|
15.1.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 13/9 |
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de commerce de Bourges — Franța) — Lidl SNC/Vierzon Distribution SA
(Cauza C-159/09) (1)
(Directivele 84/450/CEE și 97/55/CE - Condiții în care este permisă publicitatea comparativă - Comparare a prețurilor cu privire la o selecție de produse alimentare comercializate de două lanțuri de magazine concurente - Bunuri care răspund acelorași nevoi sau care sunt destinate acelorași scopuri - Publicitate înșelătoare - Comparare a unei caracteristici verificabile)
2011/C 13/13
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Tribunal de commerce de Bourges
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Lidl SNC
Pârâtă: Vierzon Distribution SA
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal de commerce de Bourges — Interpretarea articolului 3a din Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 cu privire la publicitatea înșelătoare și la publicitatea comparativă (JO L 250, p. 17, Ediție specială 15/vol. 1, p. 153), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 1997 (JO L 290, p. 18, Ediție specială 15/vol. 4, p. 196) — Condiții privind caracterul licit al publicității comparative — Compararea prețurilor practicate de un lanț concurent de mari magazine — Bunuri care răspund acelorași nevoi sau care sunt destinate acelorași scopuri
Dispozitivul
Articolul 3a alineatul (1) litera (b) din Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 1997, trebuie interpretat în sensul că simpla împrejurare că produsele alimentare diferă în ceea ce privește caracterul comestibil al acestora și satisfacția resimțită de consumator, în funcție de condițiile și de locul de fabricare, de ingredientele și de identitatea fabricantului, nu este de natură să excludă posibilitatea ca analiza contrastivă a unor asemenea produse să îndeplinească cerința prevăzută de dispoziția menționată și potrivit căreia acestea trebuie să răspundă acelorași nevoi sau să fie destinate acelorași scopuri, adică să prezinte un grad de interschimbabilitate suficient.
Articolul 3a alineatul (1) litera (a) din Directiva 84/450, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55, trebuie interpretat în sensul că o reclamă precum cea în cauză în acțiunea principală poate prezenta caracter înșelător în special:
|
— |
dacă se constată, având în vedere toate împrejurările relevante ale speței, în special informațiile sau omisiunile care însoțesc această publicitate, că decizia de cumpărare ce aparține unui număr semnificativ de consumatori cărora li se adresează poate fi luată cu convingerea eronată că selecția de produse realizată de persoana care publică reclama este reprezentativă pentru nivelul general al prețurilor acesteia din urmă în raport cu cel practicat de concurentul său și că, prin urmare, respectivii consumatori vor realiza economii de valoarea celor invocate în reclamă dacă își efectuează regulat achizițiile de bunuri de consum curent de la persoana care a publicat reclama mai degrabă decât de la respectivul concurent sau chiar cu convingerea eronată că toate produsele persoanei care publică reclama sunt mai ieftine decât cele ale concurentului său ori |
|
— |
dacă se constată că, în vederea realizării unei comparații numai din perspectiva prețului, au fost selectate produse alimentare care prezintă în realitate diferențe de natură să influențeze în mod sensibil alegerea consumatorului mediu, fără ca aceste diferențe să reiasă din publicitatea avută în vedere. |
Articolul 3a alineatul (1) litera (c) din Directiva 84/450, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55, trebuie interpretat în sensul că cerința caracterului verificabil pe care îl prevede respectiva dispoziție impune, în ceea ce privește o publicitate precum cea în cauză în acțiunea principală care compară prețurile a două loturi de bunuri, ca bunurile în discuție să poată fi identificate în mod exact pe baza informațiilor conținute în respectiva publicitate.