7.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/40


Acțiune introdusă la 22 decembrie 2008 — Visonic/OAPI — Sedea Electronique (VISIONIC)

(Cauza T-569/08)

(2009/C 55/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Visonic Ltd (Tel Aviv, Israel) (reprezentanți: A. Beschorner și C.Thomas, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sedea Electronique SA (Seclin, Franța)

Concluziile reclamantei

Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 14 octombrie 2008 din cauzele conexate R 946/2007-2 și R 1151/2007-2;

declararea nulității mărcii comunitare nr. 1 562 982 „VISIONIC” pentru toate produsele vizate;

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile de pe rolul Curții și obligarea celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor efectuate în procedurile administrative de pe rolul camerei de recurs;

stabilirea unei date pentru ședința de audiere a pledoarilor.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „VISIONIC” pentru produse din clasa 9

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Decizia diviziei de anulare: admite în parte cererea de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: admite recursul în cauza R 946/2007-2; anulează decizia atacată prin care s-a respins cererea de declarare a nulității; respinge recursul în cauza R 1151/2007-2.

Motivele invocate: încălcarea articolului 52 alineatul (3), a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, precum și a principiilor generale ale dreptului mărcilor întrucât camera de recurs a reținut greșit că reclamanta a consimțit la înregistrarea mărcii comunitare care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității și, în consecință, nu a examinat dacă există un risc de confuzie între mărcile vizate.