor să înceapă să curgă - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) - Înregistrarea a două mărci identice pentru produse identice - Funcțiile mărcii - Utilizarea simultană cu bună credință)
2011/C 331/04
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Budějovický Budvar, národní podnik
Pârâtă: Anheuser-Busch, Inc.
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit) — Interpretarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) și a articolului 9 alineatul (1) din Directiva 89/104 CEE: Prima directivă a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p.1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92) — Limitare a drepturilor ca urmare a toleranței — Noțiunea de toleranță — Noțiune comunitară? — Posibilitatea de a recurge la dreptul intern în domeniu, inclusiv la normele privind utilizarea simultană a două mărci identice conform practicilor loiale
Dispozitivul
|
1. |
Noțiunea „toleranță” în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 89/104/CEE, Prima directivă a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, constituie o noțiune a dreptului Uniunii și nu se poate considera că titularul unei mărci anterioare a tolerat utilizarea îndelungată, bine stabilită și cu bună credință a unei mărci ulterioare identice de către un terț în cazul în care a avut cunoștință de multă vreme de această utilizare, dar a fost lipsit de orice posibilitate de a se opune acestei utilizări. |
|
2. |
Înregistrarea mărcii anterioare în statul membru în discuție nu constituie o condiție necesară pentru ca termenul de limitare a drepturilor ca urmare a toleranței prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 89/104 să înceapă să curgă. Condițiile necesare pentru ca acest termen de limitare a drepturilor ca urmare a toleranței să înceapă să curgă, a căror verificare revine în sarcina instanței naționale, sunt, în primul rând, înregistrarea mărcii ulterioare în statul membru în discuție, în al doilea rând, faptul că depunerea acestei mărci a fost efectuată cu bună credință, în al treilea rând, utilizarea mărcii ulterioare de către titularul acesteia în statul membru în care a fost înregistrată și, în al patrulea rând, cunoașterea de către titularul mărcii anterioare a înregistrării mărcii ulterioare și a utilizării acesteia după înregistrare. |
|
3. |
Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 trebuie interpretat în sensul că titularul unei mărci anterioare nu poate obține anularea unei mărci ulterioare identice și care desemnează produse identice în cazul utilizării simultane, cu bună credință și îndelungate a celor două mărci atunci când, în împrejurări cum sunt cele din acțiunea principală, această utilizare nu aduce atingere și nu este susceptibilă să aducă atingere funcției esențiale a mărcii care constă în a garanta consumatorilor proveniența produselor sau a serviciilor. |